Absorbție Zero. De ce nu reușește România să atragă bani europeni?

Corina Crețu cere accelerarea depunerii proiectelor: “Aş merge şi pe şantier, fizic, dar din păcate nu am ce, nu am unde să lucrez, pe ce şantier”, spune comisarul european.

În ritmul acesta, România va ajunge să atraga mai puțini bani decât în exercițiul anterior, crede Viorel Micescu, de la Centrul de Asistență pentru Organizații Neguvernamentale CENTRAS. Birocrația excesivă și lipsa de personal sunt factorii care ne fac să pierdem la capitolul infrastructură. Nu în ultimul rând, ratăm proiectele care generează cu adevărat schimbare socială, spune Viorel Micescu: 

Viorel Micescu: În primul rând fiindcă nu ne facem treaba. Nu ne facem treaba la nivel instituțional. În mod ideal,  lucrurile ar fi trebuit să înceapă imediat cu anul 2014, să anticipăm un pic derularea proceselor de finanțare de la nivelul Uniunii și să fim gata cu toate temele dinainte de începerea exercițiului. Așa cum s-a văzut, toate eforturile birocratice ale României au fost orientate spre închiderea, cu mai mult sau mai puțin succes, a precedentului exercițiu financiar, până a ajuns să ocupe o treime din următorul. Singura concluzie logică la care se poate ajunge este că vom absorbi ceva mai puțin decât înainte.

Reporter: Este o problemă de structură? Arhitectura noastră este atât de încărcată?

V.M: Da, este adevărat. Este o problemă, nu atât din cauza arhitecturii, deși și arhitectura joacă un rol foarte important. Este un sistem prost construit, care favorizează controalele și supra controalele în detrimentul eficienței. Dar, în primul rând, sistemul este vulnerabil din cauza volatilității de personal. Oamenii care se pregătesc în instituțiile statului pleacă foarte des.

Rep: Pleacă în privat?

V.M: Pleacă în privat sau la Bruxelles. Cei mai buni pleacă în Bruxelles, atrași de Comisia Europeană. Mulți alții pleacă în privat pentru că nu este o viață ușoară pentru funcționarul care lucrează cu fonduri europene. Are de făcut față unei limbi străine, limba birocrației din Bruxelles, la care trebuie să se adapteze. Are de înfruntat presiuni din toate părțile, de jos, de la oameni ca mine care așteaptă să se relanseze fondurile pentru a putea schimba ceva în România, din lateral, de la politicieni, care așteaptă să se relanseze fondurile pentru a putea să beneficieze de imaginea asociată realizărilor acestor fonduri, de sus, din Bruxelles, de la o birocrație care așteaptă să i se dea documentele necesare așa cum le dorește.

Rep: Lucrurile nu se pot schimba din mers? Nu poți să integrezi privatul în această arhitectură?

V.M: Este foarte greu. Dacă astăzi ne apucăm să gândim o reformă mare a sistemului, a arhitecturii, ne prinde sfârșitul exercițiului până ni se aprobă toate instituțiile. Lucrurile acestea trebuie făcute din mers. Poate chiar de azi să începem să gândim o arhitectură mai suplă, mai orientată spre rezultat, nu spre raport, astfel încât fiecare euro cheltuit să genereze un impact.  Să nu genereze proiecte care au mers în gol și care nu au nicio finalitate. Să nu genereze proiecte care, de fapt, servesc piața de muncă a altor țări. Să nu genereze proiecte care se fac doar pe hârtie?

Rep: Unde pierde România cel mai mult? La proiectele de infrastructură mare, acele 9 miliarde?

V.M: Cu siguranță acolo se pierde cel mai mult. Acolo sunt cei mai mulți bani. Și șansa de a pierde bani este cea mai mare acolo. Eu cred că România pierde calitativ la proiectele care generează schimbare socială. Acolo este cea mai mare disipare de eforturi. Acolo apar cele mai multe abuzuri ale diverselor autorități, una asupra celeilalte, alta asupra implementatorilor direcți. Banii trebuie să asigure că ne schimbăm nu doar drumurile, ci și mințile, aptitudinile. Acolo este zona cea mai năpăstuită.  

Rep: M-aș lega de o declarație făcută de Corina Crețu. Spune că România este singurul stat membru care mai trimite proiecte cu mii de pagi semnate, pe hârtie, deși Comisia Europeană încurajează trimiterea proiectelor în format electronic.

V.M: Suntem o țară înapoiată birocratic. Suntem mult mai înapoiați decât intelectual. Ajunge să ne gândim cum era ANAF acum doi, trei ani. Scotocea în munți de cutii de hârtii. Am fost incapabili să facem o infrastructură IT fiindcă statul român a preferat să dea banii în proiecte corupte, mare parte dintre ele. 

Rep: În plan local se înțelege ce înseamnă acești bani europeni, pe de-a întregul?

V.M: În plan local cred că se înțelege și că se vede cel mai bine. La nivelul oamenilor se vede o canalizare care s-a făcut cu bani europeni, o școală care s-a reparat cu bani europeni și drumuri care s-au făcut cu bani euroepeni. La nivel central am suferit de o altă problemă. Înalta birocarție română pierde contactul cu realitatea. Dacă o instituție precum Curtea de Conturi lucrează ca în mileniul trecut, acest lucru influențează toate instituțiile care se află dedesubt. Există lipsă de competență, există supra presiune de control și există o cultură instituțională în administrația română care ne face neperformanți.