Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Ce riscă România dacă depășește deficitul bugetar

O temă tratată cu multă lejeritate, în special, de oamenii politici, este cea privind respectarea de către România a pragului de deficit bugetar de 3% din PIB. În ultimii ani, au fost opinii care au pledat cu nonșalanță pentru ca România să depășească nivelul de 3% din PIB în ceea ce privește deficitul bugetar. Argumentul era acela că România trebuie să se dezvolte și deci are nevoie de deficite mari. 

Alte opinii, ceva mai nuanțate, au pledat pentru ca investițiile publice să fie măsurate separat în cadrul deficitului. Din acest punct de vedere, se poate discuta. Dar tema depășirii pragului de deficit bugetar nu trebuie tratată cu lejeritate. Cu atât mai mult acum, când organismele financiare internaționale prognozează că România va ajunge anul acesta la un deficit bugetar de 3,7% din PIB. În același timp, premierul susține în toate ocaziile că România va încheia anul cu un deficit de sub 3% din produsul intern brut.

O imagine clară asupra a ceea ce prevăd regulile europene în cazul depășirii cotei de deficit ne oferă raportul Consilului fiscal pe anul 2016. Astfel, procedura de deficit excesiv este guvernată prin pactul de stabilitate și creștere și poate fi începută din două motive: fie, din cauza depășirii deficitului bugetar de 3% din PIB, fie, dacă datoria publică mai mare de 60% din PIB nu se diminuează într-un ritm satisfăcător.

Etapele derulării procedurii de deficit excesiv împotriva unui stat european sunt următoarele: Comisia Europeană întocmește un raport care evaluează dacă este cazul să declanșeze procedura. Apoi, Comisia trimite o notificare țării în cauză și informează Consiliul European. Consiliul decide cu majoritate calificată dacă deficitul statului respectiv este excesiv. În pasul următor, Consiliul European formulează recomandări statului respectiv și prescrie un termen-limită maxim până la care acesta trebuie să ia măsurile eficiente împotriva deficitului excesiv, măsuri care se pot întinde pe o durată cuprinsă între trei și șase luni.

Dacă o țară ignoră recomandările privind deficitul excesiv, Consiliul poate decide să transmită o notificare oficială, iar dacă în continuare nu se iau măsuri de reducere a deficitului se poate trece la sancțiuni. Sancțiunile se vor impune progresiv: în etapa preventivă, statul va fi obligat să depună la Comisia Europeană un depozit purtător de dobânda de 0,2% din PIB. În etapa corectivă, statul este obligat să depună încă un depozit, cu dobânda zero, tot de 0,2% din PIB. Depozitul poate fi transformat într-o amendă de 0,5% din PIB în cazul în care nu sunt respectate recomandările privind corectarea deficitului excesiv.

De asemenea, se poate ajunge și la suspendarea fondurilor structurale în cazul nerespectării elementelor specifice ale procedurii de deficit excesiv. Desigur, toate aceste proceduri pot părea birocratice și lente în aplicare. Nu trebuie mizat pe acest lucru. În acest sens, există câteva exemple de state care au traversat sau traversează procedura de deficit excesiv.

În noiembrie 2014, Franța a fost avertizată cu sancțiuni, care se estima că vor ajunge la 4 miliarde euro, și s-a angajat să reducă deficitul bugetar sub 3% din PIB până anul acesta. Ungaria, un alt stat cu deficite mari, a fost amenințată cu tăierea unei treimi din fondurile europene, dar introducerea unor taxe și impozite și reducerea deficitului sub 3% a făcut ca instituțiile europene, respectiv Comisia Europeană, să renunțe la sancțiune. Tot Comisia Europeană a cerut Parlamentului European, în octombrie 2016, suspendarea alocărilor de fonduri structurale pentru Spania și Portugalia, dar majoritatea parlamentară a decis că o astfel de măsură ar afecta cetățenii și regiunile cele mai vulnerabile.

Așadar, mecanismele europene merg pe avertizări și pe corectarea derapajelor și implică o serie întreagă de proceduri. Dar România nu trebuie să mizeze pe lentoarea birocrației europene atunci când vine vorba de depășirea deficitului bugetar.