Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cine sapă la rădăcina pilonilor de pensii

rudi.jpg

Image source: 
pixabay.com

Acum nu mai este vorba despre naționalizarea pilonului doi de pensii administrate privat. Avem toate asigurările, oferite de cei mai înalți demnitari români, că nu se dorește desființarea pensiilor private. Acum, însă, discuția este despre eficiența sistemului. Astfel, ministrul muncii, Lia Olguța Vasilescu, a spus la România TV: „Am cerut ASF-ului date despre pilonul II de pensii. Vrem să ştim care a fost formula de calcul şi vrem să facem o comparaţie cu cei care au cotizat practic cu aceeaşi sumă la sistemul de stat şi cu aceeaşi sumă la pilonul doi de pensie, să vedem dacă pensia care le este calculată va fi similară cu ceea ce oferă statul”.

Tema este complicată. Pilonul I de pensii, cel al sistemului public, administrat de stat funcționează după un principiu simplu. Plătește acum, din contribuțiile strânse în acest moment, pensiile actualilor pensionari. Urmând ca viitorii pensionari să își încaseze drepturile din contribuțiile pe care le vor plăti cei care vor lucra atunci. Este o schemă inventată în secolul XIX de cancelarul german Otto von Bismark și care funcționează bazându-se pe un factor de echilibru esențial: numărul salariaților să fie mare decât cel al pensionarilor. De la Bismarck până astăzi datele problemei s-au schimbat. Vârsta de pensionare a scăzut (după criză, țările occidentale fac eforturi pentru creșterea vârstei de pensionare), speranța de viață a crescut constant (ceea ce a făcut ca sumele plătite pensionarilor să se întindă pe o perioadă tot mai lungă) și, în fine, multe state se confruntă cu deficite ale bugetului de pensii.

În fața atâtor provocări, multe state au luat decizia înființării așa-numitului pilon II de pensii. Practic, el este alimentat obligatoriu cu o parte din contribuțiile sociale (în România, cu 5%), de la toți cei care au fost obligați să cotizeze, conform legii, începând cu anul 2008 (în România, obligatoriu pentru cei cu vârsta de până la 35 de ani și facultativ pentru cei cu vârste cuprinse între 35 și 45 de ani ) și este administrat nu de stat, ci de companii private specializate și strict reglementate.

Între cei doi piloni, cel de stat și cel obligatoriu administrat privat există o deosebire uriașă. Primul plătește pensiile de azi din contribuțiile încasate tot azi, al doilea utilizează principiul acumulării. Adică, lucrează cu conturi individuale ale celor care contribuie (acest concept nu există în sistemul public) și acumulează și înmulțesc banii în conturi. Cu precizarea că sistemul are nevoie de acumulări constante pe o perioadă îndelungată de timp, adică 20-30 de ani. În România, sistemul a debutat în urmă cu 10 ani, deci este abia la început.

Întorcându-ne la declarațiile ministrului muncii, ce ar putea afla despre pilonul II? În primul rând, că România nu are nici acum o lege de plată a pensiilor private. Legea este pierdută undeva prin Parlament. De altfel, administratorii de pensii private nici nu au început să plătească efectiv pensii. Deocamdată, au achitat doar așa-numite despăgubiri, adică au plătit sumele cuvenite familiilor celor care au decedat.

În al doilea rând, aproximativ 7 milioane de oameni ar trebui să fie contributori la pilonul de pensii administrat privat. Spunem „ar trebui să fie” pentru că în realitate există doar 6,7 milioane de conturi. Mai complicat este că dintre acestea, în luna mai, aproximativ 60% erau conturi goale, adică nu aveau contribuții. Este un fenomen complicat pe care ar trebui să îl afle ministrul muncii. Concret, este vorba despre faptul că pentru anumite perioade de timp, mai lungi sau mai scurte, patru milioane de persoane nu au nicio contribuție la pilonul II. Explicațiile sunt diverse: fie din cauza că angajatorii nu plătesc contribuțiile, fie din cauza fluctuației mari de personal, fie din cauza plecărilor la munca în străinătate, fie, pur și simplu, din cauza muncii „la negru”. Acestea sunt temele care ar trebui să preocupe Ministerul Muncii.

Așadar, cei doi piloni de pensii sunt complet diferiți. De la nivelul contribuțiilor, până la sistemul de plată, de la individualizarea contribuțiilor, până la administrarea banilor. Pilonii de pensii au, în esență, un rol complementar. Teoria spune că înlocuirea salariului cu pensia, la momentul retragerii din activitate, se face în proporție de 30% din sistemul public, 30% din pilonul II și încă 30% din așa-numitul pilon III, cel al pensiilor facultative, care însă este puțin dezvoltat în România. În concluzie, hărțuirea continuă a pilonului II de pensii nu aduce nimic bun, nici pentru stat, nici pentru cei care contribuie. Cel mai înțelept ar fi ca sistemul să fie lăsat să se consolideze, nu să se afle periodic sub amenințarea schimbărilor.