Tabloul de bord al bugetului la jumătatea anului

La jumătatea anului, deficitul bugetului este în valoare nominală de 6,3 miliarde lei, ceea ce înseamnă 0,77% din produsul intern brut. Un deficit mai mare decât cel din anul anterior care aduce, din nou, serioase semne de întrebare față de încadrarea în ținta de deficit de 3% din PIB.

În materie de încasări bugetare, există un avans de 8,2% față de anul trecut. În ultima perioadă, când a venit vorba de veniturile bugetare, s-a tras cu toate tunurile în Agenția Națională de Administrare Fiscală – ANAF. Criticile sunt doar parțial justificate. Să nu uităm, totuși, că în comparație cu anii 2015 și 2016, anul acesta, încasările bugetare sunt mai mari. Ceea ce arată că fiscul își face, în linii mari, treaba.

Spre exemplu, scăderea încasărilor din impozitul pe profit este explicată prin creșterea pragului de încadrare a microîntreprinderilor de la 100.000 euro la 500.000 euro. Încasările din taxe și impozite pe proprietate au scăzut și ele ca urmare a retragerii, anul acesta, a impozitului pe construcții speciale. Greu de înțeles este, însă, scăderea încasărilor din TVA cu 4,3% față de anul trecut și poate că la acest capitol ar putea să fie aduse reproșuri agenției fiscale. Creșterea solidă a consumului ar fi trebuit să genereze încasări mai mari din TVA, în pofida reducerii de cotă operată la începutul acestui an. Se pare că toate barierele birocratice menite să lupte cu evaziunea la TVA, precum introducerea formularului 088, nu au efecte în realitatea economiei.

Modelul de creștere a încasărilor bugetare este simplu: creșterea salariilor a generat creșterea veniturilor bugetare la capitolul impozitul pe salarii și venit (plus 11,5%), precum și la capitolul contribuții de asigurări (plus 16%).

Cheltuielile bugetare au crescut cu aproape 10%, cu un vârf de 19,5% în ceea ce privește cheltuielile cu salariile. Este de remarcat că la capitolul de bunuri și servicii cheltuielile sunt ținute sub control, în sensul că ele sunt mai mari cu doar 0,9% față de anul trecut. Ceea ce arată că nu s-au făcut excese la acest capitol, spre deosebire de alți ani, atunci când cheltuielile cu bunurile și serviciile erau o zona în care se umflau constant costurile.

Investițiile rămân în nota începutului de an. Adică, în scădere cu 20% față de anul trecut. Dacă luăm în calcul și sumele încasate din fonduri europene, scăderea investițiilor este la jumătate față de anul trecut.

Nivelul general scăzut al dobânzilor ajută bugetul de stat. Cheltuielile cu dobânzile sunt anul acesta cu 4% mai mici decât în anul 2016, dar nu trebuie să uităm că prognozele arată că dobânzile vor crește cel mai probabil începând cu anul viitor.

Datele la șase luni ne permit să făcem o prognoză asupra viitoarelor șase luni. Este cert că nivelul încasărilor bugetare cuprins în bugetul de stat nu va putea fi atins. Creșterea cu 14% a veniturilor bugetare față de anul trecut ține deja de domeniul imposibilului. Situația în care se află bugetul este de tipul următor: veniturile sunt nesigure, iar cheltuielile, sau o parte din ele, sunt certe.

Ce rămâne de făcut? O creștere spectaculoasă a încasărilor este greu de anticipat, singura soluție, deja brevetată, va fi ajustarea deficitului prin cheltuielile cu investițiile publice. Nu va fi prea greu, pentru că investițiile publice din bani naționali sunt puțin vizibile, iar absorbția de fonduri europene este extrem de întârziată. În aceste condiții, este previzibil că anul va fi încheiat așa cum a început: cu un buget orientat către creșterea salariilor și sarac în investiții.