Un semnal de la BNR: atenție la credite!

Mai întâi de toate trebuie spus că memoria poate fi de scurtă durată. La un anumit nivel, populația pare să repete istoria dinainte de criză. Cu o serie de excese care au avut loc în perioda 2005-2007. Vorbim despre o creștere în ritm susținut a creditării, în special prin credite de consum sau credite pentru nevoi personale, o parte contractate în valută sau în monede exotice. Schimbarea condițiilor, venirea crizei economice și în România, a făcut ca o parte din cei care au luat împrumuturi să aibă dificultăți sau să se afle în imposibilitate de a le rambursa.
 
Situația de azi seamănă, dar, în același timp este și diferită de momentul 2008. Seamănă, pentru că există o creștere rapidă și semnificativă a creditării pentru persoane fizice. La fel, există și o creștere a gradului de îndatorare. Situația este, în același timp, diferită față de anul 2008, pentru că, de exemplu, împrumuturile au migrat de la cele în euro către creditele în lei. Împrumuturile în moneda națională au o pondere în creștere în totalul creditelor. De asemenea, mai există o diferență importantă. Economia mondială nu se apropie de o criză de anvergură celei din anul 2008.
 
Dar, în următorii ani, va avea loc o schimbare a condițiilor economice. De exemplu, inflația va crește în România și, o data cu ea, dobânzile. Am înregistrat, deja, recent, o creștere a dobânzilor interbancare și, drept urmare, a indicatorului ROBOR, un indicator luat în calcul în stabilirea dobânzilor la creditelele în lei, cu dobânzi variabile. Cu alte cuvinte, dobânzile vor crește și o data cu ele și costurile de rambursare a împrumutului.
 
Reprezentanții BNR au declarat că, dacă va fi cazul, banca centrală va lua măsuri pentru echilibrarea procesului de creditare. Astfel de măsuri au fost adoptate și înainte de criză, cu efecte discutabile, și pot consta în creșterea pragului de avans la împrumuturi sau impunerea unui raport mai strâns între veniturile realizate și sumele rambursate lunar în contul creditului sau creditelor.
 
Spre deosebire de persoanele fizice, companiile par să fi învățat mult mai bine lecția crizei. Astfel, creditarea firmelor nu a avut același avânt ca și cea pentru populație. Explicațiile sunt diferite, dar ele includ de la o atitudine mai conservatoare a companiilor, chiar și în această perioadă post-criză, până la un grad de îndatorare ridicat care nu s-a rezolvat nici până astăzi și care nu a permis firmelor să apeleze la un nou stoc de împrumuturi. De asemenea, nu trebuie să uităm specificul economiei românești – polarizată-cu numai un grup de companii mari performante, o situație care are drept consecință că o parte importantă din firme sunt nebancabile, adică nu pot îndeplini condițiile pentru a se califica pentru a lua un împrumut bancar.
 
Nu în ultimul rând, să nu uităm că lecția crizei este și aceea că un credit este un „dans în doi”. Adică, responsabilitatea aparține ambilor parteneri, și celui care se împrumută, și băncii. De aceea, este nevoie ca banca și clientul să facă împreună un „test de stres”, pentru a anticipa situația împrumutului peste câțiva ani. „Testul de stres”, impus de altfel de normele bancare, ia în calcul o schimbare a condițiilor economice la nivel macro, în sensul creșterii dobânzilor sau scăderii valorii garanțiilor, și o schimbare a situației debitorului, în sensul unor probleme care pot apărea pe piața muncii sau a scăderii veniturilor salariale.
 
O astfel de responsabilitate manifestată acum va face viața mai ușoară ambelor părți atunci când situația economică din lume sau din România se va schimba. Cu alte cuvinte, vechea zicală care spune „să te întinzi cât îți este plapuma” trebuie să fie luată în calcul și de cei care vor să ia un împrumut și de cei care doresc să îl ofere.