„Țeparii” din turism

Dar cazul Omnia este de altă anvergură. Compania are deja, conform declarațiilor ministrului turismului, datorii către clienți de 7,4 milioane de euro. Pentru comparație, agenția Mareea avea, la momentul intrării în insolvență, datorii de numai 400.000 euro. La momentul închiderii tabelului de creanțe, datoriile au ajuns până aproape de 7 milioane euro.
 
Dimensiunea datoriilor ridică o problemă serioasă asupra funcționării agențiilor de turism din România și, de asemenea, asupra felului în care se poate legifera pentru a proteja turiștii de efectele unei insolvențe generată de condițiile de piață sau pur și simplu de „țeapa” dată de un proprietar.
 
În principiu, business-ul unei agenții de turism este simplu. Este un intermediar între clienți, persoane fizice sau juridice, și infrastructura de turism, adică hoteluri, linii aeriene sau companii de transport auto. Situația se complică, desigur, pentru că agențiile, la rândul lor, lucrează cu alte agenții mai mici, care sunt revânzători. Astfel se explică numărul mare de aproximativ 4.000 de agenții care sunt înființate în România, dar și faptul că în cazul Omnia, cel mai mare creditor, care are de încasat 300.000 euro, este o agenție de turism.
 
Cu adevărat impresionant este că Omnia a reușit să vândă prin „oferte timpurii”, adică anul acesta pentru anul viitor, vacanțe pentru aproape 8.000 de oameni. De aici vine suma substanțială a datoriilor pe care le are compania o dată cu intrarea în insolvență. La RFI, președintele Asociației de profil, Alin Burcea, a explicat că discounturile acordate de agenție, extrem de mari, ar fi trebuit să îi pună pe gânduri pe clienți. Nu s-a întâmplat așa, dar nu este nicio surpriză dacă ne gândim că suntem într-o piață care aleargă după oferte.
 
În aceste condiții, ce ar putea să facă turiștii pentru a se pune la adăpost în față unor astfel de probleme? Nu mare lucru. Ei sunt îndemnați să verifice bonitatea financiară a agenției cu care lucrează. De asemenea, turiștii ar trebui să ceară documentul care arată că agenția are o asigurare de insolvență. Unii dintre ei pot face acest lucru, alții, nu.
 
Alin Burcea vorbește la RFI despre normele de aplicare a legii privind protecția la insolvență care vor intra în vigoare, începând cu anul viitor. Ele se sprijină pe încheierea unei polițe de asigurare împotriva insolvenței și pe o structură de garanții financiare. În cazul Omnia, însă, este greu de crezut că o poliță de asigurare sau un fond de garantare ar fi putut să acopere datorii de peste șapte milioane de euro.
 
Toate aceste scandaluri legate de agențiile de turism, care au venit la rând în ultimii doi ani, nu fac decât să slăbească încrederea consumatorilor. Momentul este cât se poate de complicat pentru operatorii de turism, întrucât agențiile clasice sunt puse în fața unei concurențe dure cu cele online. Toate aceste falimente în lanț ale agențiilor de turism vor îndrepta turiștii către platformele online, aflate în expansiune și care, deocamdată, nu se confruntă cu scandaluri sau cu nemulțumirea clienților.
 
Mai complicat este că insolvența agențiilor de turism nu a fost în niciun fel anunțată de vreun eveniment nefericit. Și în „cazul Mareea”, și în „cazul Omnia”, totul s-a întâmplat peste noapte, după ce ani de zile aceste agenții își consolidaseră poziția pe piață.
 
În ultimii 27 de ani, românii au luat o sumedenie de „țepe”, în domenii foarte diverse. A venit și momentul unor țepe pentru o parte dintre cei care vor să plece în vacanță.