Adevăratul motiv al introducerii taxei de solidaritate

Chiar dacă situația stă în felul acesta, să încercăm, cu informațiile și cu mijloacele pe care le avem la dispoziție, să aducem un pic de logică în anunțata taxă de solidaritate. Totul pleacă de la ideea trecerii contribuțiilor angajatorului în contul angajaților. Abia acum, guvernul și-a dat seama că prin această mutare, o serie de contribuții vor rămâne neacoperite sau mai exact neplătite de către companii. Este vorba despre contribuțiile la fondul de șomaj, la cel de garantare a creanțelor salariale sau cele achitate către sistemul de asigurări pentru accidente și boli profesionale.
 
În acest moment, contribuțiile la aceste categorii sunt următoarele. La fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale contribuția este de 0,25%, contribuția pentru asigurările pentru șomaj este de 0,5%, contribuția pentru fondul de concedii medicale este de 0,85%, iar contribuția la sistemul de asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale este, în funcție de clasa de risc, între 0,15% și 0,85%. Totul calculat din fondul de salarii brut al fiecărei companii.
 
Dacă adunăm contribuțiile actuale vom ajunge la aproximativ 2%, adică taxa de solidaritate propusă de Guvern. Aproximativ, pentru că suma este relativă față de contribuția diferită în funcție de clasa de risc la fondul de accidente de muncă. Cu alte cuvinte, așa-zisa taxă de solidaritate va îngloba toate contribuțiile pe care în acest moment le plătește angajatorul în afară de cele plătite în contul pensiei.
 
Și atunci, care este miza acestor transformări? O putem vedea în situația de anul acesta. Astfel, sistemul de asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale va avea un excedent de 309 milioane lei, bugetul asigurărilor pentru șomaj un excedent de 878 milioane lei, iar Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale va înregistra un excedent de 1,23 miliarde lei. În total, excedentele acestor bugete ajung la aproximativ 2,5 miliarde lei. Un lucru important este prevăzut, însă, chiar în legea bugetului asigurărilor sociale, și anume că sunt interzise virările de credite bugetare aprobate pentru sistemul public de asigurări sociale către sistemul de asigurări pentru șomaj, pentru plata creanțelor salariale sau pentru garantarea plății creanțelor salariale. Adică, mai clar, în actualul sistem sumele de la fondurile distincte, precum cel de șomaj, de concedii sau de accidente de muncă, nu pot fi folosite la cheltuielile bugetului de asigurări sociale. Ele au un stătut separat.
 
Taxa de solidaritate va desființa, practic, fondurile speciale, iar această „invenție” poate aduce, în plus, la buget între 1,5 și 2,5 miliarde de lei pe an. Aceasta ar putea fi adevărata miză a schimbării din domeniul contribuțiilor sociale, schimbări care au dat peste cap întregul mediu economic.
 
Altfel, impactul tuturor acestor schimbări asupra salariilor nete este neclar. În sensul că există câteva semne de întrebare, precum: se va reduce impozitul pe salarii de la 16% la 10%? Vor accepta companiile private să crească salariile nete ale angajaților? Cine va câștiga din măsurile propuse: angajatorii, angajații sau bugetele de stat? Multe întrebări, puține răspunsuri.
 
Suntem, orice s-ar spune, într-o situație absurdă. Se fac calcule și analize doar în funcție de declarațiile unor demnitari din Executiv sau din coaliția aflată la guvernare. Totul este pe vorbe, nimic pe baza unui proiect de lege. Iată cum actualul guvern reușește o contraperformanță istorică: să guverneze prin vorbe și nu prin legi.