Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Povestea deficitului

Două rapoarte, ale Comisiei Europene și Băncii Naționale, analizează evoluția economiei românești.

Anunțul făcut de Comisia Europeană că România a înregistrat pe trimestrul al doilea al acestui an un deficit bugetar de 4,1% din produsul intern brut a șocat și a născut reacții. Prima explicație a venit chiar de la Ministerul Finanțelor Publice care a afirmat într-un comunicat că pe primul trimestru al anului România a avut excedent bugetar, iar în trimestrul al doilea a înregistrat un deficit de sub 1% din PIB.

Este, așadar, o întrebare legitimă: cine are dreptate, guvernul României, care raportează un deficit scăzut, sau Comisia Europeană, care șochează cu un deficit de peste 3% din PIB? Fără nicio exagerare, ambele părți au dreptate, pentru că la respectivele cifre s-a ajuns prin metode diferite de calcul.
 
Simplificând, metodele de calcul ale deficitului sunt următoarele. Cifra calculată prin metodologia națională și care are ca finalitate deficitul prezentat lunar se bazează pe execuția bugetară, adică strict pe cheltuielile și veniturile curente ale bugetului. Așa se ajunge la cifra de 0,97% din PIB.
 
Metodologia europeană, numită ESA 2010, a fost introdusă din dorința de a oferi o imagine mai fidelă, în dinamica, bugetului de stat. Metoda pe cash, cum este numită, ia în calcul plățile angajate și care urmează a fi făcute în perioada următoare, dar și sumele ce urmează a fi încasate. Pentru a înțelege mai ușor, este asemănător cu situația unei firme, care are, pe de o parte, facturi emise și neîncasate, dar și plăți restante către furnizori.
 
Și mai este o diferență majoră față de deficitul calculat și publicat lunar de Ministerul Finanțelor. Deficitul bugetar prin metoda ESA se raportează la produsul intern brut estimat la perioada respectivă, adică trimestrul. În timp ce defictul bugetar publicat pe baza metodologiei naționale se raportează la produsul intern brut anual. Practic, Comisia Europeană se uită în conturile naționale și la produsul intern brut trimestrial și calculează deficitul.
 
Dincolo de aceste explicații, de manual, ce trebuie să înțelegem din diferența dintre 1% și 4%, deficitul aflat în dezbatere? Un lucru destul de simplu: că în trimestrul doi al acestui an au crescut, în același timp, plățile angajate de stat în economie și sumele neîncasate la buget.
 
Este însă imposibil de spus în mod concret canalele pe care se întâmplă aceste fenomene. Adică, nu putem să știm dacă a fost demarat programul național de dezvoltare locală și au fost încheiate contracte cu firme care să deruleze lucrări și care urmează să fie plătite ulterior. De asemenea, nu putem să știm dacă sumele neîncasate la buget provin de exemplu din TVA, din accize sau din contribuțiile sociale. Mai degrabă, decât să sară ca arși și să contrazică statistica europeană, specialiștii Ministerului Finanțelor ar fi trebuit să explice exact acest lucru: de ce au crescut, în trimestrul doi, creanțele și datoriile statului. Ar fi un mod mult mai productiv de analiză a economiei și bugetului.
 
La final, câteva observații legate de execuția bugetară pe luna septembrie. Ea continuă în nota acestui an. Nu este schimbată nicio tendință. Adică, deficitul bugetar este aproape dublu față de aceeași perioadă a anului trecut, 6,8 miliarde lei, în comparație cu 3,7 miliarde lei, în anul 2016. Cheltuielile de personal își continuă marșul triumfal, plus 22% pe primele nouă luni, față de anul trecut. Invers, cheltuielile cu investițiile scad spectaculos, cu 5,2 miliarde lei, față de anul trecut, ceea ce înseamnă cu 30% mai puțin. În fine, veniturile din TVA sunt și ele mai mici decât anul trecut, cu 0,4%, în pofida cifrelor excepționale de creștere a consumului. În concluzie, datele Comisiei Europene legate de deficit indică un lucru esențial: există riscul de a se dezechilibra bugetul.