Lecția de economie pe care ne-o dă prețul ouălor

oua.jpg

Lecția de economie pe care ne-o dă prețul ouălor
Sursa imaginii: 
pixabay.com

De la Institutul de Statistică până la consumatori, toată lumea a constatat că, în această toamnă, există un campion al scumpirilor: oul. Creșterea prețurilor diferă în funcție de magazin sau de mijloacele statistice utilizate. Spre exemplu, asociația de profil a prezentat recent câteva date privind prețul. Astfel, prețul la poarta fermei era în lunile de vară mai mic cu o treime față de octombrie 2016. În același timp, în octombrie 2017, prețul unui ou a crescut. Nu este doar o problemă românească. „Observatorul prețului” la nivel european arată că a avut loc o creștere a prețurilor în majoritatea statelor europene. Media europeană de creștere a fost de 40%, cu limite maxime și minime. De exemplu, în Grecia, prețul ouălor a crescut cu 150%, în Germania cu 80%, iar în țările vecine României, Ungaria, Polonia sau Bulgaria, creșterea a fost de până la 30%. Procentaj în care se încadrează și piața autohtonă.
 

Desigur, există și o explicație europeană a acestor scumpiri și anume „criza fipronilului”, care s-a declanșat în luna august și care a dus la eliminarea din producție a unui număr important de găini ouătoare. Trebuie specificat că fermele din România nu au fost atinse de „criza fipronilului” și ca atare, nu a fost cazul să fie sacrificate păsări ouătoare.
 
De aici lucrurile devin interesante. România, și alte state europene, au fost în afara crizei legată de insecticidul folosit în unele ferme avicole din Europa de Vest, dar nu a fost ferită de criza prețului. Iar explicații există. Cea mai importantă este aceea că vorbim despre o piață comună europeană. Care, iată, a funcționat. În defavoarea consumatorilor, dar a funcționat.
 
Am putea descrie situația, cu un exemplu clasic, în felul următor. Să ne imaginăm că într-un județ din centrul țării dispar de pe piață, să spunem, merele. Ce s-ar întâmpla? În mod clar, companiile care produc mere sau care au în stoc vor merge să vândă acolo unde nu se găsesc, adică în județul din centrul țării. Și culmea, prețul din restul țării va forță o creștere, raportată la prețurile practicate în zona în care produsul este deficitar.
 
La fel s-a întâmplat și cu prețul ouălor în Europa. Piața comună europeană seamănă cu exemplul cu județul din România. Producția mai mică de ouă și găinile sacrificate au făcut ca oul să fie o marfă mai căutată, deci mai scumpă. S-a întâmplat și fenomenul de contagiune, adică creșterea prețului a cuprins și economiile care nu au fost lovite direct de „criza fipronilului” sau de reducerea producției, precum România. Este un fenomen care se întâmplă cu o amplitudine mai mare sau mică în piețele comune și libere, precum cea a Uniunii Europene.
 
Nu avem informația că fermele românești au profitat de moment pentru a vinde mai scump în Europa de Vest. Aceasta ar explica creșterile de prețuri pe piața locală. La fel, creșterea prețurilor se poate explica și prin faptul că piața românească nu s-a mai reglat prin importuri, iar producătorii locali au profitat de moment și au crescut prețurile. Cu atât mai mult cu cât piața românească este una în care există cerere care favorizează creșterea prețurilor.
 
Recent, aflat într-un supermarket și dorind să cumpăr ouă am găsit rafturile goale. Absolut goale. Nu mai văzusem așa ceva decât înainte de anul 1989. Dar rafturile goale nu înseamnă altceva decât pregătirea pentru prețuri mai mari.
 
Am dat exemplul oului pentru a înțelege că suntem în fața unei lecții de economie. De multe ori, ne gândim că prețul unui produs, de la benzină, la o mașină de spălat, și de la cartofi la un frigider, trebuie să fie diferit de cel din Europa dezvoltată. Ei bine, nu se întâmplă totdeauna așa. Piața românească este legată de cea europeană. Prin firele nevăzute ale pieței prețurile se așează, tind să se egalizeze, nu mai țin cont de distanțe, ci poate doar de puterea de cumpărare.
 
Lecția prețului oului este una simplă: ne învață să gândim în termeni de piață regională, europeană și să ne desprindem de viziunea pieței locale, închistată și eventual apărată de tot felul de bariere.