De ce în Suedia și Austria sunt două zile de grevă pe an, iar în Franța și Belgia peste 90? (analiză)

În fruntea clasamentului efectuat pentru optsprezece țări UE, se află Belgia, cu 97 de zile de grevă pe an și Franța, cu 93 de zile de grevă pe an, reiese dintr-un studiu al fundației, realizat în aprilie 2022.

„În paisprezece ani de muncă, am făcut grevă doar o zi și două ore”, spune reporterului AFP lucrătorul feroviar austriac Martin Hofmann, angajat al companiei de căi ferate ÖBB, în timp ce controlează biletele călătorilor.

La gara Praterstern, care deservește celebra roată devenită simbolul Vienei, se întâmplă extrem de rar ca pasagerii să nu aibă cu ce să se deplaseze.

În această țară prosperă cu 9 milioane de locuitori, atât patronii, cât și angajații încearcă să prevină din timp izbucnirea conflictelor.

Olivia Janisch (foto © Alex HALADA / AFP), sindicalistă în vârstă de 46 de ani, care a negociat recentele creșteri salariale, vorbește, chiar într-o zi în care Franța se confruntă cu greve majore, despre „un tipar” observat și invidiat în străinătate.

Aici pensiile nu sunt un subiect de grevă și când există nemulțumiri „vorbim de la egal la egal” cu angajatorii, ne explică ea, într-o discuție la sediul organizației Vida.

O singură organizație sindicală reunește toți angajații din domeniul transportului. Negociază atât pentru cei care fac muncă de birou, cât și pentru cei care fac munca de teren și se ocupă de peste 80% dintre aderările la sindicat.

Publici sau privați, toți actorii au obligația de a aplica majorarea salarială, și asta în fiecare sector de activitate. Pentru că măsurile se aplică uniform în toate sectoarele de activitate.

Niciun angajator nu se poate eschiva: calitatea de membru al Camerei de Comerț este obligatorie și condițiile de muncă pentru 98% dintre angajați sunt definite printr-un contract colectiv actualizat periodic.

O proporție mult mai mare decât în Germania (55%) sau Statele Unite (12%), notează sociologul Susanne Pernicka, specialist în domeniu.

"Uniți în fața provocărilor"

„Este un sistem care îi integrează și pe cei din categoriile vulnerabile și care rămâne extrem de stabil în comparație cu sistemele din alte țări”, explică experta de la Universitatea din Linz, vorbind, de exemplu, despre numărul redus de muncitori săraci.

Acest model a luat naștere după 1945. „Perioada interbelică a fost măcinată de conflicte și de consecințele devastatoare ale nazismului”, într-un teritoriu anexat de Adolf Hitler, „au determinat statul, angajații și angajatorii să găsească un mijloc de redresare a economiei și de garantare a păcii sociale.” explică doamna Pernicka.

Succesul Austriei a fost datorat și „dimensiunii mici” a țării, spune ea. Economie deschisă, situată între Est și Vest, a trebuit să depășească diviziunile și să se „unească în fața provocărilor” din exterior.

Chiar dacă astăzi, ca urmare a globalizării, mai apar fisuri, angajatorii continuă să fie corecți.

„Reprezentanții personalului mă vor iubi, cei de la contabilitate, mai puțin”, a spus într-o declarație de presă, în  glumă Thomas Scheiber, negociatorul din partea angajatorilor, în timpul discuțiilor din decembrie.

Dar și el a ajuns la o înțelegere avantajoasă: măsurile trebuie implementate în următorii doi ani, chestiune pe care partea sindicală o refuzase categoric în prima rundă de negocieri.

Acest consens „permite echilibrarea intereselor” potrivit Oliviei Janisch, iar greva este o măsură „de ultimă instanță”, pentru a transmite un „semnal clar” asupra determinării oamenilor.

Traducere de Adriana Petrescu după un articol publicat de France24