Rochii fabricate (parțial) prin reciclarea gazelor cu efect de seră

Datorită tehnologiei dezvoltate în acest laborator, trei fabrici chineze folosesc deja aceste microorganisme pentru a transforma în etanol gazele cu efect de seră pe care le emit.

Apoi, datorită parteneriatelor cu branduri importante precum Zara sau L'Oréal, acest etanol este la rândul său transformat în produse folosite zilnic: sticle, produse menajere, pantaloni scurți sau chiar rochii.

„Acum 14 ani nu mi-ar fi trecut prin minte că vom pune pe piață rochii de cocktail realizate din emisiile de gaze”, spune Michael Köpke, care s-a alăturat companiei LanzaTech aproape de la începutul ei.

Această companie este singura americană dintre cele 15 finaliste ale premiilor Earthshot, create de Prințul William pentru a recompensa inițiativele pentru salvarea planetei.

De la lansare, LanzaTech și cei 200 de angajați ai săi susțin că au evitat eliberarea a 200.000 de tone de dioxid de carbon în atmosferă, producând în schimb aproximativ 190 de milioane de litri de etanol. Este o „nimica-toată” în comparație cu cantitățile necesare pentru a lupta împotriva schimbărilor climatice, recunoaște Michael Köpke, microbiolog.

Dar după 15 ani de studii pentru dezvoltarea acestei tehnici care și-a dovedit fezabilitatea la scară largă, scopul acum este de a crește numărul de fabrici implicate. „Vrem să ajungem într-un punct în care să folosim doar carbonul deja extras din pământ, pentru a-l recicla”, în loc să extragem mai mult petrol și gaze, explică domnul Köpke.

Bacterii ”sportive”

LanzaTech își aseamănă tehnologia cu cea folosită la realizarea berii: În loc să fermenteze zahărul, materia primă aici e reprezentată de gazele cu efect de seră, iar produsul final este etanolul.

Bacteria folosită a fost identificată cu zeci de ani în urmă în fecalele de iepure. Compania o folosește acum la scară industrială. „E la fel ca la antrenamentul sportivilor”, explică Michael Köpke.

Bacteriile sunt trimise sub formă de pulbere liofilizată către fabrici, care le depozitează în reactoare înalte de câțiva metri. Aceste fabrici vor culege apoi roadele vânzării de etanol.

O fabrică de oțel și două fabrici de feroaliaje din China folosesc deja tehnologia. Alte șase situri se pregătesc, inclusiv unul în Belgia pentru o fabrică ArcelorMittal și altul în India, prin Indian Oil Company.

Deoarece bacteriile pot ingera CO2, monoxid de carbon sau hidrogen, procesul este foarte „flexibil”, mai bun decât „orice altă tehnologie de conversie a gazelor”, explică Zara Summers, vicepreședinte responsabil de știință al LanzaTech.

Materia primă poate fi „gunoiul” care este gazificat, „deșeurile agricole, sau gazele degajate de orice industrie grea”, explică ea.

Diversele parteneriate stabilite au făcut deja posibilă fabricarea, din aceste gaze, a produselor menajere care sunt deja vândute pe rafturile marelui lanț de supermarketuri Migros, sau chiar a două colecții de rochii pentru Zara. Vândute cu aproximativ 90 de dolari, rochiile sunt realizate din poliester care provine în proporție de 20% din gazele captate.

Potrivit doamnei Summers, omenirea „va avea întotdeauna nevoie de carbon”, dar „în viitor, ideea este că acesta nu se va mai pierde. (...) În loc să-l eliberăm în atmosferă, îl folosim în produse”.

Combustibil durabil

LanzaTech a fondat și o companie separată, Lanzajet, pentru a utiliza etanolul generat drept combustibil pentru aviație („combustibil pentru aviație sustenabil”, SAF). Creșterea producției globale de combustibil durabil este o provocare uriașă pentru acest sector, care urmărește să „devină verde”.

Scopul companiei este de a produce aproape 3,8 miliarde de metri cubi de combustibil pe an până în 2030. Spre deosebire de bioetanolul produs din grâu, sfeclă sau porumb, cel din gaz nu necesită suprafețe agricole pentru culturi.

Pentru LanzaTech, următoarea provocare este comercializarea bacteriilor care produc alte produse decât etanolul. Mii de tulpini diferite sunt testate în prezent în laboratoare.

„Am demonstrat deja că putem produce peste 100 de substanțe chimice”, explică Michael Köpke care este deosebit de entuziasmat de ideea, încă în curs de dezvoltare, de a putea transforma gazele direct în etilenă, „cel mai folosit produs chimic din lume” (pentru sticle, ambalaje etc.), a cărei producție generează astăzi aproape la fel de mult CO2 ca sectorul aviatic.

Traducere de Eremia Iulia Maria, după articolul publicat de France 24