Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


ONG : E rușinos că, în anul Centenarului, guvernul a cerut ca Roșia să nu figureze în patrimoniul UNESCO

rosia_mina_intrare_si_ghid.jpg

Intrarea în galeriile romane din Roşia Montană. Foto: Cosmin Ruscior, RFI România

Zilele acestea toată lumea este cu ochii pe Parlament dar v-aș invita să ni-i întoarcem puțin și spre guvern, care a obținut de la Comitetul Patrimoniului Mondial amânarea înscrierii Roşiei Montane în Patrimoniul UNESCO. Cum a explicat executivul o cerere care pare să vină împotriva statului român și a interesului acestuia de a-și vedea patrimoiul sub cea mai înaltă protecție?

Iată cum :  „Noi, guvernarea PSD – ALDE, nu am fost şi nu suntem dispuşi să plătim din buzunarul cetăţeanului cele peste 4 miliarde de dolari care se pot pierde în urma acestui litigiu”, a declarat ministrul Culturii, George Ivaşcu, referindu-se la litigiul de la Curtea Internațională de Arbitraj de la Washington cu compania minieră Roșia Montană Gold Corporation care a dat statul în judecată cerând despăgubiri după ce proiectul său a fost dat la o parte. Lea Berzuc a discutat subiectul cu Roxana Pencea, reprezentanta organizației neguvernamentale Mining Watch pe care a întrebat-o ce s-a decis exact în legătură cu dosarul Roșia Montană și cu ce urmări. Ascultați interviul integral (AUDIO)

Roxana Pencea: Comitetul, la cererea statului român, a decis să asculte cererea reprezentanților României și să înapoieze dosarul, urmând ca în următoare perioadă să se aduge informații la dosar și acesta să fie întors din nou la UNESCO pentru o deciziue. Acest lucru va putea fi făcut pentru următorii trei ani. După trei ani decizia de nominalizare a statuluie expiră. Acesta este regulamentul UNSECO.

Reporter: Decizia de nominalizare făcută de către experții ICOMOS, experții UNESCO?

R.P: Exact.

Rep: S-a admis și cererea statului, explicită, ca această amânare să aibă loc până la un verdict al Curții de la Washington?

R.P: Din fericire nu s-a adoptat acest amendament. La un moment dat s-a dorit să fie inclus în decizia de returnare un amendament potrivit căruia s-ar fi așteptat o decizie din partea Curții de arbitraj la Washington. Însă acest amendament nu se regăsește în decizia UNESCO. Ea spune că dosarul e returnat pentru adăugarea de noi informații la dosar.

Rep: Cauza nu e total pierdută?

R.P: Noi vom milita în continuare, vom face presiuni ca dosarul să fie retrimis la UNESCO pentru o decizie. În același timp, vom lupta să arătăm la Tribunalul de la Washington că această decizie nu are nimic de-a face cu arbitrajul internațional. Vreau să fac câteva clarificări. Prin declarațiile și acțiunile domnului Ivașcu, referitoare la cele 4 miliarde posibile despăgubiri date de România către Gabriel Resources, acesta a oferit părții adverse în litigiu argumente de natură să dea credibilitate și greutate tocmai afirmațiilor susținute de companie în fața Tribunalului. Până la urmă, toate acestea sunt niște speculații. Există experți în drept care susțin contrariul. Vă citez. „Nu numai că o includere a Roșiei Montane în lista UNESCO nu ar periclita poziția statului român în procesul de arbitraj și chiar ar întări apărarea statului român în proces, având în vedere că vorbim de o decizie luată de UNESCO, nu de reprezentanții României.”

Rep: Să înțeleagă toată lumea despre ce este vorba. Am avut această companie minieră care a dorit să exploateze aurul de la Roșia Montană folosind proceduri pe bază de cianuri, afectând patrimoniul de la Roșia Montană. A fost un întreg scandal. Cum ar putea să piardă România, când, așa cum spune domnul avocat, România ar putea să meargă cu fruntea sus la Tribunalul de Arbitraj de la Washington și să spună că avem un  monument în patrimoniul UNESCO, care trebuia protejat și am încheiat contractul. Logica cam asta ar fi, nu, dacă am înțeles bine?

R.P: Sigur. În acest moment Guvernul a trădat interesele României. Ne aflăm într-un moment extrem de rușinos pentru România. La UNESCO, România a fost singurul stat care a militat ca monumentul său să nu intre în lista UNESCO. Șeful delegației, Răzvan Rap, secretar de stat în Ministerul Culturii, a purtat negocieri pe holuri, la care membrii delegației României nu au avut acces. Au fost în secret tocmai pentru că nu face cinste niciunui stat să retragă dosarul pe ultima sută de metri. În anul centenarului, când mulți români s-ar fi așteptat să celebrăm prin includerea Roșiei Montane în patrimoniul UNESCO, avem un eveniment potrivnic unui an de centenar. În acest moment ni se pune pe tapet acest arbitraj de la Washington, care este un proces extrem de tehnic, în care România va pierde tocmai prin declarațiile pe care repezentanții statului român aleg să le facă. V-aș da câteva exemple concrete. Deja este știut că în arbitraj, argumentația Gabriel Resources se bazează pe fapte, semnături și declarații ale unor oficiali români. În arbitraj sunt vizați cu nume și prenume, Victor Ponta, Călin Popescu Tăriceanu, Mihai Tudose, Radu Berceanu,  Kelemen Hunor, Sulfina Barbu, Traian Băsescu, Dan Șova, Florin Iordache, Darius Vâlcov, Liviu Dragnea și Daniel Barbu.

Rep: Toți cei care au susținut proiectul Roșia Montana Gold Corporation sub o formă sau alta.

R.P: Exact. Sunt numiți cu nume și prenume în întâmpinările și memoriile pe care le-a depus la Tribunalul de la Washington. Prin urmare și aceste noi acțiuni ale statului român vor fi folosite tot de Gabriel Resources în argumentarea și validarea unor supoziții în fața Tribunalului.

Rep: Iată că statul român pierde un argument important, anume când a eliminat proiectul pentru a proteja patrimoniul UNESCO. Pierde un argument vital.

R.P: Practic, pe mâna oficialilor români s-ar putea pierde acest arbitraj. În acest moment, România nu are nicio strategie de apărare a intereselor cetățenilor săi, ci doar de apărare a unor persoane corupte care au făcut parte din conducerea României în ultimii 20 de ani.

Rep: Extrem de important este că săptămâna trecută a avut loc o ședință CSAT la solicitarea Ministrului Culturii, care, probabil, voia să explice în această ședință de ce va solicita amânarea. Ședința a trecut. Președintele nu a zis nimic, decât că e treaba Guvernului să se ocupe de problema Roșia Montană. Cum vă explicați această solicitare? A căutat Minstrul Culturii și implicit Guvernul, protecția CSAT pentru acesată decizie?

R.P: Noi vedem că au încercat să paseze responsabilitatea. Probabil că domnul Ivașcu și alți oficiali români și-au dorit să nu poată fi arătați cu degetul în mod direct. Și-au dorit să transfere decizia privind UNESCO către un organism care își desfășoară ședințele în secret și pe care era mult mai greu să îl monitorizezi. Din fericire, CSAT a decis că Roșia Montană este o chestiune de patrimoniu și orice decizie ține de competența Ministrului Culturii și că nu este o problemă de securitate națională. Am văzut că în cele din urmă, Ivașcu, cu o zi înainte de ședința Comitetului UNESCO de la Bahrain a decis retragerea dosarului. Credem că întreaga responsabilitate și vină o poartă ministrul Ivașcu și Guvernul din care face parte. 

Rep: Am înțeles că veți milita în continuare pentru ca dosarul să revină pe masa UNESCO. Pe plan legal, aveți în vedere un proces împotriva Guvernului pentru această decizie, sau nu?

R.P: În acest moment investigăm și opțiunile juridice care ne sunt la dispoziție din punctul de vedere al dreptului național. În același timp, ne focusăm atenția pe arbitrajul de la Washington. Organizația din care fac parte, împreună cu organizații din Roșia Montană și alte organizații internaționale de mediu și de apărare a drepturilor omului pregătesc o intervenție în cadrul arbitrajului de la Washington. Probabil vom depune această intervenție la începutul acestei toamne. Vom relua, cu subiect și predicat, toate argumentele pentru care noi considerăm că statul român nu are cum să piardă în litigiul de la Washington. Potrivit acestei intervenții, ne vom axa atenția pe acele argumente pe care oficialii statului român le ratează din dorința de a-și proteja oficiali prezenți sau trecuți, care au dat decizii foarte negative pentru Roșia Montană și din pricina cărora ne aflăm astăzi în această ipostază ingrată.

Rep: O ultimă întrebare. Ce ar fi însemnat, în schimb, dacă de astăzi, ar fi fost Roșia Montană pe această listă UNESCO? S-ar fi schimbat mult lucrurile pentru patrimoniu? Ar fi fost investiții? Cum s-ar fi procedat din momentul în care ar fi intrat pe această listă?

R.P: Ar fi fost o recunoaștere internațională a valorii universale a Roșiei Montane. Potrivit legislației românești în vigoare, Roșia Montană este monument istoric și sit protejat. Dar această recunoaștere universală ar fi dat acces la o experitză internațională și mai important, la fonduri internaționale care se alocă special pentru protejarea siturilor UNESCO. În acest moment, ne-am fi putut face planuri de dezvoltare sustenabilă a Roșiei Montane, de accesare de fonduri și de implicare a experților internaționali, ca Roșia Montană să devină o localitate exclusiv turistică.

Rep: Poate că chiar pierdem cu ocazia aceasta 4 miliarde de dolari, dar îi pierdem altfel.

R.P: Îi pierdem pentru că acești bani care i-ar fi putut atrage statul român erau bani reali și nu o speculație, așa cum sunt miliardele de despăgubiri cerute de Gabriel Resources.

 

 

Toate edițiile emisiunii Actualitatea de prânzhttps://www.rfi.ro/tag/actualitatea-de-pranz

Roxana Pencea, reprezentanta organizației Mining Watch, Invitatul Zilei la RFI.