Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Horia-Roman Patapievici la RFI: ”Patriotismul nu se verifică prin discurs, ci prin comportament”

patapievici1.png

Image source: 
RFI Romania

Prezent la Festivalul Internațional de Literatură de la Timișoara, acolo unde a susținut o conferință cu tema "Ţara în care locuim", scriitorul și filosoful Horia Roman Patapievici ne-a acordat un interviu, din care redăm mai jos câteva fragmente:

 

 

(...) 

- Noi am intrat în modernitate printr-o decizie strălucită a strămoșilor noștri, care au făcut ca țara orientală care eram în secolul XIX să-și dea o cultură publică occidentală. Practic ne-am răsucit, ceea ce e un act remarcabil. Ceea ce s-a întâmplat este similar cu un act de convertire religioasă (...) devii alt om. La fel și țara noastră, a devenit, din secolul XIX, dintr-o țară cu tendințe orientale, un popor cu o minte occidentală. Asta a fost un succes. Ulterior însă au intervenit momente de descumpănire. Primul a fost cel din perioada interbelică. Să ne gândim la dinamica politică a celor două mari partide, liberal și conservator, după primul război mondial. Atunci exista un echilibru politic dar care se baza pe excluderea unei părți a populației de la vot, era un vot cenzitar. Când votul a devenit universal, masculin la început, s-a întâmplat ceva: partidele tradiționale s-au descompus, cu excepția celui liberal, dar care, interesant, a guvernat prin interpușii săi populiști. Averescu a fost eroul din război care a devenit un politician cu succes populist . Votul universal a creat un dezechilibru care a fost greu resorbit. Iar din acest dezechilibru au apărut și partidele extremiste. Legionarii s-au bucurat de mult succes și nu la intelectuali, cum suntem tentați să credem, ci muncitorii erau foarte atrași, pentru că era un partid revoluționar, cu un discurs care pe alocuri era pur comunist (...)

A urmat al doilea război mondial, ceea ce pentru noi înseamnă 1940, un an în care pierdem masiv teritorii , pentru care nu luptăm - și ăsta este un lucru pe care îl vom ispăși multă vreme, o eroare istorică, - după care a urmat, impusă de sus în jos, pseudo-modernizarea comunistă . Pentru că comunismul a fost, în esență, un proiect de modernizare, dar este o pseudo-modernizare - și asta vedem din combinatele gigantice și inutile care au fost construite, o industrie care practic nu avea piață (...) etc . Această pseudo-modernizare a anihilat practic modernizarea sănătoasă începută în secolul XIX (...)

- Țara este un decupaj teritorial spuneați în conferință, dar ce se întâmplă în mintea noastră atunci când decupajul se schimbă, când plecăm deci în altă țară?

- De fapt țara este țara din mintea noastră (...) Polonia este un exemplu foarte bun. Ei și-au readaptat ideea de țară pe un decupaj teritorial care era foarte diferit. Când pierzi teritorii masive într-un mod dezonorant, așa cum a fost cazul nostru în 1940, urmașii, fără să o știe, suferă în substanța lor morală, ei nu mai au un exemplu pozitiv la care să raporteze experiența lor morală contemporană. În timp ce polonezii își pot aminti cu mândrie, de exemplu, de șarjele pe care cavaleria poloneză le-a făcut în 1939 împotriva panzerelor naziste, un gest de fapt absurd și donquijotesc, dar care a creat un sentiment de obligație morală față de urmași.

Patriotismul nostru se poticnește și azi în formulele comuniste ale patriotismului, prin care Ceaușescu a corupt limba română

- Care credeți că ar fi diferența dintre plecarea în exil și plecarea într-o țară de adopție?

- Experiența mea de absență mai îndelungată din țară a fost în Germania, unde am locuit 6 luni și pot să spun că mi-a lipsit foarte mult țara mea, și atunci m-am întrebat de ce? Ce anume îți lipsește? m-am întrebat . Îți lipsește în primul rând limba. Limba în care te naști este de fapt limba în care te descoperi ca ceea ce ești. Limba maternă este limba în care găsești adăpost, îți oferă ocrotire din punct de vedere moral (...) Paul Celan era poet de limbă germană, iar germana era limba călăilor mamei lui - și aici este un caz dramatic, pentru că limba germană era de fapt limba în care el se simțea ocrotit (...) A avea o limbă maternă este ca și cum ai avea un corp. Țara este un decupaj teritorial, dar noi înșine, ca oameni, suntem un decupaj teritorial, decupajul nostru teritorial este corpul nostru. Când suferim ne retragem în corpul nostru, el este adăpostul nostru (...)

- Spuneați în conferință că războaiele vin atunci când se strică realitatea comună, iar această stricare începe prin distorsionarea limbii...

- Da, asta fac propagandele, când e vorba să construiești relații politice pe un limbaj al urii, atunci te ocupi în primul rând de limbă. Asta fac propagandiștii. Viktor Klemperer, un evreu german,  a ținut un jurnal în care arăta cum naziștii au corupt limba. Naziștii au modificat conotațiile emoționale ale limbii germane. Iar Viktor Klemperer, ca depozitar al adevăratei limbi germane, necorupte, semnala și se opunea. E un fenomen foarte subtil (...) Noi,cei care am trăit în comunism, știm că limba română a fost coruptă, iar acum, în zilele noastre, patriotismul nostru, firesc, se poticnește în formulele comuniste ale patriotismului, prin care Ceaușescu, cu naționalismul lui comunist, a corupt limba română. De aceea azi ai un fel de sfială să-ți exprimi iubirea față de țara ta, pentru că limba, care e deja coruptă, te atrage cumva în corupția ei. (...) Discursurile rituale de genul ”marii voievozi ai României”, ”România de 2000 de ani de la Burebista încoace” etc, astea sunt lucruri care nu mai pot fi revizitate pentru că conțin corupție. Iar după 1990 toată zona asta a patriotismului a fost lăsată pe mâna naționaliștilor... Adam Micnic ne avertiza la vremea aceea: ”Recuperați-vă patriotismul, pentru că naționaliștii îl vor perverti mai rău decât au făcut-o comuniștii”. În Polonia fenomenul ăsta a fost mult mai atenuat și asta cu sprijinul Bisericii. Dar la noi discursul patriotic a fost mai întâi corupt de legionari și apoi, în deplină simbioză, de comuniști. Astfel noi am rămas practic fără discursul patriotic. După 1990 discursul patriotic a fost confiscat de România Mare și Vadim Tudor, de PUNR, și de zonele marginale din ceea ce azi este PSD. El a devenit central odată cu USL-ul . USL a preluat discursul patriotic de la PRM și PUNR și l-a adus la nivelul membrilor săi, Olguța Vasilescu de exemplu, care a fost locotenentă a lui Vadim Tudor...

Corupția este un act de auto-excludere din patriotism

- Ce fel de patriotism există azi în România?

- E greu de spus, pentru că patriotismul, ca și iubirea, nu se verifică prin discurs, ci prin comportament. De exemplu corupția arată clar că cei care o practică nu sunt patrioți. Corupția este un act de auto-excludere din patriotism. Dimpotrivă, a face bine ceva, acolo unde faci ceea ce faci, este un act de patriotism. Teritorialitatea țării se apără cu teritorialitatea ființei...

- Cum vi se pare realitatea comună de azi din România?

- De fapt noi nu avem o realitate comună, iar dovada constă în faptul că nu ne putem înțelege pe lucrurile care ne despart. Când ai o realitate comună te desparți de cel cu care nu ești de acord, rămânând totuși în acea realitate. Noi însă ne separăm într-o realitate diferită de a celui cu care nu suntem de acord. Actul prin care nu suntem de acord este și actul prin care ne separăm de realitatea lui. Și asta s-a văzut la disputa legată de referendum. Ea reiterează disputa legată de Traian Băsescu pe care a crescut USL-ul în 2011-2012. USL care de fapt trăiește și azi prin alianța ALDE-PSD. La fel a fost în anii 90 pe chestiunea Ion Iliescu. Noi ne-am despărțit atunci în realități diferite (...) În anii 90 lucram la Institutul de Igienă publică. Eram 13 cercetători științifici, 3 contra și 10 pro. Ei bine ajunsesem să nu ne mai putem nici saluta. Ne spuneam un bună dimineața fals. Totul era falsificat emoțional. Imediat se ajungea la agresiune verbală ....

- S-a refăcut dialogul între timp?

- Cred că am rămas într-o realitate scindată. Nu putem argumenta, deși argumente ar exista. Se ajunge imediat la înjurături, pentru că trăim în realități diferite. Eu nu reușesc nici azi să mai conving pe nimeni că nu sunt anti-Eminescu...

(...)

- Suntem la un festival de literatură. Cum vedeți rolul scriitorilor în România de azi?

- (...) Scriitorul este un artist care folosește anumite posibilități ale limbii la care noi, cititorii, nu ne gândisem până atunci. El e un fel de scafandru care coboară sub ape și acolo vede o realitate pe care o aduce la suprafață. De aceea îi citim pe scriitori (...)

Horia Roman Patapievici despre ”Țara în care locuim”, la Zebra