Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Salif Keita, "Vocea de Aur a Africii" a lansat ultimul său disc

salif_keita.jpg

Salif Keita
Salif Keita

La mijlocul lunii octombrie, Salif Kéita a susținut un concert gratuit în Mali, în memoria Ramatei Diarra, o fetită în vârstă de cinci ani decapitată în luna Mai, din simplul motiv că suferea de albinism. Prin Fundația Salif Keita şi cu sprijinul autorităţilor din Mali, se explică ce înseamnă de fapt mutaţia genetică albinism, însă parte din africani continuă să considere asta drept un blestem ce va aduce numai necazuri în comunitatea lor. Printre cei alungati din comunitate pe acest motiv, s-a aflat şi Salif Keita, artist care a lansat la final de lună octombrie, ultimul său album numit "Un autre blanc". “Albumul se referă la altcineva care suferă de albinism. Este un om alb, dar altfel.”

Născut în 1949 în Mali, provenind dintr-o linie nobilă ce duce până la Sundiata Keita, creatorul imperiului malian în secolul al XIII-lea, Salim Keita nu a crescut protejat de familia regală, ci a copilărit într-o gospodarie săracă. A fost îndepărtat în primul rând datorită faptului că suferea de albinism, o mutaţie genetică ce duce la depigmentarea pielii, parul devenind alb, diferenţă care este considerată ca fiind aducătoare de necaz, un adevărat blestem pentru familia și comunitatea unde s-a născut copilul. Apoi, Salim a fost îndepărtat din familia regală şi pentru pasiunea sa pentru muzică, ocupaţie interzisă unui membru de viţă nobilă pe atunci, în Mali.

„Mai întâi am cântat pe câmp. Tatăl meu nu a fost de acord să-l ajut cu creșterea animalelor din pricina depigmentarii pielii de care sufeream. Totuși, reușeam să merg cu el pe câmp pentru a goni păsările și maimuțele din calea animalelor. Nu am urmat vreo școală de muzică, așa că țipatul pe câmp m-a ajutat să-mi îmbunătățesc vocea.”

Cand a împlinit vârsta de 18 ani, Keita s-a mutat în capitala Bamako, unde a început să cânte prin cluburile de noapte. Doi ani mai tâziu, facea parte din trupa Rail Band, o formaţie foarte populară în Mali. A fost prima sa întâlnire cu fuziunea dintre sunetul traditinal Mande şi influenţele afro-caraibiene. În anii '70, Keita aflat acum în Coasta de Azur, s-a alăturat trupei Les Ambassadeurs du Motel (mai târziu Les Ambassadeurs Internationales), a carei muzică era recunoscută pentru fuziunea influenţelor locale africane, cu genuri mult mai populare pe continent. Prin această colaborare, vocea sa a ajuns să fie auzită dincolo de graniţele statului Mali şi a Coastei de Azur, iar fanii l-au denumit atunci "vocea de aur a Africii". În 1977, președintele Guineei, Sékou Touré îi conferea medalia Ordinul Național, o onoare de prestigiu, căreia Keita, drept mulţumire i-a răspuns compunând piesa "Mandjou". Un cântec ce îl laudă pe Touré și poporul din Mali. Combinaţia melodică de instrumente, chitara, clapa, saxofon avea să devina o adevărată marcă pentru piesele semnate Salif Keita.

La începutul anilor '80, Keita s-a mutat la Paris pentru a urma o carieră muzicală solo. Primul său album se numește "Soro", a fost rapid remarcat și apreciat pentru curajul cu care încorporează elemente stilistice din curentul rock şi pop, influenţe jazz sau funk, având ca fundaţie muzica tradiţională africană Mande. Din albumele anilor '90 "Amen" avea să-i aducă și mai multă atenţie şi să-l facă remarcat şi în afara Europei. Este perioada în care îşi invită colegii din trupele cu care a pornit în muzică să cante alături de el, înregistrând împreuna mai multe piese. De altfel, Keita, nu a uitat niciodata de unde a plecat şi s-a simţit dator să împartă succesul sau cu locurile din care provine. În 2001 a lansat un album întreg cu numeroşi artişti, mare parte dintre ei reprezentând un spectru larg de tradiţii africane.

În 2005, artistul punea bazele Fundaţiei Salif Keita, o organizaţie care şi-a propus să-i ajute pe oameni la nivel mondial să conştientizeze provocările pe care albinismul le ridică celor care suferă de această mutaţie genetică. De altfel, Salif Keita a încercat să explice această diferenţă între oameni, vorbind despre propia sa experienţă pe albumul din 2009, "La différence", încasările în urma lansării acestui album au fost donate fundației sale.

„A trebuit să lupt. Nu a fost ușor, dar sunt mândru pentru că am fost suficient de curajos să pot trece, dincolo. Să deschid uși, să cunosc oameni. Să exist.”

Acum, Salif Keita lansează albumul "Un autre blanc" (Un alt alb), un album pe care regasim mai multe colaborari, cu Angélique Kidjo, Yemi Alade sau Alpha Blondy.

„Albumul acesta este un fel de mulțumesc adresat celor care m-au susținut în toți acești ani, chiar să le spun mulțumesc și celor cărora nu le-a plăcut ce am făcut, pentru că, atunci când oamenii nu te plac, te perfecționezi încerând să-i aduci totuși alături de tine. În același timp, albumul vorbește despre oamenii care văd albinismul ca o problemă. Chiar nu este ușor să trăiești într-o societate care nu înțelege depigmentarea pielii tale. Oamenii au nevoie de ajutor pentru a înțelege, și din acest motiv continuam să vorbim despre albinism.”

 

 

„Să faci muzică este un hobby bun, dar aici chiar este sfârșitul. Sunt obosit, după atâtea drumuri, ani de zile, nu e ușor la vârsta mea să schimbi avioane, autobuze, trenuri. Așa că, asta a fost!”

*interviul cu Salif Keita a fost înregistrat pentru RFI de Alison Hird, difuzat în cadrul rubricii World Music Matters

 

Mai multe ediții ale emisiunii RFI360https://www.rfi.ro/tag/rfi360