Vișinel Bălan (Vocea Copiilor Abandonați): "În România nu vorbim despre un sistem care să protejeze cu adevarat copilul"

“Încă nu am primit niciun răspuns de la guvern. A fost o invitație foarte importantă din partea Grupului pentru Dialog Social. A fost înaintată atât guvernului cât și ministerelor responsabile în domeniul protecției și apărării drepturilor copilului, nu s-a întâmplat nimic."

Vișinel Bălan este omul care în 2017 obținea premiul pentru activism civic și drepturile omului la Gala Națională a Voluntarilor, iar în 2018 era nominalizat de Colegiul Național al Asistenților Sociali din România pentru Premiul pentru întreaga carieră în asistență socială. La 31 de ani a devenit student doctorand în cadrul Școlii Naționale de Științe Politice și Administrative București, specializarea sociologie.

Printre multe activitati civice desfășurate, Vișinel Bălan este parte din organizația non-guvernamentala Vocea Copiilor Abandonați, una din organizațiile semnatare a memorandumului pentru protecția copiilor. „În România nu vorbim despre un sistem care să protejeze cu adevarat copilul. Prin acest memorandum asta urmărim, copilul să fie protejat. Pentru că dacă ți-ar fi păsat cu adevărat de copii, n-ai mai fi avut astăzi peste 5000 de copii aflați cu măsura protecției speciale, sub neuroleptice. Avem copii care deși nu sunt bolnavi, încadrați ca având o boală psihică, totuși ei sunt condamnați la medicamente, doar pentru că au denunțat o serie de abuzuri. În general, dacă ești parte din sistem, ești sub măsura de protecție și denunți o serie de abuzuri, sistemul te sancționează, și cum te sancționează cel mai bine, te bagă direct sub neuroleptice.

Când am mers la Spitalul din Voila, secția de pedo-psihiatrie, am descoperit că peste 50% din copiii internați, erau copii provenind din centre. Și în general, cand mergeam prin țară, mulți copii spuneau că dacă vorbesc, sunt amenințați că vor ajunge la Voila. Spitalul ajunsese un bau bau, care inhiba efectiv exprimarea acestor copilași și vedeai cum copiii nu mai vorbesc, nu spun traumele prin care trec, doar pentru faptul că știau că după ce plecăm noi, îi așteaptă direct secția Voila. E horror! 

Noi am solicitat o serie de măsuri, printre care și ce se întâmplă cu tinerii după ce pleacă din centru, la împlinirea vârstei de 18 ani. Nu avem nicio monitorizare. În ultimii zece ani, autoritatea ne spune că au părăsit sistemul de protecție aproximativ 30.000 de tineri. Și am întrebat, unde sunt? Nu știm. Pai bine, și ce a făcut sistemul? Nu știm. În acest timp, eu am făcut adrese către penitenciar, câți sunt pe străzi. Fiind la doctorat și analizând tranziția ieșirii din îngrijire, am descoperit că lucrurile sunt foarte grave și un procent mare au ajuns în centrele de detenție, alt procent mare sau sinucis. Și atunci te întrebi, ok, el la 18 ani pleacă din sistem, dar dacă el ajunge, din anumite considerente, pe stradă, și când bate la porțile instituției de protecție și i se răspunde ca nu se mai poate face nimic pentru el, ce face acel copil? Mulți dintre ei comit o infracțiune, astfel de povești am aflat de la cei ajunși în penitenciare, ei au chemat poliția și s-au autodenunțat, doar ca să aibă unde să doarmă.(…) Și atunci, sistemul de fapt ce a facut, i-a crescut până la 18 ani, în ghilimele i-a crescut, pentru că a crește un copil, înseamnă să-ți pese de el și după. De aceea spun că sistemul de protecție în România nu prea există.”

În 2019, Vocea Copiilor Abandonați a reusit realizarea a 4 ediții ale taberei EDFORSO – EDUCAȚIE, FORMARE, SOCIETATE, despre rezultatele acestor tabere terapeutice, aflați mai multe din interviul acordat de Vișinel Bălan lui Valentin Panduru, în cadrul emisiunii RFI360.