Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Adrian Cioroianu la RFI: ”Nepotismul nu a fost adus de comunism. Viermele era deja plantat în măr...”

cioroianu2.png

Adrian Cioroianu, istoric, ambasadorul României pe lângă UNESCO
Image source: 
Eduard Vasilica | RFI

Ce ar trebui să învețe românii din experiența ultimilor 100 de ani? Că politizarea e toxică. Politizarea unor întregi domenii, cum ar fi Educația, Sănătatea, Siguranța publică, Armata etc e o greșeală... spune istoricul Adrian Cioroianu, ambasadorul României pe lângă Unesco, în cadrul ediției speciale a emisiunii Zebra, realizată la Festivalul internațional de Literatură de la Timișoara. În cadrul Festivalului, domnia sa a lansat volumul colectiv pe care l-a coordonat, cu titlul ” ”Un centenar și mai multe teme pentru acasă. Ce au învățat și ce nu au învățat românii din ultimul secol de istorie”.

”Aș vrea să dau un exemplu: Șeful Marelui Stat Major al Armatei, în 1916, la începutul primului război mondial era un prieten al lui Ionel Brătianu: Dumitru Iliescu, fost coleg de facultate cu Ionel Brătianu. Era un om care habar nu avea despre cum merge un război. Vorbim de Ionel Brătianu, cel mai bun prim ministru din istoria României. Generalul Berthelot, când a venit în România, a mers la Regele Ferdinand și i-a spus Majestate schimbați-l pe acest om, pentru că nu înțelege nimic, pierdem războiul... Și cu mare greutate Regele l-a convins pe Ionel Brătianu să-l schimbe

Astăzi există o legătură directă între alegerile locale și femeia de serviciu dintr-o școală. Alegerea primarului duce la o anumită configurație a inspectoratului școlar, inspectoratul face ”concurs” pentru directorul de școală, directorul alege o firmă de curățenie. Soarta femeii de serviciu depinde de alegerile pentru primărie, e politizare de sus în jos. Partidele trebuie să înțeleagă că la alegeri nu trebuie schimbat tot. Fiecare când ajunge la putere își aduce proprii șefi. Batem pasul pe loc de ani și ani de zile”, spune Adrian Cioroianu.

Pornind de la sub-tema „Cele trei chipuri ale memoriei: înţelegere, asumare, iertare”, prima seară a festivalului a găzduit, pe 23 octombrie, la Sala Barocă a Muzeului de Artă din Timişoara, dialogul dintre legendarul disident anti-comunist Adam Michnik, membru marcant al Solidarităţii şi motor al Revoluţiei de Catifea şi cunoscutul istoric român Adrian Cioroianu.

Scriitorul polonez este considerat chiar persona-non grata de guvernul condus de partidul naţionalist Lege şi Justiţia (PiS):   „La început a fost lupta împotriva sovietizării. Bolşevici ne-au lăsat să vorbim în limba noastră, dar nu ce vrem. Totul s-a transformat. Astăzi auzi numai sloganul Polonia pentru polonezi. Am scăpat de bolşevici dar a rămas acest dispreţ pentru celălalt. Acum vedem un anti bolşevism cu o faţă bolşevică, de aceea sunt eu trist... Ce mocneşte în Polonia este un fel de anti-umanism (...) În Polonia, mentalitatea asta bolşevică, a dispreţului, a superiorităţii s-a păstrat... Este o mare nebunie care se întâlneşte în toate ţările post comuniste. Toţi credem că popoarele noastre sunt nobile, nevinovate, că nu au făcut niciodată niciun rău. În funcţie de asta, îi judecăm pe cei din jur. Dacă cineva spune că nu e chiar aşa, acela e privit ca un trădător de ţară”, a spus Adam Michnik.

Comentând câteva idei de la întâlnirea cu dizidentul polonez, Adrian Cioroianu a precizat, printre altele,  în cadrul emisiunii Zebra:

”Michnik a spus în fața sălii că, până la urmă, legea lustrației nici nu era necesară. Că în Polonia a fost dar rezultatele au fost dăunătoare...

Toți cei care l-au ascultat și-au dat seama cât de multe sunt complexele și frustrările noastre comune cu cele ale polonezilor. Nu ne cunoaștem suficient. Editurile de la noi sunt reticente față de cărțile polonezilor. Suntem mai interesați de țările din Occident, iar pe vecini nu-i cunoaștem. Noi încercăm să evadăm din Balcani...Termenul de ”balcanic” are conotații negative chiar și în ziua de azi. Pare ciudat dar mulți din vecinii noștri balcanici se uită admirativ la România... România și Polonia au o importanță specială pentru Occident, noi avem o importanță pe care nu o realizăm...

Și România și Polonia au făcut anumite prostii în al doilea război mondial, cum ar fi persecutarea, umilirea și chiar persecutarea unor minorități, cum ar fi evreii. Și în Polonia și în România sunt oameni care nu își asumă această parte a istoriei. De asemnea, ei zic că comunismul a fost impus de URSS, dar au fost și localnici care l-au susținut...

Nu putem spera că istoria adevărată va fi spusă și asumată în totalitate vreodată. Nu e suficient să citești un singur istoric, trebuie să-i citești pe toți ca să înțelegi... cel puțin 40-50 de cărți trebuie să citești ca să-ți faci o idee despre istoria adevărată. Trebuie să-i citești și pe cei pe care nu-i simpatizezi...

Nepotismul nu a fost adus de comunism. Viermele era deja plantat în măr. Instituțiile au fost dintotdeauna fragile, încrederea în familie e mai mare la noi, este o influență din Orient...

Comunismul a jucat un anumit  rol în omogenizarea țării. Nu există o dezbatere cu tentă secesionistă în România, între Timișoara și Teleorman să zicem, așa cum există în Spania despre Catalonia, sau în Italia între Nord și Sud... Suntem mai uniți ca acum 100 de ani... lucurile sunt foarte nuanțate...”

Emisiunea integrală aici: