Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Decriptaj: Mihai Demetriade și Radu Preda, clarificări în polemica privind ”Experimentul Pitești”

Emisiunea ”Decriptaj” de joi, 14 noiembrie, a revenit la polemica de natură istorică pe marginea interpretării ”Experimentului  Pitești” , penitenciarul din perioada comunistă în care au avut loc așa-numitele acte de ”reeducare” prin care deținuții deveneau la rândul lor torționari. 

Ediția ”Decriptaj” i-a avut ca invitați pe Radu Preda, director al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc și Mihai Demetriade, istoric, cercetător la Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. 

În interviul difuzat pe 28 octombrie, istoricul susținea că ”nu e foarte sigur că victimele au fost victime până la capăt, iar complicitatea lor cu experimentul e cu mult mai subtilă şi mai adâncă”.

Potrivit lui Demetriade, teroarea face parte din anatomia legionară, iar administraţia penitenciarului a creat contextul favorabil pentru ca acest episod violent să se dezvolte.

Istoricul și-a bazat afirmațiile din interviu pe un studiu pe care l-a publicat în 2017 în Caietele CNSAS.

Conducerea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a publicat imediat pe pagina sa un comunicat prin care a anunțat că se delimitează de afirmaţiile cercetătorului Mihai Demetriade și vorbind despre o atitudine negaționistă față de crimele comunismului.

Însă trei membri din Colegiul CNSAS s-au delimitat la rândul lor de acest comunicat, acuzându-l pe președintele instituției, că nu i-a consultat.

Şi Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a anunţat că a luat act „cu uimire şi indignare” de declaraţiile celor doi, apreciind că este „un act de vandalism intelectual să califici terifiantul experiment derulat la închisoarea din Piteşti drept o simplă răfuială între grupări adverse, fie ele şi legionare”. Dar și în acest caz, doi membri ai instituției s-au delimitat de poziția exprimată în nume oficial.

Președintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, Radu Preda ne-a explicat pe ce și-a bazat criticile la adresa celor susținute de istoricul Mihai Demetriade dar și la adresa interviului difuzat de noi.

Radu Preda: După părerea mea Mihai Demetriade comite o greșeală fundamentală. Compară merele cu perele. Este o concluzie foarte pripită după părerea mea și cauționată ideologic, evident, să pui în legătură Piteștiul cu ceea ce s-a întâmplat în lagărul de la Rostock, unde a fost un moment în care grupări adverse din cadrul aceleiași mișcări legionare au intrat în conflict. Asta e una, în timp ce Piteștiul este pe complet alte coordonate. Asta o știm din mărturiile nemijlocite ale celor care au trecut pe acolo și au supraviețuit. Ăsta este defectul formal. 

Însă, pe mine mă deranjează, omenește, dar și profesional faptul că noi, la 30 de ani de la căderea comunismului, nu găsim de cuviință decât să relativizăm paginile cele mai dramatice care s-au scris, din păcate, în istoria recentă a României, încercând să arătăm că, de fapt, victimele, și-au meritat soarta. Această concluzie este foarte suspectă și istoriografic, dar mai cu seamă moral. De unde și reacțiile viscerale din spațiul public pe care le-am observat și eu. Și bineînțeles, poziționarea clară a institutului pe care îl conduc temporar în legătură cu această problemă.  

Reporter: Spuneți că acest demers este cauționat ideologic. La ce vă referiți? 

Radu Preda: Să nu ne mai ascundem după deget! Stânga rămâne în continuare nepedepsibilă. Are o impunitate reală și simbolică și culturală, dar și juridică. Un proces al comunismului nu s-a făcut. În timp ce dreapta, în expresia ei mai cu seamă extremă, trebuie să fie permanent acuzată, inclusiv trebuie găsite și motive care nu există pentru a fi condamnată. Noi suntem încă în paradigma lui Stalin. Faptul că Rusia sovietică a luptat împotriva lui Hitler și comunismul a învins fascismul, legitimează comunismul. Cu alte cuvinte, cine este anticomunist în România, indiferent în ce context ideologic, este ergo pro fascist. Ăsta este marele pariu hermeneutic care se joacă de către unii în mod conștient și pervers, iar de alții din prostie pentru că nu își dau seama, de fapt, în ce joc au fost distribuiți. 

(citiți AICI întregul interviu cu directorul IICCMER, Radu Preda)

La rândul său, istoricul Mihai Demetriade a explicat la RFI pe ce și-a bazat concluziile din studiul publicat în 2017 în Caietele CNSAS și reluate în interviul de la RFI.

 

 

Reporter: Dumneavoastră descrieți un univers în interiorul unui univers concentrațional care își aplică propriile reguli care sunt de sorginte totalitară. Am înțeles bine?

Mihai Demetriade: Exact. Poate lumea nu știe sau cei care nu sunt specialiști nu știu. Populația penitenciară adusă în 1949 la Pitești a fost eminamente legionară. O dată cu încheierea convenției de armistițiu, România a fost obligată să producă un mare efort de defascizare. Au existat ordine explicite ale Ministerului de interne privind localizarea penitenciarelor pe afinități ideologice. 

Rep: Mulți spun că erau doar studenți, nu și legionari.

Mihai Demetriade: Asta este o glumă bună! Poate nu au auzit de CSL, Corpul Studențesc Legionar. Membrii Corpului Studențesc Legionar au fost subiecții unor procese de la penitenciarul Suceava și ulterior trimiși la Pitești. Lectura „studenți” și nu „studenți legionari” este o lectură în mod intenționat rezumativă pentru a elimina afilierea ideologică a acestor oameni. 

Au existat ordine stricte ale Ministerului de Interne privind popularea ideologică a penitenciarelor și nu întâmplător. Iar la Pitești au fost duși în jur de 600 – 700 de deținuți care aveau în majoritate o afiliere legionară, fie în înfrățire de cruce, în FDC, fie în CSL. Iar în cadrul populației penitenciare și de la Suceava, dar în mod explicit de la Pitești vorbim despre un etos legionar. Oamenii ăştia veniseră cu un fel de tradiție violentă, pe care în elementele ei structurale o regăsim înainte de 1949 – 1951. Noțiunea de „demascare” nu este o noțiune care se naște în 1949. 

Noțiunea de „demascare”, chiar cu termenul ăsta, exact în aceeași coregrafie, o regăsim în 1942 în ceea ce am trata drept evenimentele dure de la Rostock din Germania. Foarte pe scurt, Rostock era un lagăr de muncă afiliat fabricii de avioane coordonată de ofițeri SS și de Gestapo. Legionarii aveau un statut privilegiat acolo, ca aliați ai lui Hitler.

Rep: Ați fost acuzat de o încercare de a relativiza trecutul comunist dintr-o anumită perspectivă ideologică împrumutată din vestul Europei, unde, pentru că nu a existat, comunismul este mai tolerat, privit cu o oarecare distanță și toleranță, în schimb nazismul, care acolo și-a produs efectele prin ocupație, prin regimul nazist, este respins și repudiat, în timp ce comunismul este tratat un pic mai lejer. Sunteți acuzat că faceți acest joc de a încerca să relativizați trecutul comunist, așa cum se întâmplă în vest. Cum răspundeți? 

Mihai Demetriade: Merci pentru întrebare. E provocatoare. În mod evident, dacă citești studiul pe care l-am publicat în Caietele CNSAS îți dai seama că explicația pe care o ofer eu cu privire la explozia de violență de la Pitești e multistratificată. Are mai multe surse. Aici intrăm într-o discuție privind politicile memoriei. 

Ceea ce istoriografia a refuzat să vadă în toți acești ani, într-un mod poate nu întâmplător este componenta, sursa ideologiei legionare a unor deținuți. Straturile de care vorbeam asumă și experiența sovietică în materie de experiență penitenciară, asumă și inovația tactică a lui Gheorghe Pintilie Bodnarenco în materie de acțiune de rupere la confluența acestei istorii a deținuților legionari care veneau cu propria lor violență. Asumă un al treilea strat al profundei dezorganizări și dereglementări a serviciului, care a creat un spațiu de bricolaj al violenței. 

Fiecare dintre aceste straturi are rolul lui în construcția exploziei de violență. Nu există o voce care să coordoneze, dar această sursă a violenței legionare este crucială. Asta am tratat explicit în studiul meu. Puțină lume știe despre instituția tribunalului legionar interior. Așa se numea. Era o formulă de pedepsire legionară a membrilor legionari care trădaseră. Asta a funcționat în detenția antonesciană. A funcționat cu probe arhivistice din 1942 până în 1944. Construcția unui tribunal, cu bătăi și torturi administrate celor care trădaseră. Asta este o instituție legionară prin esență, ca și instituția pedepsei, ca și instituția stâlpului infamiei, ca și instituția arderii cu fierul roșu. Instituția pedepsei, instituția violentării celor care trădau este parte din etosul legionar. Nu este un element introdus de comuniști în această ecuație.

Rep: V-ați fi așteptat la reacții atât de vehemente după interviul pe care i l-ați acordat colegului nostru William Totok?

Mihai Demetriade: Nu, dar mă bucură pentru că rolul istoricilor este să scurtcircuiteze lenea intelectuală și acest conservatorism și precauția metodologică din jurul analizei surselor. 

Sigur că m-a îngrijorat foarte tare dimensiunea foarte dură, jignitoare a unor invective, amenințări cu moartea care mi-au umplut telefonul mie, prietenilor, domului Totok, care a  fost amenințat explicit în stilul legionar al anilor 1940. Asta mă îngrijorează foarte tare, la fel de mult cum mă îngrijorează și scrisorile care vin la CNSAS și care solicită „epurarea întregului aparat funcționăresc” de diferitele derapaje.

Rep: Printre altele, sunteți acuzat de întinarea memoriei deținuților. Este de făcut, totuși, o diferențiere între deținuții care veneau din zona democratică sau din societatea civilă și cei care veneau dintr-o formă totalitară? Până la urmă toți au suferit în închisori.

Mihai Demetriade: Nu orice anticomunism este legitim și dezirabil.

Rep: Chiar dacă toți au suferit, până la urmă? Închisorile comuniste au fost la fel de rele pentru toți.

Mihai Demetriade: Suferința nu este o platformă de legitimare. Suferința nu este un tip de bagaj simbolic pe care să îl invoci pentru a perpetua o memorie totalitară. Mandatul deținuților legionari este profund nedemocratic. Memoria acestor deținuți legionari nu este una care să fie recuperată în substanța ei de o societate democratică, iar distanța critică pe care trebuie să o ai față de această memorie este fundamentală și igienică. 

Sigur că acești deținuți au trecut printr-o experiență cumplită alături de social-democrați, PNȚ-iști, liberali, dar recuperarea lor trebuie făcută cu mult discernământ. În discursul public, în momentul în care purtăm noi discuția, s-a produs o fagocitare a memoriei a deținuților politici de către această memorie legionară. 

Celelalte straturi ale deținuților politici au dispărut preluate de această voce a deținuților legionari, care au capturat, practic, discursul memorie. Vocea lor este în prim plan. Povestea cu sfinții închisorilor trebuie discutată foarte atent. 

Rep: De ce?

Mihai Demetriade: De pildă, dacă vorbești de ortodoxie militantă în interiorul unui mandat fascist, mai poți vorbi de onestitate teologică acolo? Dacă vorbești de virtuțile Căpitanului și de această teologie a neamului în interiorul unui discurs ortodox mai poți vorbi de onestitatea credinței? Sunt întrebări legitime.

Rep: Chiar și în situația aceea excepțională de acolo?

Mihai Demetriade: Chiar și în situația ceea excepțională de acolo, sigur că da! Când îți construiești în interiorul unui esprit de corps legionar o formulă de disidență religioasă, dar păstrând comandamentele corpului legionar, sigur că acum, când avem libertatea de a discerne, de a vedea cu acuratețe nuanțele, ai alături pe acești deținuți care au adoptat o „poziție mistică” în interiorul unui mandat fascist și ai alți deținuți care s-au salvat realmente prin credință. 

Ești obligat să faci comparația între ei și să vezi ce tip de memorie e dezirabilă acum. Aglutinarea, păstrarea tuturor în aceeași anvelopă simbolică, este o eroare. Acum avem marea șansă a discernământului pentru că raportarea noastră trebuie să fie la valorile democratice, în primul rând. Memoria ar trebui să fie sub lumina acestor valori democratice.

(Citiți AICI întregul interviu cu istoricul Mihai Demetriade). 

 

Toate edițiile emisiunii Decriptajhttps://www.rfi.ro/tag/decriptaj