Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Muzică, muzică, muzică

O zi în care termini de citit Gertrude a lui Hermann Hesse, te reîntâlnești cu celebra scenă din filmul lui Forman în care Mozart este primit la palat (22 de milioane de vizionari pe YouTube) și afli că Elon Musk vrea să dezvolte un cip care să poată permite oamenilor să-și transmită muzică direct în creier e cu siguranță o zi bună pentru Euterpe – muzică peste tot, la propriu, cât privești cu ochii, poate mai mult ca niciodată, oriunde te uiți. 

Cele nouă muze inspiratoare ale artelor pot fi mulțumite. Din cer venită, din radioul mașinii sau direct din boxele vecinului de dedesubt, muzica se revarsă în valuri; e un produs de larg consum, umbra de sunet a fiecărei zile și geamănul oricărui suflet. Aproape că poți să știi, cu un coeficient de aproximare extrem de încurajator, ce fel de om e cel din fața ta după muzica pe care o ascultă. Mă rog, asta dacă nu cumva te cheamă Hannibal Lecter și îți petreci o bună parte din timp cu un alt tip de activitate mult mai puțin pătrunsă de armonia sferelor sau a bașilor profunzi; este și asta o precizare necesară. Personajul e mult prea faimos pentru a nu cântări în discuție și culmea e că insistă cu succes în a fi paradoxal în comportament până la capătul ultimului episod. Gurile rele spun că s-ar putea chiar să mai urmeze o a patra serie care să-i pună în lumină gustul muzical neconvențional și preocupările adiacente care dau fiori publicului. Oricum, până la urmă chiar și gemenii pot fi diferiți, nu? 

De ce nu am avea și alegeri muzicale care să contrazică pe linie și direct la 180 de grade ceea ce suntem și ne preocupă cu adevărat? În concluzie, trecând peste acest amănunt deloc neglijabil trebuie păstrată totuși încrederea luminoasă în abilitățile muzicii de a ne oferi o cale către interiorul întunecatului nostru labirint al emoțiilor. Și, dacă ar fi să insist, aș spune că am impresia tot mai clară că atât de faimoasa construcție care adăpostea minotaurul nu ar fi rezistat unor trâmbițe apte să producă o vibrație dâmămatoare la propriu, precum cele folosite la Ierihon. În fond, ce suflet se închide în fața asaltului muzicii? Cum te poți ascunde în spatele unei emoții care pur și simplu te copleșește și îți răscolește fiecare cameră secretă a inimii? Nu prea cunosc vreo rețetă care să te facă imun la fenomen. În general, treapta cea mai de jos presupune enervare, dar în niciun caz indiferență. Nimeni și nimic nu rezistă. E ceva special cu produsul în cauză și e de-a dreptul fascinant să încerci să te apropii de fenomen. De la îngeri la simpli muritori, scara celor interesați și implicați sub o formă sau alta în problema acustică e acoperită complet. Cerurile răsună în imnuri de slavă la adresa Creatorului, așa ni se spune, dar și pământul duduie în ritmuri cardiace accelerate de la atâtea beat-uri și electrificări suprasolicitate ale instrumentelor la modă care se fac auzite non-stop. Cred că în mod cert Terra trece drept Clubul de noapte-și-zi-mic-dejun-cină-și-cântat-al-cocoșilor cu indicativul de „24 cu 24/șapte din șapte/365” în orice ghid de călătorie din Zeta Reticuli sau Micul Nor al lui Magellan. Ceea ce ne transformă în mod cert, aș spune, într-un loc de invidiat. Avem atmosfera, avem inspirația, avem muzica și puterea ei de a transforma pe oricine și orice după bunul ei plac. Este într-adevăr ceva aparte în toate istoriile legate de ea. De la cântecul sirenelor și cel al lui Orfeu la Flautistul pestriț din Hamelin și cele șapte trâmbițe ale Apocalipsei, lucrurile nu stau prea comod pentru cei care ar încerca să se opună magiei absolute pe care ea o exercită asupra realității. 

Cred că trebuie să facem un scurt exercițiu de conștientizare a faptului că muzica este atât de prezentă în viețile noastre încât merită să ne întrebăm pe bună dreptate dacă nu cumva suntem sau cel puțin devenim încetul cu încetul o specie de consumatori înrăiți, dependenți de raporturile matematice dintre sunete și de stările cu totul speciale pe care acestea ni le dau. Nu are importantă ce anume consumi atât timp cât totul se întâmplă cu ajutorul a numai 12 note pe un portativ și are măcar un refren care te scoate din rutină cu totul, te face să plutești printre lustre și te incită să dai din aripile fericirii mai ceva că în timpul unei lansări în spațiu. Moleculele de muzică ne ajută să evadăm în timpuri și dimensiuni alternative, să ne atingem sufletele și să ne „schimbăm chimia” minții și a inimii la un mod cât se poate de spectaculos și de direct. Se pare că Euterpe ne inspiră pe toți în a ne căuta propria lume de sunete în ziua de astăzi. Fiecare avem un teritoriu infinit de explorat, plin cu eroi și cu mitologii specifice genului agreat. Ne hrănim din asta, evadăm și ne încărcăm cu energii noi după fiecare audiție. Suntem devoratori de hituri, ascultăm muzică poate mai mult ca niciodată în istorie, producem cântece pe bandă la o scară industrială. Numai jocurile video mai reușesc să facă cu succes o concurență directă topurilor muzicale și de film. Nu ne rămâne, deci, decât să medităm (pe muzică, bineînțeles) asupra propunerii lui Elon Musk și să așteptăm noile hituri ale viitorului.

Cu muzică întotdeauna timpul trece mai ușor.