Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Anca Lupeș: "Când eram mică mi-am dorit să învăț să cânt la pian dar n-a fost să fie, așa că mă mulțumesc că pot organiza o conferință dedicată industriei muzicale."

anca_lupes.jpg

Anca Lupes
Anca Lupes
Image source: 
Anca Lupes

"Nu există certitudine, dar ne putem agăța de speranță", este concluzia ediției 2020 a conferinței Mastering The Music Business, primul și cel mai mare eveniment internațional organizat în România pe dedicat industriei muzicale. Programat inițial în primăvară, MMB2020 s-a putut desfășura online, fără ca asta să știrbească din valoarea pe care o aduce în fiecare an industriei muzicale românești. Iar pe final de 2020, s-a anunțat deja intenția de a organiza a 6-a "întâlnire" Mastering The Music Business, într-un format hibrid, offline, programat în perioada 18-20 mai 2021, la Hotel Caro și la Club Expirat. 
Despre Mastering The Music Business și industria muzicală într-un 2020 atât de complicat, am vorbit cu Anca Lupes, inițiatoarea acestui eveniment, activă de zeci de ani aproape de scena muzicala românească. 

Anca Lupeș: "Nu am dorit să fie o ediție pe care doar să o bifăm. Am vrut să fie relevantă pentru cei din industria românească, să vină cu informații pe care ei să le poată folosi în momentul acela și mă rog după aceea, pentru a și putea susține dezvoltarea business-urilor sau pentru a ne putea salva. Sper că au plecat cu informații utile de la conferință. Oricum e bine de spus că toate cele 24 de panel-uri se găsesc pe canalul nostru de YouTube, deci pot fi vizionate în continuare și vor rămâne acolo. De exemplu, dacă vreți să aflați mai multe despre cum să folosiți CDBaby sau dacă aveți nevoie de informații despre cum să vă maximizați expunerea pe internet, în orice zonă a acesteia, în social media sau pe platforme de streaming etc, gasiți acolo vreo trei workshopuri dedicate acestui subiect. Dacă nu ați reușit până acum să vedeți ce s-a întâmplat la MMB2020, puteți să o faceți în liniște vizitând canalul nostru de YouTube."

Anca Lupeș, ești prima româncă absolventă a cursurilor de master în Music Business la Berklee College of Music din Boston, Statele Unite și vreau să te întreb, cât mai contează astăzi rețeta? Cât din ceea ce știi tu legat de muzică mai funcționează într-un an cu pandemie? 

Anca Lupeș: "Sigur, ca să zic așa modelul ante-pandemie nu mai este sută la sută valabil, însă experiența anterioară te poate ajuta foarte mult să descoperi noi căi de a merge mai departe. Baza tot folosește la ceva. Oricum, industria muzicală de la apariția internetului se mișcă cu o viteză fantastică și dacă nu ești la curent cu tot ce se întâmplă și cu tot ce se schimbă ești mort. Ești foarte repede depășit dacă nu ești la curent cu platforme care apar și dispar, se transformă, totul se întâmplă pe repede înainte și e nevoie să ții pasul cu toate aceste transformări pentru că altfel nu o să reușești și o să intervină frustrarea."

Dar să folosim exemplul tău personal. Într-o altă discuție, ai recunoscut că ai pornit în această călătorie, urmărind sunetul muzicii, cu ceva timp în urma, "în lipsa unui hobby". Ai explicat acolo motivația ta astfel: "am realizat că adevărată mea pasiune e muzica și business-ul din jurul ei." Și cu toată experiența acumulată, înveți și citești în fiecare zi despre industria muzicală.

Anca Lupeș: "Așa e. Spuneam probabil în discuția la care te referi că eu nu am un alt hobby în afară de muzică și de industria muzicală, și îmi place să mă informez încontinuu și să aflu lucruri noi, să citesc. Sunt abonată la câteva reviste de profil, de music business, de afară. Primesc newslettere, le citesc, poate nu întotdeauna în totalitate dar le citesc și găsesc acolo lucruri interesante care mă fac să înțeleg mai bine ce se întâmplă și să pot să văd mai departe ce e de făcut."

Dar la ce îți folosește? Tu nu cânți!

Anca Lupeș: "Sincer, când eram mică mi-am dorit să învăț să cânt la pian dar n-a fost să fie, așa că deocamdată nu cânt dar cred că în industria asta am făcut cam tot restul, în afară de ce implică cunoștințele muzicale. Așa că mă mulțumesc cu atât, și folosește, pentru că uite pot organiza o conferință dedicată industriei muzicale, în care nu mai sunt singură, așa cum bine știți am cinci parteneri vrednici, doamne și domni, fără de care nu am fi ajuns atât de repede la stadiul acesta cu conferința. Noi trebuie să gândim această conferință ca ea să fie cât mai atractivă și mai utilă, în primul rând utilă, pentru cei din industria muzicală din România, și din acest motiv mă ajută foarte mult să fiu la punct cu tot ce se întâmplă în lume."

Noi luna aceasta la RFI privim înapoi 30 de ani, aceștia fiind anii de când există RFI în România. Și cred că, să privim puțin înapoi, este un exercițiu pe care îl putem face toți în domeniul în care activăm, pentru a înțelege mai bine unde suntem astăzi. Aș vrea să te întreb pe tine, pornind de la ceea ce însemna industrie muzicală în anii 90, cu casete poloneze vândute la Universitate și unde suntem noi astăzi, este cumva acesta cel mai greu an pentru cei care activează în acest domeniu?

Anca Lupeș: "Cu siguranță! În primul rând la mulți ani, RFI! În al doilea rând, cu siguranță este cel mai greu an. Eu îmi aduc aminte, industria muzicală din România a mai avut o perioadă grea, între '92 și '96, imediat după Revoluție, când lumea era efectiv inseatată să asculte toată muzica internațională care ne fusese refuzată până atunci. Probabil că sunt mulți tineri care ne ascultă acum și care nu știu că înainte de 1989 nu aveai voie să asculți muzică străină. În România nu se găsea de cumpărat. Nu exista internet și practic tot ce mai reușeam noi să apucăm, pe ce reușeam să punem mâna, venea printr-un fel de contrabandă a piloților și a marinarilor, care aduceau discuri cu muzică străină în țară și după aceea ele se copiau și se dădeau mai departe de la om la om. Deci veneam după această perioadă îngrozitoare în care era foarte greu să faci rost de muzică internațională și să o asculți. Evident că atunci toată lumea s-a năpustit să asculte doar muzică internațională, în detrimentul artiștilor români care au început să găsească din ce în ce mai greu de lucru. Nu mai erau invitați în spectacole, au început ușor, ușor, să apară trupele tinere, mici, de genul T-Short, K1, 3-Sud Est și genuri noi inspirate din muzica internațională modernă."

Asta după ce Holograf, Iris, au dus greul până în '90 și imediat după.

Anca Lupeș: "Așa e! Să nu uităm că Holograf în 1989 cred că a avut în jur de 500, sau peste 500 de spectacole, pentru că erau zile în care se cânta de două și chiar de trei ori, pentru că mergeau în turnee în teatre, în țară teatrele fiind mici, două, trei, 400 de locuri, nu erau suficiente pentru o singură reprezentație și atunci dădeau două reprezentații pe zi și uneori chiar trei în weekend, și s-au trezit brusc după '90 că nu mai aveau unde să cânte. Au fost forțați la un moment dat să meargă câțiva ani în Olanda să cânte acolo în tot felul de localuri. Deci a fost foarte greu pentru artiștii români în perioada aia. Dar niciodată atât de greu. Tot te mai gândeai că găsești niște subterfugii, niște soluții să te duci să cânți pe undeva. Ei, acuma s-a terminat și anume la nivel mondial."

Până la urmă, conexiunea acesta cu fanii este definitorie, importantă, cum pot face acest lucru în continuare? Cei mai mulți încearcă online.

Anca Lupeș: "E foarte greu. Imaginează-ți că, să fii artist, necesită o anumită doză de narcisism, ai nevoie și te hrănești din interacțiunea fizică cu publicul în concerte, dincolo de ce se întâmpla pe platforme sociale. Să ți se taie brusc, definitiv și total, această sursă de energie, nu e foarte plăcut și reacțiile sunt diferite, de la un pol la celălalt. Unii acceptă să se ducă online, ceilalți nu se duc în online și așteaptă să poată să apară din nou. Mai sunt și cei care nu acceptă, răbufnesc, se răscoala deci.. sunt tot felul de reacții, cred că toate sunt la fel de îndreptățite pentru că e extrem de neplăcut să ți se interzică unul dintre drepturile fundamentale, dreptul de a munci și de a câștiga bani ca să poți să trăiești."

Și mai sunt și câțiva artiști care, în carantină fiind, înregistrează muzică. Săptămâna viitoare Dan Byron o să vină cu un astfel de produs, un E.P., și nu e singurul exemplu.

Anca Lupeș: "Așa e! Până la urmă, artist fiind, asta este rațiunea ta de a fi, și asta trebuie să faci. Trebuie să faci muzică în continuare, pentru că altfel e neplăcut. Cred că face bine și la cap, să muncești în continuare, să creezi în continuare, să aibă cât de cât un plan. Noi am avut un panel despre sănătatea mintală în perioada pandemiei la Mastering The Music Business anul acesta, și una dintre concluziile panelului respectiv a fost așa, pentru că nu reușim sau nu avem condițiile necesare să facem planuri pe termen lung, sfatul este să facem planuri mici pe termen scurt, pe care le urmăm, și obiective pe care să le atinge, pentru a ne face bine la cap."

De cealaltă parte, aș spune eu, cei care ascultă muzica să continue să o facă, ba mai mult, să cumpere muzica și să o savureze așa cum pot ei mai bine, pentru că se creează până la urmă acea conexiune doar cu puțin efort. Și putem susține astfel această tânără industrie muzicală.

Anca Lupeș: "Cred că trebuie să o susținem pentru că altfel o să rămânem fără ea. Nu există cale de mijloc. Eu știu business-uri mici, agenții care au închis. Nu e de glumit. Adică, reconversia profesională devine din ce în ce mai reală pentru mulți, nu numai artiștii dar și din cei care lucrează în jurul artiștilor, fie că sunt agenți, impresari, tehnici și așa mai departe. Nu e deloc ușor. Zilele astea am devenit patron și am pus ghilimele, dacă nu mă vedeți, și anume, am devenit patronul unei artist, unul din preferații mei, pe Patreon, este o platformă de crowdfunding puțin mai specială, iar artistul în cauză se numește Jordan Rudess, este clăparul trupei Dream Theatre. Am fost extraordinar de încântată să văd că un artist de ținută și nivelul lui, nu a considerat că este în vreun fel diminuant, ca să zic așa, faptul că își face un cont pe Patreon și că acolo primește bani de la cei care se aboneză la contul lui. Este un tip care e foarte prolific, face muzică tot timpul, face videoclipuri cântă în concerte, deci pune foarte mult conținut acolo ține legătura cu fanii. Eu de exemplu, după ce am intrat în comunitatea respectivă, am primit un videoclip scurt de câteva secunde personalizat pe care el l-a făcut special pentru mine, mulțumindu-mi că am intrat în această comunitate. Se creează acolo un nucleu de fani care, nu numai că primesc muzică de la artistul lor preferat, dar în schimb, pot să-l susțină cu bani. Și nu, nu a fost o mare sumă. Practic tot ce am plătit eu, abonamentul pe un an de zile, a fost aproximativ echivalent cu valoarea unui bilet pe care l-aș fi cumpărat la un concert Dream Theatre dacă ar fi venit în România."

Și ca să folosesc eu un exemplu autohton, Mihai Iordache a făcut același lucru.

Anca Lupeș: "Marius Matache, cred că și Vizi Imre a făcut același lucru. Așa că cine dorește să găsească soluții găsește."

Anca Lupeș este prima absolventă a cursurilor de Master in Music Business la Berklee College of Music (Boston, SUA), din România. Unul dintre cele mai importante atuuri ale sale este că de-a lungul carierei în domeniu a activat în aproape toate zonele acestei industrii – mass-media (presa, radio, TV), organizare de concerte, case de discuri, agenții de management și impresariat. Din 2015 este creator și trainer pentru cursurile Industria Muzicala Explicata.
Din 2016 este fondator și unul dintre organizatorii primei conferințe dedicate industriei muzicale din România – Mastering The Music Business.

 
Valentin Panduru in dialog cu Anca Lupes.