Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Pippin cel curios și casele frumoase din ochii copiilor

pippin_si_casele.jpg

Pippin cel curios
Pippin cel curios
Image source: 
Editura Art Conservation Support

Patrimoniul cultural ne este dăruit nouă de părinți, de bunici, de străbunici, de bunicii străbunicilor... și tot așa până la cei mai îndepărtați buni și străbuni ai noștri. Pornind de la opere de artă, care se găsesc expuse în muzee, sau în colecții particulare, ori straiele și diferite obiecte, până la construcțiile istorice, case tradiționale, monumente istorice, și ceea ce am moștenit prin dansurile populare specifice unor zone, obiceiuri și datini, meșteșuguri, toate acestea fac parte din patrimoniul național. Cum putem transmite copiilor adevărata valoare a acestei moșterniri fără să folosim un cuvânt atât de greoi precum.. patrimoniu? Cum îi putem convinge iubească.. patrimoniul?

Ei bine, găsești un personaj mic, simpatic, prietenos, capabil să zboare, și astfel să descopere frumosul în clădirile din orașele și satele noastre.

Anca Dină: “Pippin este un pițigoi, un pițigoi albastru, creația Laurei Hangiu, pițigoi care anul trecut a plecat să-și caute un cuib. Așa începe povestea lui pentru că, normal, este personajul nostru al ACS, care vorbește despre patrimoniu și încearcă să împrieteneasca patrimoniul cu copiii și cu toți oamenii.”

Anca Dină conduce Asociația și Editura Art Conservation Support, o organizație non-profit care și-a asumat această misiune de a conserva și promova patrimoniul nostru.Ca să înțelegeți mai bine misiunea ACS, cel mai bine este să o cunoașteți pe Anca Dină și să aflați ce a convins-o pe ea să pornească pe acest drum. Într-o secvență dintr-o prezentare pusa pe internet, Anca Dină spune astfel:“Când eram mică, bunica mea - moașă a comunei, m-a inspirat să fiu medic. Cine se gândea atunci la “medic de pereți”? Am crescut în paralel cu pasiunea pentru artă, cu plăcerea de a desena, de a picta oricând aveam un moment. Cred cu tărie că fiecare copil poate cunoaște bucuria picturii, a culorii, indiferent de cât de “talentat” sau “netalentat” este. Important este să fie încurajat (sau măcar lăsat), să i se arate modele. Nu toți copiii devin artiști - și nici nu trebuie, dar toți adulții pot, și trebuie să aibă cultivat un simț al frumosului.”

Așadar, firesc, a apărut acest pițiogoi jucăuș pe nume Pippin. Personajul care face legătură între dorința adulților de a lăsa frumosul drept mosternire și speranța că viitorul va aprecia mai mult patrimoniul și o să dorească să-l conserve mai bine decât o facem noi în prezent. Prin zborul sau, Pippin le vorbește copiilor despre nenumăratele sale descoperiri.

Anca Dină: “A descoperit despre gargui, mascaroni, cariatide, vitralii și toate elementele de pe fațade, și mai ales din Cartierul Armenesc, zona construit protejată 39 care i-a stârnit curiozitatea. Cine o să citească sau cine a citit deja cartea o să vadă că sunt o grămadă de povestioare, de ghicitori, de glume, pentru că Pippin nu e numai curios e și isteț, e și cu bun simț, și îi împrietenește pe copiii cu patrimoniu dar le oferă și o serie de informații foarte utile, chiar și în ce privește dezvoltarea personală. După aceea am zis -Pippin ce face?- A ajuns în vârful clădirii cele mai înalte din București, mai exact pe controversatul bloc din zona Armenească. De acolo a văzut toată întinderea de case frumoase din jur, frumos decorate, și a privit în zare, ceea ce ne a făcut pe noi să-l ducem mai departe pe Pippin cel curios, chiar la țară.”

Noutatea pentru Editura ACS a fost ca acest zbor la țară al pițigoiului Pippin să nu rămână doar în paginile unei cărți, ci să meargă și pe calea sunetului. Așa se face că ACS a apelat la mine pentru a spune povestea, iar eu am apelat la familia mea, vocea lui Pippin fiind chiar fetița mea Petra (7 ani), pentru ca povestea să prindă sunet. Ascultă!

Anca Dină: “Anul acesta cu ajutorul Administrației Fondului Cultural Național și a Ordinului Arhitecților din România prin Timbrul Arhitecturii, le mulțumim mult pentru că fără ei n-am fi reușit, am pornit să zburăm la țară în zona -de sub munte-.  Arhitectura tradițională și specificul local este diferit de la o zonă la alta și atunci a trebuit să ne concentrăm cumva pe o anumită zonă pe care să o dezvoltăm cu copiii și copiii să înțeleagă ce se întâmplă acolo, ce este important de păstrat și cum se diferențiază o zonă de alta și deci este important să păstrăm această diferență. A zburat mai ales în zona Prahova. De acolo a cules foarte multe informații, am ajuns cu el la peste 250 de copii, la copiii care puteau să se conecteze și cu sprijinul unor învățători remarcabili. Am întâlnit niște învățători, o amintesc aici pe Aura Eftimie din Cocorăștii Mislii care îmi spunea că face uneori ore și unul la unul cu copiii, ca să nu rămână nimeni în urma. Încerca și Facebook și WhatsApp și până și telefon acolo unde nu există internet.
Când a venit vara, am adunat informații împreună cu Pippin despre sate, despre specificul local, despre comunități, care e diferența între comunitățile calde și comunitățile reci, unde le găsim, ca să înțeleagă copiii puțin și legătura dintre oameni, pentru că, vorbim de patrimoniu dar patrimoniul este al nostru și va rămâne astfel dacă cu toții îl îngrijim.

Cred că aici este cheia, adică activitățile pe care le faci să fie restructurate în așa fel încât copiii să nu înțeleagă patrimoniul ca fiind ceva complicat și de neatins. Patrimoniul în sine are un cuvânt de nu știm cum să îl găsim prin proiecte, când ne adresăm copiilor, dar dacă vorbești într un limbaj adaptat, cu activități structurate în funcție de situație, de exemplu, noi de trei ori ne-am schimbat proiectul anul acesta în funcție de modul de lucru cu copiii. Am început în școală, și acolo aveam activități în care ne întâlneam cu toții în jurul hărții, călătoream cu personaje, cu imagini pe hartă. După aceea nu a mai fost posibil. A trebuit să facem tot felul de activități care să nu fie foarte lungi, fie interactive, să se completeze unele pe altele și să fie o dinamică. La un moment dat, în primăvară când era mai greu, copiii cu care ne conectăm, erau printre ei unii care, pentru că aveau doar două camere și puteau să încălzească doar una, era o fetiță înfofolită cu zece cojoace pentru că în camera unde era ea și unde era liniște, era frig, nu au putut să încălzeazcă și acolo, și atunci, ne am gândit ce să facem, să dinamizăm puțin. Am făcut chiar un zbor, adică am imitat un zbor al lui Pippin. Am găsit activități care să-i antreneze pe copii și să legăm elementelele noi de patrimoniu de ce văd ei. Că până la urmă, fiind la țară sau fiind un oraș, vezi în jurul tău clădiri și te legi de ce copiii știu, de la casa în care locuiesc, la casa pe care o văd poate în centrul orașului și s-au gândit că e frumoasă sau nu, și după aceea îi duci în direcția în care vrei. Desigur nu am ajuns cu informațiile noastre la nivel de specialiști cu copiii. Am ajuns la un nivel care să le permită lor să aibă acele noțiuni de bază, am cultivat acele semințe care după aceea să crească, le mai creștem și noi le cresc și ei. Noi le creștem prin cărțile pe care le oferim, prin această poveste audio grozavă prin cuibul lui Pippin cel curios care s-a adaptat și el vremurilor și a ajuns la un click distanță, și prin tot felul de alte activități pe care le desfășurăm.”

Aventurile lui Pippin cel curios pot fi urmarite aici. Despre patrimoniu prin zborul lui Pippin, sau despre viitoarele apariții editoriale ale Art Conservation Support, aflați amănunte în interviul acordat de Anca Dină emisiunii RFI360.

Alte subiecte ale emisiunii RFI360, aici: https://www.rfi.ro/emisiuni/rfi-360