Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Educație digitală: A da unui copil o tabletă nu este suficient

tableta.jpg

Educație digitală: A da unui copil o tabletă nu este suficient. Sursă foto: https://www.europarl.europa.eu/

Educația digitală presupune și alte metode de predare, dar și alte metode de învățare din partea elevului. Ce s-a întâmplat la noi în țară nu are nicio legătură cu educația online sau cu educația digitală. A da unui copil o tabletă nu este suficient, explică la RFI eurodeputatul Victor Negrescu, 
vicepreședinte al Comisiei de cultură și educație din Parlamentul European.

Prezent la Tânăr în Europa, eurodeputatul explică:

"În primul rând și dispozitivul pe care îl pui la dispoziția copilului trebuie să fie adecvat și adaptat procesului educațional. Trebuie să venim cu soluții suplimentare. De exemplu, dezvoltarea unor platforme referitor la referințele europene. Majoritatea statelor și-au dezvoltat propriile platforme educaționale. Nu au preluat platforme gratuite sau pseudo gratuite disponibile online care erau adaptate diferitelor categorii de învățământ online, care presupune  și actul de predare, dar și o interacțiune efectivă cu elevii respectivi.

Au dezvoltat metode, practici. La noi, din păcate, de foarte multe ori și știu asta în mod direct, fie elevii sau studenții veneau la orele online cu camerele închise și profesorii făceau același lucru. Predau cu camera închisă. Acest lucru s-a întâmplat și pentru că nu exista o metodă. Nu exista o reglementare în materie. Din păcate s-a pierdut acel moment și nu a existat acel contact direct. Nu au existat formate care puteau fi predate, cursuri interactive. Și am ratat și anumite momente.

De exemplu, la începutul pandemiei, Estonia, care are o platformă foarte performantă a decis să ofere gratuit tuturor statelor membre posibilitatea de a folosi gratuit acea platformă dacă nu aveau propria lor platformă. România, neavând o astfel de platformă, nici până astăzi nu a solicitat Estoniei să folosească respectivul mecanism. Și am rămas fără platformă. Au fost foarte puține state, printre care și România, care nu au avut un astfel de instrument. Instrumentele educației digitale sunt complementare, dar diferite de educația tradițională. De aceea este important să înțelegem acest aspect. Trebuie să mai spun un lucru.

Educația digitală a fost prezentată în România ca fiind în opoziție cu educația tradițională. Ori, majoritatea statelor europene a înțeles că această dimensiune digitală a educației nu are ca scop să înlocuiască rolul profesorului. Are ca scop să ajute profesorul să fie mai performant în actul educațional, ca la finalul zilei elevul sau studentul să fie mai atrași de învățământ.

Aici trebuie să explicăm foarte clar. La noi s-a creat acest sentiment că digitalul înlocuiește profesorul sau școala. Nu acesta este scopul. De aceea cred că ne trebuie o strategie coerentă în domeniu. Să ne uităm un pic la ce fac alte state și să învățăm și din greșelile lor. Evident că și acolo au fost erori comise.

Reporter: Cine ar putea să acceseze acești bani? Ministerul educației, inspectoratele școlare, autoritățile locale? La nivel de școală se pot accesa? 
VN: Depinde de tipul de finanțare. De exemplu, proiectul CRED și proiectul Bibliotecii virtuale sunt proiecte din bani europeni pe care le dezvoltă ministrul educației în parteneriat cu alți actori din domeniu, inclusiv actori privați. De implementarea lor se ocupă ministerul. Faptul că au existat carențe, blocaje este din culpa ministerului. În același timp, inspectoratele, școlile și profesorii pot apela și accesa fondurile europene disponibile la nivel național sau disponibile direct la Bruxelles.

Tocmai prin prisma situației traversate ca urmare a pandemiei anul trecut au fost mai multe apeluri lansate de Comisia Europeană prin programul Erasmus, apeluri disponibile direct la Bruxelles, tocmai pentru digitalizarea clasei, dezvoltarea de soluții informatice pentru școli. Au existat oportunități. Ce am remarcat eu este că acolo unde existau aplicați din România, de cele mai multe ori aplicanții o făceau pe cont propriu. Chiar am ajuns la un moment dat să ofer sfaturi profesorilor care doreau să completeze aplicații pentru că nimeni nu îi ajuta. Nu aveau la cine să apeleze la nivelul inspectoratului sau ministerului, ceea ce nu este normal.

Am discutat cu profesori din alte state europene și îmi spuneau că acolo există persoane, echipe care îi sfătuiesc și îi îndrumă tocmai pentru a aduce cât mai mulți bani europeni la ei în țară și ca acel proces de digitalizare să fie cât mai eficient. De multe ori remarc că pe lângă această absență de îndrumare, nu avem nici idei.

La noi cele mai multe soluții au fost implementate de ONG-uri, de profesori foarte implicați, de părinți care voiau să facă mai mult, de asociații de elevi. Nu am văzut idei venind dinspre minister. Ministerul a rămas la acel stadiu la care a început demersurile pentru achiziționare unor tablete, tabletele nu au venit și ministerul a încercat să dispară din peisaj, să spună că digitalizarea nu mai e problema ministerului, ci e problema școlilor. Ceea ce e total fals pentru că în alte state ministerul este cel care vine cu strategia și direcțiile pentru acest proces. 

Rep: Un accent se pune foarte mult și pe specializarea profesorilor. Chiar vedeam la un moment dat că se discută să se introducă un fel de educație digitală în clasele I-IV. Cine să predea? Avem specialiști? Cum îi formăm? Cu cine?
VN: Patronatele au atras atenția asupra faptului că nu avem suficienți profesori specializați pe zona de digitalizare și de informatică. În continuare avem grave carențe în acest sens și pentru învățământul școlar și pentru învățământul universitar. 

Piața privată îi atrage pe toți care au o specializare de acest fel. De aceea e important să găsim noi formule, inclusiv de stimulare economică a celor care predau astfel de cursuri, dar și pentru a atrage resursă umană din mediul privat. Există foarte mulți oameni care ar dori să predea dacă li se oferă această oportunitate. Trebuie să găsim noi soluții. La nivel european s-a lansat ideea Teacher Academy, academii pentru profesori, idee pe care o susțin foarte mult.

Practic presupune crearea unor programe de formare dedicate pregătirii profesorilor pe zona de digitalizare, dar și de formare a unor profesori cu astfel de competențe. Mai mult decât atât, se dorește introducerea unor certificate europene pentru recunoașterea competențelor digitale pentru predare. Acest lucru ar fi un element care ar incita profesorii să se pregătească mai mult pentru că ar conta respectivul document la tot ce înseamnă gradația profesorilor și grila salarială la finalul zilei.

Sunt soluții oferite de Europa. Din nou, cred că noi o să fim printre ultimii care le implementăm. Dar nu se știe niciodată. Poate apare la un moment dat lumina de la capătul tunelului și oamenii care doresc să facă un bine educației să fie lăsați să o facă.