Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Florian Bouron – Codurile care ne schimbă vieţile

Pentru cine trăieşte cu faţa către trecut, viitorul este un fel de « terra incognita », un tărâm întunecat şi opac de unde nu transpare nimic. Când trăieşti bazându-te doar pe experienţele pe care le-ai acumulat în trecut, nu vezi nimic în viitor.

Există însa oameni care văd în viitor pentru că sunt deja acolo. Ei sunt aici, printre noi, dar mintea şi proiectele lor nu fac parte din lumea noastră ci lumea noastră va face într-o zi parte din proiectele lor. Pentru ei, timpul nu este o secvenţă liniară care vine din trecut, trece prin prezent şi se duce în viitor. Pentru oamenii din viitor, prezentul nostru este trecutul lor iar viitorul nostru este prezentul lor. Mintea lor e un drum cu două sensuri. Lumea celor din trecut este un drum cu sens unic, luminat în spate dar cuprins de beznă în faţă.

Cine sunt oamenii din viitor ? În primul rând programatorii care scriu coduri. Ce sunt aceste coduri ? Nişte algoritmi matematici pe baza cărora funcţionează puzderia de aplicaţii pe care le aveţi pe telefonul mobil, pe tabletă sau pe calculator.
Aceşti programatori sunt copiii noştri care s-au născut cu un telefon într-o mână şi o tabletă în cealaltă. Prin venele lor circulă nu numai sânge ci şi internet. Sinapsele din creierul lor sunt diferite de ale noastre pentru că sunt la fel de bine conectate în lumea virtuală ca şi în lumea reală. Din acest motiv noi, ca părinţi, avem senzaţia sufocantă că nu ne mai înţelegem cu copiii noştri. Stau prea mult pe calculator, pe telefon şi pierd timpul jucând jocuri. Pentru mulţi dintre noi, asta nu e viaţă. Noi ştim cum s-au petrecut lucrurile în trecutul nostru. Acolo ştim pe unde să o luăm şi ne simţim în siguranţă. Instinctul nostru de părinte protector ne împinge să cerem copiilor noştri să o ia pe cărările pe care am mers noi şi pe care ne simţim în siguranţă.

Le cerem aşa : să înveţe, să meargă la şcoală unde să ia note bune şi neapărat premiul întâi cu coroniţă, să facă o facultate şi să găsească un job bine plătit cu maşină şi bonuri de masă, un job unde să muncească pe cât de puţin se poate aşteptând o pensie pe cât se poate de mare. Aşa s-a trăit în lumea adolescenţei mele şi aşa continuă să trăiască şi să gândească mulţi dintre noi.

Dar haideţi să vedem cum stau lucrurile de fapt, cum se văd ele din perspectiva copiilor noştri. Noi zicem : « copilul trebuie să meargă la şcoală, unde să ia note bune şi neapărat premiul întâi cu coroniţă ». Dar la ce folos o notă bună dacă ai obţinut-o repetând ca papagalul după nişte manuale rămase în secolul XX ? La ce îmi foloseşte să îmi obosesc creierul învăţând cotele apelor Dunării şi citi metri măsoară nu ştiu ce munţi ? Sunt date pe care le obţin cu un clic pe internet.
La ce îmi foloseşte premiul întâi cu coroniţă când termin liceul şi nu ştiu încotro să o iau pentru că nimeni nu m-a învăţat cum să mă descurc singur ? Intru şi eu la o facultate ca să îi mulţumesc pe mama şi pe tata dar ies de acolo şi mai ameţit. Stau ani de zile pe nişte bănci ca să învăţ lucruri care nu prea au legătură cu lumea reală. Termin facultatea şi ajung pe piaţa muncii. Şi aici am o problemă uriaşă : habar nu am încotro vreau să o apuc. E momentul în care înţelegi că notele bune, premiul întâi şi coroniţa, diploma de la facultate, toate acestea nu prea folosesc la nimic.

Toate edițiile emisiunii Noi venim din viitor: https://www.rfi.ro/tag/noi-venim-din-viitor

 
Noi venim din viitor - editia din 26 noiembrie 2021