"Pe parcursul zilei am văzut femei singure cu copii, care îi țin în brațe, trecând pe la granița Siret. Trec singure pentru că bărbații trebuie să rămână acolo, sunt foarte multe lacrimi. "
Ce faci tu acolo? "A fost un plan făcut înainte de o companie la care lucrez part time, și ei doreau să-și organizeze evacuarea familiilor din Kiev, și nu s-a reușit. Adică noi am venit și am crezut că vor intra oamenii, și de fapt a durat foarte mult să ajungă și tot nu au ajuns. Cred că știți că se bombardează, drumurile sunt închise, dar a fost cu bine ziua de astăzi. Foarte mulți oameni nu porneau spre România pentru că nu aveau pașaport biometric."
Da, a fost o problemă, care înțeleg că s-a rezolvat. "S-a rezolvat, e adevărat. Eu cred că foarte multe ar putea fi rezolvate dacă e mai multă claritate la nivel de instituții. De exemplu astăzi când am sunat la București să vorbim despre această problemă (nr. pașapoartele biometrice), în Polonia au deschis granițele, în Republica Moldova au deschis granițele. Și aici, oamenii au sunat la Siret și s-a rezvoltat foarte repede, deci cred că se poate, dar probabil oamenii sunt încremeniți, panicați, nu știu."
Cu toată această lipsă de transparență a autorităților, cei care sunt în proximitatea graniței, românii au venit."Da, românii sunt minunați. Senzația era că e ca un fir de nisip, oamenii intrând din partea Ucrainei, intră cate unul și îi așteaptă multa lume din partea României, adică imaginea asta era bună. Și ei povesteau că atunci când au intrat în România nu se așteptau la așa primire din partea persoanelor fizice care au venit acolo, voluntar."
E clar e foarte multă emoție zilele astea în vama de nord a României, în punctele de trecere, vreau să te întreb Anastasia Staicu, tot acest conflict între două țări despre care am putea spune că până de curând erau surori, cum vezi tu toată această acțiune?"Eu văd rău tot ce se întâmplă, prin lacrimi în primul rând, prin.. nu știu, cum se numește, nu vreau să-i spun, ură. Dar pentru că un președinte pe care nu l-au ales prietenii mei ruși, care ies acum la proteste și sunt arestați de pe străzile Moscovei, cum pot vedea asta? Probabi ca orice război, și prin ochii lui Dostoievski că nu merită.. o lacrimă a unui copil.. nu merită așa ceva."
Ce am putea face noi mai mult pentru cei care vin acum spre România. Sigur, sunt multe acțiuni de voluntariat, mulți oameni care au inițiative și încearcă să ajute fiecare cum poate, dar ce am putea face mai mult de atât? "Mie mi se pare că trebuie puțin mai multă organizare, e foarte multă emoție, așa cum spuneai. Firul de nisip acum este foarte subțire și este timp să fie organizate acele centre de primire, adică e vorba de a ne coordona. Mă întreabă lumea acum unde să donez, le spun, stați puțin, nu donați deocamdată nimic, eu cred că este nevoie de mai multa organizare. De exemplu, uite a sunat cineva de la o firma de transport care s-a oferit să ajute, și a trebuit să-i spun, stați puțin încă nu știm unde să transportăm. Sunt lucruri puse în mișcare, oamenii oferă cazare, dar încă nu a venit valul acela mare și cred că trebuie să ne pregătim pentru el."
Deci tu spui că valul mare de refugiați urmează să vina? "Da. Uite noi am transportat astăzi doi băieți, 16 și 17 ani. Îi întrebam pe oameni cât au așteptat să intre în vama din Ucraina și durează între 24 și 4 ore, 4 ore au așteptat acești doi băieți. Ei au spus că au coborât din mașină, au realizat că nu are sens să meargă cu mașina și au luat-o pe jos, mergând astfel o ora jumătate, printre mașini."
Care așteptau să intre în țară? "Exact. Mașini și oameni, oameni care deja acolo se împing, pentru că stau în picioare nedormiți de 24 de ore așteptând să intre în țară, și sunt foarte mult oameni, intră puțini acum."
Asociația SNK pe care o conduci tu se vă implica mai mult și vă ajuta refugiații care vin acum în țară? "Chiar m-a întrebat cineva dacă facem noi asta, SNK, nu atât noi, a fost mai mult din partea companiei, iar eu cred că companiile ar putea să se implice mai mult, pentru că acești oameni ar avea nevoie chiar și de a face ceva, de un loc de munca. Și sectorul comercial ar putea să se organizeze cum s-a organizat această companie, să-ți asumi, să iei în primire un grup de oameni, care să poată lucra și necalificat, macar ceva timp, și cred că ar putea intra și mai ușor în România dacă omul respectiv știe că are unde lucra."
Sunt multe inițiative private care au venit în sprijinul refugiaților. La Suceava, Fight for Freedom, un ONG din judeţ, a primit şi a cazat numeroşi copii, însoţiţi de mamele lor. De asemenea, în comuna Veresti există Casa Libertăţii care și-a deschis porțile. Aici au dormit și au mâncat câteva zeci de refugiaţi, printre care mulţi copii. Suceveanul Ştefan Mandachi este şi el implicat în ajutorarea refugiaţilor de la nord de graniţă. Hotelul său din Suceava a cazat gratuit, încă de joi după-amiază, primii refugiaţi. Omul de afaceri mai spune că la restaurantul său din centrul Sucevei poate servi gratuit o masă caldă orice cetăţean ucrainean care prezintă un act de identitate. El este dispus să pună la dispoziţia autorităţilor, gratuit, o sală de evenimente de 1.000 de metri pătraţi unde pot fi aduse paturi. Primarul din Sighetu Marmaţiei, Vasile Moldovan, a declarat pentru maramedia.ro că organizaţii neguvernamentale locale s-au mobilizat deja şi strâng alimente, medicamente sau haine. Maramureşenii s-au mobilizat pe Facebook şi nu puţini sunt cei care îşi casele la dispoziţia
O pagină utilă pentru refugiații din Ucraina dar și pentru românii dispuși să ajute: https://www.facebook.com/groups/unitipentruucraina/
Revista Presei
Presa Internațională
Top articole
