Zebra: Dublu vernisaj la galeria Catinca Tabacaru

Ioana Stanca: „it will not be simple, it will not be long"

„Broderiile m-au fascinat întotdeauna, fie că era vorba despre o monogramă pe o batistă sau cusăturile mult mai elaborate ale unor țesături colorate și texturate. Tactilitatea lor, spatele complet bulversant, traseele ascunse ale aței și desenul care „împunge” și mângâie totodată, toate aceste observații au transformat lucrul cu mașina de cusut într-un teritoriu pe care desenul avea întotdeauna „două fețe”.

Într-o carte dedicată „firelor” din arta contemporană, mai exact tendințelor asociate broderiilor, autoarea Charlotte Vannier amintea un pasaj din aforismele filosofului Arthur Schopenhauer: „(...) putem asemăna viața cu o stofă cusută, pe care la început o vedem pe față, iar la sfârșit, pe dos: aici nu este așa de frumoasă, dar este mai instructivă, fiindcă ne arată legătura firelor.” Aceste legături poate nu sunt cele mai simple, cele mai lungi, cele mai edificatoare, cele mai naturale sau cele mai ușoare, dar, pentru a parafraza poemul din care este extras titlul, sunt cu siguranță bucăți din viața noastră, din corp și din voința noastră.

Ioana Stanca reunește în această expoziție cele mai recente creații ale sale, asamblate și colate într-o poveste despre fragilitate, forță și toate dualitățile care ne compun existența. Îmbrățișarea lor nu înseamnă fragmentare, ci mai degrabă o coeziune magică, în care coabitarea cu un dublu oglindit, diferit, opus, antagonic, imitativ, divizat sau îngemănat înseamnă și o asumare curajoasă a propriei identități.

În ultimii ani, artista și-a creat un vocabular propriu foarte convingător, în care a distilat experiența sa anterioară de pictor, dar și pe cea de femeie care-și amintește totul – o femeie care înglobează experiența genealogiei sale, dar și miturile ancestrale ale unei condiții creatoare prin excelență. Puterea pe care a dobândit-o astfel se răsfrânge în experimentele cu broderii parietale și obiecte tridimensionale care populează spațiul galeriei și comunică unele cu altele ca într-o rețea de gânduri și senzații libere – o pânză de păianjen, solidă și efemeră.” Text de Diana Marincu

Ovidiu Toader: „In Another Life I was a Stone”

„Proiectele artistice recente ale lui Ovidiu Toader pun în scenă ambianțe care propun alte raporturi între spectatori și obiecte, spectatori și spațiu, obiecte și spațiu. Pentru a genera aceste ambianțe, Ovidiu revizitează trecutul personal și colectiv, selectează elemente, pe care le reinvestește senzorial și conceptual.

În expoziția de față, interesul pentru heterotopii și pentru alte tipuri de implicare a spectatorului, se manifestă prin insinuarea prezenței unui laborator. În el, se țese un scenariu futuristic în care elemente tehnologice și cele de gândire magică se intersectează. Această ambianță e corelată cu ipostaza artistului ca explorator, iar metoda pare a fi „înstrăinarea lumii pentru lume”. Plantele iau forma unor entități hibride active. Din martore ale unui eveniment care fie s-a încheiat, fie a fost suspendat, ele devin subiecți care captează și interpelează.

Angajarea corporală a spectatoarei / spectatorului în parcurgerea spațiului, plasarea ei / lui în anumite unghiuri, pentru a descoperi entități estetice și reconfigurări de relații dintre acestea nu conduce la consumarea neclarității și la decodarea semnificației. Instalația funcționează ca o ramă, ca o încadrare a unei situații în care ambiguitatea persistă, în vederea reflectării critice și creative în legătură cu un prezent problematic care poate fi citit în cheie individuală sau colectivă.” (Text de Daria Nedelcu)

Toate edițiile emisiunii Zebra: https://www.rfi.ro/tag/zebra