Suspendarea acordului a venit după ce ONG-ul a constatat numeroase nereguli și încălcări ale drepturilor persoanelor cu dizabilități în câteva centre private.
Subiectul a fost documentat și de jurnalistul de investigație Ovidiu Vanghele. El povestește la RFI despre neregulile descoperite în urma investigației.
Vorbim despre un adevărat mecanism de atras bani fără a oferi însă și îngrijirea necesară, explică jurnalistul.
Ovidiu Vanghele: Prima chestiune și cea de interes public este legată de condițiile în care sunt ținuți oamenii ăia de către niște entități private, în principiu, fie ele firme sau ONG-uri. Un ONG și o firmă mai exact.
Povestea devine și de mai mare interes public atunci când ONG-ul care deține două dintre cele trei centre din Ilfov pe care le-am documentat și despre care am scris noi, avea în conducerea lui, la momentul la care am scris noi, o doamnă foarte apropiată de un ministru din Guvernul României, anume doamna Ligia Enache, eterna consilieră și prietena cea mai bună a doamnei Firea.
Această asociație operează două centre din Ilfov, centre pentru persoane dependente, persoane cu dizabilități mintale, persoane cu dizabilități fizice sau pur și simplu persoane fără adăpost, oameni în situații care comportă intervenția statului.
Pentru oamenii ăștia plătește statul. Plătesc DGASPC-uri. De exemplu, pentru unul dintre centre plătește DGASPC Ilfov, iar DGASPC Sector 3 pentru celălalt.
Povestea asta se întâmplă pe bani publici. Este o inițiativă privată a unor oameni care sunt foarte conectați la nivelul cel mai de sus al politicii. În cazul celui de-al treilea centru, condițiile, cel puțin la un moment dat în existența lui, au fost absolut criminale. Situația era îngrozitoare.
Persoane fotografiate în situații de lagăre, persoane care intrau normale sau cel puțin fizic intrau în putere pe ușa acestui stabiliment și câteva luni mai târziu erau scheletice. Am vorbit cu angajați care ne-au explicat și care era procesul prin care ei ajungeau așa.
Reporter: Cum?
OV: Oamenii nu erau hrăniți. Mâncau niște lături. Exact așa ni s-a povestit de către una dintre angajatele acestui centru. După aceea am găsit oameni bruscați, loviți. Există poze. Există o bătrână proaspăt lovită, plină de sânge și probabil cu piramida nazală spartă. Pozele vorbesc singure.
Rep: Asta în condițiile în care aceste ONG-uri sau firme primesc bani de la stat pentru mâncare, pentru îngrijirea acestor persoane care nu se pot îngriji singure...
OV: Primesc până la 1.400 de euro pe lună pentru un om aflat în această situație. Este o legislație complicată care guvernează domeniul ăsta. Cu cât persoana este într-o stare mai gravă din perspectiva sănătății, cu atât suma este mai mare. Așa funcționează lucrurile.
Pentru oamenii care sunt în stadiile cele mai grave statul plătește sume de până la 1.500 de euro pe lună, în condițiile în care investitorul ajunge să plătească câteva mii de euro pe lună pentru o casă și după aceea nu mai plătește nimic.
Povestea este că acești peste 1.000 de euro pe lună sunt mulți în principiu, dar, de fapt, nu sunt mulți dacă tu chiar le oferi serviciile de care ei au nevoie.
Dacă vorbim despre persoane cu dizabilități mintale, trebuie să ai acolo medic, trebuie să ai psihiatru, trebuie să ai terapie pentru cei care au nevoie de așa ceva. Trebuie să ai foarte multe servicii care costă.
Dar oamenii ăștia nu primesc nimic din aceste servicii. Atunci, teoretic, statul plătește doar pentru casă și masă. În anumite momente sau în anumite situații , casa este ok. Dar în majoritatea lor nu este nici măcar ok, este plină de ploșnițe, WC-urile sunt insalubre. Iar mâncarea, așa cum am spus în povestea cu cel de-al treilea centru despre care am scris noi, este nimic, este o lătură, cum spunea angajata cu care am vorbit noi. Practic, este o fabrică de bani. Despre asta este vorba.
Rep: Aceste centre pe care le-ați vizitat, despre care ați scris, sunt excepții?
OV: Nu sunt în niciun caz excepții. Iar CRJ, organizația care se ocupă de povestea asta de probabil un sfert de secol și care mai nou s-a trezit cu protocolul în baza căruia ei intrau în astfel de centre pentru a monitoriza, denunțat, poate confirma că situația nu este deloc unică și că problemele pe care le-am găsit acolo, pe care le-am documentat și despre care am scris că sunt acolo nu reprezintă în niciun caz excepții. Mai degrabă sunt regula.
Rep: Practic, ONG-ului care ar trebui să facă această monitorizare independentă I s-a interzis accesul în aceste centre. Cine ar urma să facă aceste verificări și să ia aminte de ceea ce se întâmplă cu acești oameni care nu se pot plânge nicăieri că sunt tratați așa cum sunt tratați?
OV: Dacă vreți un răspuns serios, probabil că statul român. Dar răspunsul ăsta e serios până când devine neserios pentru că știm cu toții ce face statul român. Dacă vreți un răspuns din start neserios vă pot spune că, de exemplu, ar trebui să se ocupe de monitorizat aceste centre sora doamnei Gabriela Firea. Doamna Gabriela Firea are o soră. Sora dânsei lucra la direcția de asistență socială Voluntari în perioada în care noi am publicat lucrurile despre centrele de acolo. După ce am publicat noi, dânsa a fost detașată la DGASPC Ilfov. Cumva a fost promovată, deși noi am publicat lucruri despre care dânsa ar fi trebuit să știe și să le și împiedice să existe. Ăsta ar fi răspunsul meu.
Rep: Spuneați că ați descoperit în investigațiile dumneavoastră că sunt persoane apropiate de anumiți factori politici, puse în funcții cheie. Din punctul dumneavoastră de vedere, de ce ar reprezenta o problemă această apropiere? Unde sunt semnele de întrebare?
OV: Semnele de întrebare sunt la modul în care oamenii ăștia prestează în baza contractelor pe care le au cu instituțiile statului de la care vin banii. În mod normal, oamenii ăia trebuie să primească serviciile pe care statul le plătește și le plătește cu foarte mulți bani. Imaginați-vă 1.500 de euro pe lună la maxim înmulțit cu 30 de beneficiari. Într-unul dintre centre sunt aproape 30 de beneficiari. Sunt 28. Acolo sunt foarte mulți bani. De acești bani oamenii ăia primesc o casă așa și așa, primesc niște mâncare făcută de niște doamne care sunt acolo, un fel de infirmiere, sunt omul bun la toate.
Sunt două care lucrează în ture. Și în rest nimic. Nu au servicii, nu au medic, nu au medicină de familie, nu au nimic. Asistența medicală pentru oamenii ăștia, care au maximă nevoie, reprezintă o hârtie semnată de asociația respectivă cu o firmă care oferă genul ăsta de servicii de asistență medicală în valoare de câteva mii de lei pe lună pentru toți beneficiarii. Vă dați seama că practic oamenii ăia nu primesc îngrijire medicală, nu primesc servicii medicale. Ar fi costat mult mai mult de atât. Practic, ei se acoperă cu această hârtie spunând că au servicii medicale. Și de fiecare dată când au o urgență cheamă ambulanța, care este gratis. Ăsta este mecanismul. Este foarte simplu. Dacă citiți investigațiile noastre veți vedea clar cum funcționează, de fapt, acele locuri.
Rep: Unde pot fi citite investigațiile dumneavoastră?
OV: Investigațiile pe care le-am făcut sunt pe investigatiimedia.ro sau pe site-ul organizației noastre, Centrul de Investigații Media, dar și pe Buletin de București pentru că am documentat și scris această serie de trei investigații împreună cu colega Bianca Albu, care lucra în acel moment la Buletin de București. Site-ul lor este buletin.de.
Într-un răspuns pentru RFI România, Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse arată că “domeniul de activitate al asociației respective, îngrijirea persoanelor adulte cu dizabilități, nu intră în atribuțiile Ministerului Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse.
Informațiile puse la dispoziția ministerului de către doamna Ligia Gheorghe, angajată pe funcția de consilier ministru, sunt că nu mai ocupă funcția neremunerată de vicepreședinte al asociației Sf. Gabriel cel Viteaz, demisia având loc în luna martie 2022, la scurt timp după angajarea la Minister.
Acest lucru a fost probat cu cererea de demisie depusă de doamna Ligia Gheorghe și înregistrată la sediul asociației respective cu nr. 248/21.03.2022. De asemenea, doamna Ligia Gheorghe a informat instituția că nu a urmărit modul în care asociația a dus la îndeplinire solicitarea sa, demisia fiind un act unilateral.
Doamna Gheorghe precizează că a aflat cu surprindere, abia când a fost contactată de jurnaliști, că încă figura în acest Consiliu Director. Imediat după a solicitat explicații din partea conducerii asociației și urgentarea punerii în aplicare a cererii de demisie, iar în prezent doamna Gheorghe nu mai figurează printre membrii Consiliului Director al Asociației”
Tot în răspunsul RFI România se arată că “doamna ministru Gabriela Firea nu are legătură cu centrele menționat în ancheta respectivă și nici cu asociația. Afirmațiile privind legătura dintre ministrul Gabriela Firea și doamna Ligia Gheorghe, alta decât cea de prietenie, sunt tendențioase și au rolul de a deforma realitatea.”
Revista Presei
Presa Internațională
Top articole
