Antimitologia. Mitul economiei performante în comunism

Nu ne propunem astăzi să adresăm separat fiecare neadevăr sau mit care intră în compoziția acestui narativ extrem de toxic, dat fiind că el este distribuit în mod constant, pe mai multe canale media și cu impact considerabil, îndeosebi în rândul generației tinere, privată de experiența directă a ultimilor ani ai comunismului românesc. Este extrem de dificil, am remarcat, să aduci în discuție elemente concrete, cifre, realități într-o astfel de discuție în care partea adversă pornește de la pur și simplu invenții bazate pe nimic și se folosește exclusiv de argumente iraționale și emoționale. Pe de altă parte există o mare lipsă de informații credibile legate de aspectele economice ale perioadei comuniste.

Dat fiind că regimul Ceaușescu a dus la rangul de artă minciuna oficială, pornind de la cel mai jos nivel, până la nivelul ministerelor și decidenților din Comitetul Central, este extrem de dificil pentru nespecialiști să își formeze o idee despre realitățile economice. Raportările false, exagerările cu scop propagandistic și pentru ca diverși membri ai aparatului administrativ să își păstreze funcțiile sau să promoveze, au creat un sistem al minciunii de stat, astfel încât nici o cifră oficială a acelor ani nu poate fi luată cu titlu de adevăr. Un exemplu.

Unui CAP din județul Gorj i se stabilește o cifră de 3000 kilograme de porumb la hectar. Pentru că șefii CAP-ului să se evidențieze, ei raportează nu numai că au realizat producția de 3000 kilograme, dar au și depășit-o cu 2000 kilograme la hectar. În realitate nu au reușit decât 2500 kilograme la hectar. Sunt felicitați, se dau prime și decorații. Anul următor, bazat pe „relizările” raportate, Ministerul le stabilește un plan de 5000 kilograme la hectar. Așadar CAP-ul din Gorj, nu numai că are de recuperat 500 kilograme la hectar din producția nerealizată în realitate de anul precedent, dar acum trebuie sa scoată de undeva alte 2500 kilograme la hectar pentru a se încadra în plan. Soluția? Evident șefii de la CAP vor minți în continuare și vor încerca să mușamalizeze situația cum vor putea mai bine. Dar evident că lucrurile nu pot rămâne mult timp sub control pentru că suntem într-un circuit. Județul vecin, din motive de vreme, nu a reușit să realizeze producția și atunci Ministerul, pentru a acoperi realitatea mai sus decide să ia o parte din mega-producția fictivă a județului Gorj și să pună o parte în dreptul respectivului județ pentru a uniformiza cifrele. CAP-ul nostru fruntaș este așadar ”rugat” să dea jumătate din producția sa record (2500 kilograme la hectar) către vecini, ca să iasă toată lumea bine. Dar CAP-ul nostru nu are producția suplimentară decât pe hârtie, așadar va trebui să dea cele 2500 kilograme la hectar. Pe toate. Adică toată producția reală, fără ca lui să îi rămână nimic. Pe situațiile de la minister totul pare cât de cât în regulă, deoarece există un minim de producție. Nu se mai dau medalii și prime, dar măcar animalele din fermele agro-zoologice ale județului Gorj au ce mânca. Sau nu? Ei bine nu. Nu mai au nimic, deoarece toată producția de furaje a fost deja data județului vecin. Iar oficialii de la CAP-ul nostrum nu pot merge acum la Minister să spună care este situația reală după ce au mințit nu?

Care este urmarea acestui episod veți întreba. Urmarea concretă este că în acel an mortalitatea animalelor de la fermele de pe raza CAP-ului model a explodat, până la nivelul la care aproape 80% dintre ele au murit de malnutriție. Ați putea crede că așa ceva nu are cum să nu provoace o anchetă și să nu antreneze consecințe. Vă înșelați. Nici factorii de decizie de la Minister care până la urmă află adevărul nu sunt dispuși să își riște poziția și să expună realitatea. Mai ales că nu este vorba despre un caz izolat, ci vorbim despre o practică generalizată. Ceea ce am numit minciuna de stat. Așadar, pornind de la acest exemplu minor, dar având în vedere că el trebuie multiplicat cu câteva mii și zeci de mii, putem concluziona că nimic din cifrele reale nu poate fi luat în mod serios în considerare.

Vom reveni asupra subiectului și vom detalia aceste aspect, dar credem că măcar pentru început putem conveni că între propaganda oficială, pe care astăzi nostalgicii comuniști o rostogolesc în spațiul public și starea de fapt a lucrurilor în comunism există o mare diferență.

Iar noi, la Antimitologia, avem suficiente documente de arhivă și cifrele reale, care să restabilească adevărul.