Antimitologia. Cu ”laptopul” anilor 1980 la Miliție

Deținerea unei mașini de scris era reglementată prin Decretul nr. 98 din 28.03.1983 privind regimul aparatelor de multiplicat, materialelor necesare reproducerii scrierilor și al mașinilor de scris (publicat în Buletinul Oficial nr. 21/30.03.1983)

Reglemetările privind persoanele fizice sunt prezentate la art. 15-17

„ART.15

Deţinerea maşinilor de scris de către persoanele fizice este permisă numai pe baza autorizaţiei eliberate de miliţie.

Nu pot fi autorizate să deţină maşini de scris persoanele care, datorită antecedentelor penale sau comportării lor, prezintă pericol pentru ordinea publică ori securitatea statului.

Cererea pentru obţinerea autorizaţiei se depune la organul local al miliţiei în a cărui raza teritorială domiciliază solicitantul, care, în termen de 60 de zile, pe baza analizei efectuate, comunică soluţia petiţionarului.

În caz de aprobare a cererii, comunicarea serveşte celui în cauză la cumpărarea maşinii de scris, titularul fiind obligat ca, în cel mult 5 zile de la dobândire, să se prezinte la organul local al miliţiei în a cărui rază teritorială domiciliază, pentru eliberarea autorizaţiei.

Valabilitatea comunicării este limitata la termenul menţionat în cuprinsul acesteia, care poate fi prelungit, pentru motive justificate.

Persoana nemulţumită de modul în care i s-a rezolvat cererea poate face plângere, în termen de 60 de zile de la primirea răspunsului, la miliţia judeţului, respectiv a municipiului Bucureşti, în a cărei rază teritorială domiciliază.

ART.16

Persoanele fizice care dobândesc maşini de scris prin donaţie, moştenire sau în orice alt mod sunt obligate să solicite obţinerea autorizaţiei potrivit prevederilor art. 15.

Aceeaşi obligaţie revine şi persoanelor fizice care dobândesc maşini de scris în străinătate, termenul de 5 zile curgând de la intrarea în ţară.

ART. 17

În cazul respingerii plângerii prevăzute la art. 15 alin. 6, precum şi în situaţia retragerii autorizaţiei, persoanele în cauză sunt obligate ca, în termen de 10 zile de la primirea comunicării organului de miliţie, să vândă sau să doneze maşinile de scris celor care au dreptul de a le deţine ori să le depună la magazinele de consignaţie în vederea vânzării.

Maşinile de scris care nu au putut fi vândute în termen de un an prin magazinele de consignaţie, precum şi cele radiate din evidenţa organelor de miliţie, ca fiind în stare de nefuncţionare, vor fi predate, spre valorificare, unităţilor socialiste de colectare a metalelor, care sunt obligate să le primească.

Persoanele fizice vor preda literele, cifrele şi semnele ortografice ale maşinilor de scris, prevăzute în alineatul precedent, organelor locale de miliţie.”

Principalul motiv pentru măsurile restrictive era teama regimului comunist că prin intermediul acestor instrumente se pot redacta materiale de protest sau se pot multiplica cărți interzise. Securitatea este instituţia din spatele iniţiative, iar Securitatea consideră că maşinile de scris şi mijloacele de multiplicare sunt principalul pericol. În mod ironic, măsura legislativă provoacă o explozie a manifestelor anti-regim confecţionate artizanal. Conştienţi că maşinile de scris pot fi urmărite, că pe baza probei de scris pot fi identificaţi uşor de către Miliţie şi Securitate, cei care protestau împotriva regimului comunist şi-au concentrat atenţia pe confecţionarea de manifeste făcute cu resurse proprii. Încercând să controleze o problemă, Securitatea a creat în fapt o alta nouă, pe care nu va reuşi să o stăpânească până la căderea regimului în decembrie 1989.

Dar ceea ce rămâne important pentru voi este să vă imaginaţi astăzi, cei care credeți în propaganda nostalgicilor comuniști, că atunci când achizionați un laptop, sunteți obligați să mergeți la Poliție cu el pentru a fi înregistrat acolo. Şi că de fiecare dată când apare un articol de presă împotriva regimului politic sau o inscripţie pe un zid , Poliţia poate intra la voi în casă să vă verifice laptopul sau vă poate convoca la secţie cu el.

Pentru că există diferenţe între comunism şi democraţie, diferenţe din viaţa de zi cu zi, pe care noi le explicăm la Antimitologia.