Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Toată lumea și-a făcut un laitmotiv din a spune că matematica este foarte grea și devine din ce în ce mai grea. Fals (Interviu)

gologan.jpg

Sursa imaginii: 
youtube.com

Elevii au susținut proba la matematică în cadrul Evaluării Naționale. Peste 7.400 de elevi nu s-au prezentat la a doua proba a evaluării. Subiectele au fost insa usoare comparativ cu anii precedenți, ceea ce va permite elevilor să obțină note bune, spune  la RFI Radu Gologan, coordonatorul lotului olimpic de matematică al României. De ce fug cei mai mulți elevi de matematica? Din cauza părinților, e de părere profesorul Radu Gologan.

Radu Gologan: La o primă vedere, părerea mea este că în acest an, cei care au făcut subiectele au fost sigur influențați de faptul că aceste generații au avut doi ani și ceva de școală online, nu față în față. Lucrurile astea se văd.

La marea majoritate a copiilor sunt carențe însemnate din cauza învățământului online. Nu vorbesc despre copii de vârf, care poate au fost chiar avantajați de faptul că au lucrat din proprie inițiativă acasă, online. Părerea mea este că rezultatele vor fi bune. Subiectele au fost mai ușoare, mai ușor de abordat decât în alți ani, mai ales ultimul subiect, care nu conține nicio chestiune mai dificilă care să dea peste cap nota 10 la mulți dintre copii.

Reporter: Edupedu scrie despre subiectele la matematică, cel puțin la geometrie, unde elevii au avut două cuburi, iar toate problemele date au fost abstracte, fără nicio legătură cu situații din viața reală. Ce înseamnă?

RG: Ăsta este un fel de a spune. Dar nu înseamnă nimic. Dacă în loc de cub spun că este o casă, înseamnă că este aplicativă problema? Îmi pare foarte rău. Din păcate societatea înțelege foarte greu ce înseamnă matematică aplicată și ce înseamnă matematică abstractă. Nu e nimic abstract aici. Sunt niște probleme de geometrie pe care orice om, de la zidar până la inginer, trebuie să le facă fie că este vorba despre cub, fie că este vorba despre casă, fie că este vorba despre pus faianță sau că punem dreptunghiul într-un pătrat. După părerea mea este o prostie să faci astfel de afirmații.

Rep: Ce se poate face? În ultimii ani pare că matematica devine tot mai înfricoșătoare pentru generațiile de elevi. Există această elită și există marea masă, care fuge de matematică cum vede cu ochii.

RG: Eu cred că aici intervine și mass-media, care influențează părinții. Toată lumea și-a făcut un laitmotiv din a spune că matematica este foarte grea și devine din ce în ce mai grea. Nu este adevărat. Programele de matematică din ultimii zece ani și programele de examen s-au simplificat peste tot și în toată lumea. A rămas moda de a spune „Vai de mine, mie nu mi-a plăcut matematica în școală și uite unde am ajuns. Așa se întâmplă și cu tine. Ce să îi faci? Haide să îți luăm meditator.”. Nu asta este.

Mass-media are și ea menirea de a aduce matematica mai aproape. Matematica nu este rigidă. Matematica este o disciplină pentru școală. Este o parte a culturii care are o frumusețe aparte, care poate fi înțeleasă. Sunt foarte mulți profesori care fac asta.

Dar mereu ni se spune că nu înțelegi ce face copilul acolo. E normal să nu mai înțelegi după ce au trecut 20 de ani de când ai fost în școală și nu mai știi ce e ăla cub și cum calculezi distanța de la un vârf al cubului la un plan. Asta e o problemă practică. Dacă tu nu reușești să gândești lucrurile astea și transformi asta în ceva greu înseamnă că și gândirea noastră în viitor va fi vai de mine pentru că nu îl mai poți ruga să facă un raționament logic pentru că e prea greu. Și nu are legătură neapărat cu matematica.

Dar ăsta e rolul principal al matematicii, să stăm să facem raționamente rapide, să învățăm să modelăm, nu să ne plângem de cât de greu este. De asta vedem că tot mai mulți copii nu sunt în stare să aibă un discurs în fața clasei. Vorbesc la fel cum vorbesc pe WhatsApp, cu prescurtări. Asta înseamnă o gândire greșită. E o gândire educată greșit. Toate componentele societății trebuie să participe la a umaniza educația, la a o face să fie înțeleasă. Nu se învață de plăcere niciodată. Ăsta este un laitmotiv care a venit, încet, încet din occident, din America. Uite ce a făcut.

Rep: Faptul că se ajunge la subiecte din ce în ce mai ușoare ajută?

RG: Într-un fel ajută pentru că face ca marea masă să înțeleagă, dacă este bine îndreptată, că poate să facă față unui examen. Nu ajută pentru cei de vârf. Nu ajută ca să descoperim vârfuri.

Rep: Și totuși, realitatea arată că cei mai mulți copii ajung la meditator. Cel puțin în clasa a VIII-a, excepții sunt cei care nu fac meditații. Aici ce se întâmplă?

RG: Este o întrebare pe care trebuie să ne-o punem. Dar cred că părinții sunt cei care au transformat această componentă a societății, pentru că asta este, în ceva majoritar, nu cei care produc subiectele, nu profesorii. Există o disperare a părinților pentru ca copii lor să reușească cu orice preț.

Rep: Cumva există și o lipsă de încredere față de profesorul de la clasă?

RG: Trebuie să fim sinceri că există o lipsă de încredere și că în foarte multe situații este justificată. Uitați-vă la ceea ce s-a întâmplat până acum 10 zile, la greva prin care profesorii și-au cerut niște drepturi, care, după părerea mea, sunt decente și a căror lipsă a dus la mult dezinteres în școală din partea cadrelor didactice. De ce sunt atât de slabe rezultatele la examenele naționale? Pentru că există în mediile defavorizate foarte multe școli care nici nu au profesori calificați. Cum să se ducă un tânăr, cu 2.000 de lei, la 30 km distanță de orașul în care are familia și în care are copii? Și să ajungă acolo și să găsească o clasă în care nimeni nu vrea să învețe, părinții nu îi îndrumă că școala este un lucru important. Astea sunt lucrurile.

Audio description: 
Radu Gologan

Rep: Dacă ar fi să facem o analiză despre cum să prinzi drag de matematică, de unde ar trebui să începem?

RG: De la învățători, numai că s-a ajuns până într-acolo încât până și copiii de clasa a II-a și a III-a fac meditații la matematică. În momentul în care părintele ajunge la această concluzie înseamnă că de la o vârstă foarte mică îi induce copilului teamă de ceva foarte greu.

Copilului ar trebui să i se inducă faptul că la școală trebuie să fie atent, să lucreze ce îi dau profesorii pentru că profesorii de matematică, în marea lor majoritate, sunt suficient de bine pregătiți să facă față. Puțin ajutați material sunt convins că lucrurile vor sta și mai bine. Și părinții să aibă încredere în asta.