Asociaţia Moaşelor din Olanda: “România e campioană la mortalitate infantilă. Prezenţa moaşei în sistemul medical poate schimba asta"

Pentru început, un interviu cu Maria Ahlberg, Phd, vicepreședinte al Asociatiei Suedeze a Moaselor:

Care e statutul moaşei în Suedia?

În Suedia, moaşa are un rol foarte bine definit şi respectat atât în sistemul medical, cât şi în societate. De pildă, când o femeie află că este însărcinată, primul lucru pe care îl face este să ia legătura cu o moaşă. Niciodată nu merge la medic, ci la moaşă. 98% dintre femeile care rămân însărcinate sunt monitorizate, îngrijite şi consiliate de moaşă din momentul în care au aflat de sarcină şi până după naştere, trecând prin toate etapele, inclusiv naşterea propriu-zisă.

Practic, cum se întâmplă asta? Să spunem că o femeie rămâne însărcinată. Cum ajunge la moaşă, unde o găseşte?

Moaşele sunt peste tot, oricine ştie cum să dea de ele. În Suedia, există mai multe moaşe decât medici. Avem clinici care îngrijesc femeile însărcinate încă din primele săpătămâni şi până la travaliu. Ele nu merg la spital pentru sarcină. Nu au de ce să meargă la spital, pentru că nu sunt bolnave. Sarcina nu este o boală, deci nu are ce căuta la spital.  

Deci femeia însărcinată nu este văzută şi de un medic?

La fiecare clinică pentru naşteri vine din când în când şi un medic. Poate o dată pe săptămână, să spunem. Femeile care au anumite probleme medicale, vor fi trimise de moaşă la medic. Însă doar ele. Dacă există numai mici modificări care sunt obişnuite în sarcină, acelea sunt adresate de moaşă. Noi considerăm sarcina ca o etapă sănătoasă în viaţa unei persoane. Pur şi simplu nu are nevoie de medic dacă nu intervin complicaţii, iar asta se întâmplă destul de rar.

Naşterea are loc tot în aceste clinici?

Nu. Atunci când femeia naşte, ea merge direct la spital. Acolo o preia tot o moaşă, însă. La spital va fi o altă moaşă decât cea de la clinică, o angajată a spitalului. Totuşi, dacă nu apar complicaţii, nici în spital femeia nu este văzută de un medic. Acesta nu asistă naşterea decât dacă sunt complicaţii. Vorbim despre naştere naturală, care este de departe cea mai întâlnită. Dacă intervine ceva, moaşa cheamă medicul. Acesta analizează situaţia şi eventual prescrie nişte medicamente sau proceduri, pe care tot moaşa le face. Încă ceva: moaşa este cea care preia copilul în clipa naşterii, chiar dacă sunt complicaţii. Singurele cazuri în care medicul preia copilul la naştere sunt următoarele: când este nevoie de forceps sau de aspiraţie, precum şi la cezariană.

Care e rata naşterilor naturale în Suedia? În România este undeva aproape de 50%, cu o rată mult mai ridicată în Bucureşti, de pildă.

Rata operaţiilor de cezariană în Suedia este de 17%. Cu alte cuvinte, 83% sunt naşteri naturale. Naşterea naturală este de cele mai multe ori privită ca ceva firesc. E prima opţiune. Nu vorbesc doar de mame, dar atât medicii ginecologi, cât şi medicii pediatri şi moaşele consideră că este cel mai firesc şi mai sănătos ca naşterea să fie naturală. Lucrăm împreună pentru ca rata naşterilor naturale să crească şi nimeni nu contestă asta.

Au însă acces toate femeile la asistenţă prenatală, la consultaţii?

Sigur. Moaşele au clinici în absolut orice localitate, fie sat sau oraş, mare sau mic, izolat sau nu. Avem în spate o tradiţie foarte veche în ce priveşte îngrijirea acordată de moaşe. În anul 1839 a fost decis prin lege că toate comunităţile din Suedia trebuie să angajeze moaşe. La vremea aceea Suedia era o ţară săracă, erau multe localităţi izolate, femeile aveau mulţi copii, iar rata mortalităţii maternale era foarte ridicată. A fost o decizie politică. Cu asta a început totul. Chiar Regina a avut o intervenţie extrem de importantă în care a spus că moaşa trebuie să fie alături de femeie. După această măsură, rata mortalităţii a scăzut.

Care este pregătirea moaşei ?

Mai întâi, trebuie să devii asistent medical. E nivel universitar, studiezi 3 ani. Abia apoi începi pregătirea pentru a deveni moaşă, încă un an şi jumătate. Cu totul, 4 ani şi jumătate de pregătire universitară.

Ce servicii plătesc femeile însărcinate în Suedia?

Absolut nimic. Totul este gratuit – consultaţii, analize, ecografii şi alte investigaţii, consiliere, naşterea în sine, îngrijire post-natală, îngrijirea copilului. Nici operaţia de cezariană nu costă nimic. Totul este gratuit pentru toată lumea, indiferent de venitul femeii, statut, orice...

Poţi alege să faci operaţie de cezariană pentru că aşa vrei tu ?

Da, se poate şi asta. De fapt cezarienele la cerere reprezintă cea mai mare parte din operaţiile de acest fel. De cele mai multe ori sunt din cauza fricii, iar aici intervenim. Moaşa discută încă de la început cu femeia însărcinată despre naştere. Dacă viitoarei mame îi este foarte frică de naştere, moaşa poate decide că are nevoie de ajutor şi o trimite la consiliere. Avem psihologi specializaţi în legătură cu naşterea, care discută cu femeia despre avantajele naşterii naturale pentru mamă şi copil şi riscurile operaţiei de cezariană. Dacă totuşi femeia insistă pentru cezariană, va merge la un medic, iar el va lua decizia finală. Iar medicii nu susţin cezariana.

Cât de mult contează consilierea?

Foarte mult, consilierea chiar funcţionează. Femeile primesc informaţii şi de foarte multe ori se răzgândesc. Sigur că au libertatea de a alege, dar este important să ştie ce aleg. Iar practica arată clar că dacă au informaţii corecte, femeile aleg naşterea naturală. Şi nu regretă că au ales asta, pentru că tot natural nasc şi următorul copil.

Ce proceduri poate face moaşa?

Moaşa este un cadru medical specializat în sarcină şi naştere. Poate prescrie, recolta şi interpreta analize medicale, face şi interpretează ecografiile din timpul sarcinii, trimite femeia la un specialist sau la consiliere, dacă este nevoie, monitorizăm copilul, iar dacă totul este în limite normale, nu intervenim, nu trimitem femeia la medic, pentru că nu are ce să facă. Moaşa este cea care face şi avortul.

Ce se întâmplă în timpul naşterii, cine asistă femeia însărcinată?

Moaşa este acolo, supraveghează, face ce este de făcut, dar nu cheamă mediul decât dacă sunt complicaţii. De multe ori, femeia nu vede medicul ginecolog niciodată din momentul în care rămâne însărcinată şi până după naştere, când îşi reia viaţa acasă, alături de copil. Femeia rămâne în spital cam 2-3 zile după naştere, când e supravegheată tot de moaşă. La externare, mama primeşte informaţii despre alăptare şi îngrijirea copilului, dar rămâne în contact cu moaşa, care e disponibilă şi telefonic pentru orice fel de sfaturi, întrebări etc. Tot moaşa verifică femeia la o anumită perioadă după naştere, pentru a vedea dacă totul este în regulă din punct de vedere fizic, dar şi emoţional. Vorbim împreună despre copil, despre viaţa de familie, despre contracepţie sau o eventuală altă sarcină, în funcţie de preocupările femeii.

Aţi menţionat la un moment dat decizia politică în definirea statutului moaşei. Cât de importantă este?

Este extrem de important şi putem spune că avem un suport politic extraordinar: atât din partea clasei politice, dar şi din partea medicilor obstetricieni şi din partea opiniei publice. Societatea civilă în Suedia e convinsă de importanţa moaşei în societate, de calitatea serviciilor. Nu există dubii sau dezbateri pe tema asta. Sigur că nu era la fel în urmă cu 200 de ani, dar a început cu decizia politică din 1839. Medicii vor spune iniţial NU, dar politicienii au datoria de a spune DA. Abia după aceea poţi dovedi că există rezultate şi că mortalitatea infantilă şi maternală scad când moaşa se ocupă de naştere, că femeia este fizic şi emoţional mai bine îngrijită.

Deci acesta este primul pas?

Da, este nevoie de o decizie politică. Trebuie să vă convingeţi politicienii întâi. Apoi, e nevoie de un cadru legal pentru pregătirea profesionistă a moaşelor şi pentru exercitarea profesiri. Dacă luăm cazul Suediei, Regina care a avut un cuvânt greu de spus. Apoi, rezultatele vor apărea cu siguranţă, aşa cum au apărut în toate ţările în care moaşa se ocupă de femeia însărcinată, de naştere şi de copilul nou născut. Chiar medicii spun acum în Suedia că moaşa nu este soluţia cea mai ieftină pentru îngrijirea pre-natală, de pildă, ci pur şi simplu este cea mai bună soluţie pentru femeie şi pentru copil. 

Reprezentanta moaşelor din Olanda, pe de altă parte, vorbeşte despre responsabilitatea politicienilor din România pentru conditiile de naştere. Am stat de vorbă cu Franka Cadee, preşedinta Asociaţiei Moaşelor din Olanda: 

Am aflat despre statutul moaşei în Suedia. V-aş întreba pentru început care sunt diferenţele în Olanda.

Moaşele din Olanda sunt independente. Adică o moaşă poate cumpăra un spaţiu şi îşi deschide acolo un centru. Înainte de asta, este o pregătire de 4 ani la nivel universitar. Asigurăm îngrijire prenatală, asistăm naşterea – acasă sau la spital, unde alege femeia, dar ne ocupăm şi de consiliere, de proceduri medicale, de monitorizarea postpartum. Cultural, orice femeie însărcinată merge imediat la moaşă. Nu merge întâi la doctor. La fel ca în Suedia, moaşa decide dacă o femeie însărcinată are nevoie să meragă la medic pentru o anume intervenţie.

Există moaşe în toate comunităţile?

Sigur, în absolut toate comunităţile. Nu pentru că aşa ne-am gândit noi, ci pentru că există studii medicale care atestă că moaşa este cel mai bine pregătită să asiste sănătate femeii în ce priveşte sarcina, naşterea, contracepţia. Moaşa ştie întotdeauna când să intervină, dar – în acelaşi timp – ştie să nu medicalizeze un proces natural dacă nu este nevoie. Femeile sunt pur şi simplu mai bine îngrijite şi mai mulţumite când sunt îngrijite de moaşă decât atunci când au fost supravegheate de medic. Şi din punct de vedere economic, este mai eficient. Sub toate aspectele este mai bine.

Care este aspectul economic pozitiv?

Este o artă pe care moaşele o cunosc: arta de a nu face nimic din ce nu este necesar, de a nu interveni medical acolo unde nu este nevoie, de a ajuta femeia să îşi găsească puterea de a duce la capăt un proces natural şi de a se simţi împlinită că a făcut asta. Costurile medicale sunt, aşadar, reduse. Nu mai ai femei care se duc speriate la spital, care nu ştiu ce să facă în timpul travaliului, asupra carora se intervine cu medicamente şi proceduri scumpe şi absolut nerecomandate în cele mai multe cazuri.

Plătesc femeile ceva în relaţia cu moaşa?

Nu, totul este gratuit, chiar dacă este o activitate independentă. E dreptul femeii de a beneficia de consiliere şi tratament gratuit pentru naştere.

Câte femei nasc acasă în Olanda?

În jur de 16-17% dintre femei aleg să nască acasă. Restul, merg la spital. Indiferent de alegere, au cu ele moaşa. De regulă, cele cu studii înalte nasc acasă, pentru că se documentează şi înţeleg că este cel mai bun lucru pentru ele şi pentru copil. Eşti mai în siguranţă acolo unde te simţi în siguranţă. Dar asta nu înseamnă că ne asumăm riscuri. Când există o problemă medicală, moaşa merge cu femeia la spital. În permanenţă este legătura cu spitalul. Pe de altă parte, oamenii sănătăşi sunt supuşi unui risc în spital, pentru că evident că acolo sunt bacterii, sunt şi oameni bolnavi şi aşa mai departe. Naşterea este un proces natural care are nevoie de linişte şi siguranţă pentru a se desfăşura în bune condiţii.

Cum e privită naşterea acasă? În România, chiar medicii spun că este ceva primitiv şi periculos pentru mamă şi copil.

Aici nu e vorba de păreri. Medicii care sunt oameni de ştiinţă se vor uita pe studiile ştiinţifice şi vor vedea că naşterea acasă este mai sigură decât naşterea la spital dacă există condiţiile necesare şi dacă moaşa este pregătită. Aşa arată indicatorii medicali. Pe mine mă miră să aud că ar exista medici în România care nu cunosc studiile ştiinţifice pe plan internaţional.

Care e rolul suportului politic aici?

Din punct de vedere a susţinerii politice, e o luptă. Adică sigur că politicienii pot şi vor manipula dacă sunt lăsaţi să o facă. Sigur că există şi discuţii între medici şi moaşe. Dar este o diferenţă: în Olanda ştim că naşterea este ceva natural şi nimeni nu o priveşte ca o boală. În plus, lumea e onestă, se uită la dovezi şi la rezultate. Apoi, există şi suţinere politică, sigur. Sunt femei politician care nasc acasă, avem soţii ale politcienilor care nasc acasă. Deci nu e vorba că susţin moaşele, ci susţin dreptul la o naştere sigură şi decentă.

Care e rata cezarienelor în Olanda?

Este în jurul a 15%, iar noi considerăm că este mare. Ştiu că în România este de aproape trei ori mai mare. Organizaţia Mondială a Sănătăţii vorbeşte de o rată acceptată de 10-15%, cam astea ar putea fi cazuri medicale, dar e mult şi atât. Totuşi, sunt diferenţe de la un spital la altul, iar asta ne arată că nu are legătură cu situaţia femeii, ci cu atitudinea medicului. Sunt şi în Olanda medici care susţin uneori cezariana. Dacă un medic îi spune unei femei: uite, eu cred că mai bine este să faci o cezariană, sigur că femeia va crede. Doar cele puternice şi foarte informate vor cere explicaţii şi vor cere o altă părere sau pur şi simplu vor contrazice medicul dacă nu există probleme reale medicale şi vor spune NU. Cele mai slabe vor crede şi vor face operaţia.

De unde credeţi că ar trebui să înceapă România pt a asigra condiţii de naştere sigure şi un cadru în care femeia să fie informată şi respectată în timpul naşterii?

E o chestiune politică. Dacă politicienii din România vor ca generaţiile următoare să fie sănătoase, dacă vor un început bun pentru viaţa de familie şi pentru femeile şi copiii din ţara care i-a ales, vor lua deciziile care se impun. Primul pas: să se asigure că moaşele din România au un cadru legal pentru pregătire şi desfăşurarea activităţii. Dacă vă vor răspunde că femeile pot avea asta şi de la medic, ar trebui să vă invitaţi politicienii să studieze puţin dovezile ştiinţifice. România este ţara cu cea mai mare rată de mortalitate infantilă din Europa şi cu o rată a cezarienelor alarlamantă. Chiar un raport recent a fost publicat pe plan internaţional, e scris pe înţeles, chiar şi politicienii îl pot înţelege. Studiul arată aspectele medicale, cele financiare – iar acestea cred că ar fi chiar interesante pentru politicieni – dar şi indici clari de calitate: rata de mortalitate infantilă şi maternală, rata medicalizării naşterii, rata cezarienelor, sănătatea mamei şi a copilului. Femeile din România au dreptul să fie tratate corect, au dreptul să fie respectate în timpul naşterii, copiii din România au dreptul să se nască în cele mai bune condiţii. Poate există părerea nefondată că spitalul şi medicamentele asigură asta, dar invitaţi medicii şi politicienii să asculte femeile şi să se uite la studiile ştiinţifice. Vor vedea că nu este aşa şi că lucrurile trebuie schimbate, iar ei au datoria să asigure schimbarea. Presaţi-i să vă respecte drepturile.