Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Depresia: Studii ştiinţifice vorbesc despre rolul practicilor spirituale şi puterea de a ne modifica tiparul emoţional

this-is-what-depression-really-feels-like1.jpg

Foto: Depression Comix/Facebook
Foto: Depression Comix/Facebook

Organizaţiile din domeniul medical înmulţesc avertismentele cu privire la incidenţa depresiei. Acestă tulburare va deveni principala problemă de sănătate publică a lumii până în anul 2020 şi ocupă deja de mai mulţi ani un loc în topul primelor trei afecţiuni.

Cine sunt cei predispuşi la depresie? Cum să ne descoperim tiparele emoţionale şi cum putem preveni derapajele? Care e rolul empatiei şi al practicilor spirituale în combaterea depresiei? Răspunsuri, cu Sorin Mihalache, diacon, cu studii de specialitate în psihologie şi neuroştiinţe

Rep: Este posibil să schimbăm predilecţia (moştenită sau dobândită) de a interpreta negativ experienţele vieţii?

Sorin Mihalache: Persoanele care au predilecții de a interpreta negativ sau pozitiv, în urma unor experiențe susținute, a unui lanț de experiențe din aceeași familie, pot să schimbe acest tipar. Asimetria se poate modifica în beneficiul lor. De exemplu, pot trece de la maniera negativistă de interpretare a realității, la una mult mai avantajoasă pentru ei. Lucrul acesta se poate face, uneori, chiar neconștientizat. În psihologia experimentală există așa numita condiționare subliminală sau experiențele de “priming.” Acolo se dovedește că un mediu ne poate stimula într-un fel sau altul, chiar dacă noi nu prelucrăm conștient toți indicii sau toți stimulii din el. Sub influența acelui mediu, pentru o perioadă de timp - câteva minute, câteva ceasuri, sau câteva zile - în funcție de intensitatea experienței în mediul respectiv, ne putem modifica tiparul emoțional. Putem avea, mai degrabă, dispoziții pozitive, decât negative.

Reporter: Pentru că nu putem conta neapărat pe această schimbare inconștientă a tiparului, cât de importantă este cunoașterea de sine și cum se poate ajunge la ea, dincolo de unele testări medicale la care nu are acces toată lumea?

S.M: Problema cunoașterii de sine este foarte complexă. Aș spune, mai degrabă, că potrivit multora dintre cei care au experimentat această căutare de sine, vindecarea de sine tinde spre imposibil. Având în vedere aceste statistici îngrijorătoare, ideal ar fi să listăm lucrurile pe care ar trebui să le facem ca să evităm contextele ce ne-ar putea duce la depresie. De exemplu, să mărim suportul social, conectivitatea socială, să creștem gradul de intimitate al relațiilor noastre. Prin aceasta trebuie să înțelegem creșterea deschiderii sufletești și capacitatea de a vorbi deschis despre ceea ce ne doare, ne rușinează, ne afectează, ne nemulțumește. Cumva, partea de povară sufletească, pe care, de obicei, nu o mărturisim. Există studii medicale care arată o schimbare semnificativă în psihismul persoanei și chiar îmbunătățiri la nivel cardio-vascular, pentru persoanele care caută și dezvoltă pe o perioadă susținută de timp, trei săptămâni – o lună, un gen de relație în care vorbesc despre aceste puncte nevralgice ale personalității sau vieții lor. Acest gen de relație, caracterizată de intimitate, ventilează sufletește persoana respectivă. Ea nu mai simte o presiune atât de mare din partea evenimentelor nereușite sau a experiențelor tragice.

Rep: În acest proces este importanta chiar numirea unor stări şi situaţii?

S.M: Da, este și acest lucru. Dar este și sprijinul primit din partea persoanei, empatia. Contextul emoțional, interpersonal în care lucrurile sunt spuse este decisiv. Este important ca la celălalt capăt al mesajului să fie o persoană care primește toate aceste lucruri, care empatizează, care își exprimă compasiunea.

AUDIO: Ascultă emisiunea 



Rolul empatiei şi al practicilor spirituale în combaterea depresiei. Îmbrăţişarea este terapeutică

Studii ştiinţifice arată că rolul empatiei, al ascultării celuilalt, al prezenţei alături de celălalt, joacă un rol benefic în primul rând pentru cel care le oferă. Dezvoltarea acestor abilităţi sufleteşti sunt parte din dezvoltarea şi cunoaşterea de sine şi pot continui la combaterea depresiei. Îmbrăţişarea, în acest context, este considerată terapeutică.

S.M: O persoană care se implică în viața alteia, cu tot sufletul, va învăța, din această implicare, tiparul celuilalt de personalitate, felul în care acela așteaptă ajutorul, felul specific persoanei de primi îmbrățișare sau de a vorbi despre ea. Atunci când persoana care s-a deschis către un altul va face același lucru către a treia persoană, va câștiga iarăși experiență. Încet, ajutând tot mai mulți oameni, ajungem să intuim felul lor de a fi, prin putințele noastre lăuntrice. Având experiența diversității tipologiilor de personalitate ale oamenilor pe care îi ajutăm, ajungem să avem intuiții cu privire la modalitatea cea mai potrivită de a ajuta pe cineva. Ajungem să intuim când trebuie să tăcem și când trebuie să vorbim, când să-l îmbrățișăm și când să-l lăsăm, când trebuie să nu îi auzim plânsetul pentru că este un alint și când trebuie să intervenim imediat pentru că are nevoie de ajutor. Încet, persoana reușește să deprindă putința de a asculta, posibilitatea de a acționa adecvat la ceea ce se spune și ușurința de a spune desprea ea însăși lucruri, pentru a da un semnal celuilalt că este vorba despre un schimb reciproc de adâncimi. În acest fel, persoana devine foarte puternică.

Felul în care alegem să trăim ne influenţează emoţional

S.M.: Dacă este făcută sistematic, dacă are un fond spiritual, dacă e dublată de o practică religioasă, atunci lucrurile sunt extrordinare. Eu mă pot ruga pentru cel pe care vreau să îl ajut. Rugăciunea însăși este o pregătire personală pentru celălalt. Noi ne vulnerabilizăm sau ne putem pregăti pentru a avea o emoționalitate foarte puternică în funcție de modul în care alegem să trăim. Medicina, cu datele ei ce vizezază neuroplasticitatea, spune acest lucru într-o manieră și mai convingătoare. De la un moment dat, noi suntem făuriți de propriile experiențe, de alegerile pe care le facem, de modul în care gândim. Astfel, am putea să ne schimbăm dispoziția pentru a-i ajuta pe alții și emoționalitatea, care s-ar putea uneori să ne împiedice.