Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cristian Matei: "M-am împăcat cu gândul că acolo o să mor"

Din 30 octombrie 2015 suntem cu 64 mai puţini. Incendiul din Club Colectiv a lăsat urme adânci şi dureroase. 147 de răniţi speră încă să găsească rostul acestui sacrificiu. Printre supravieţuitori se află şi Cristian Matei.

"Încerc să redevin un om normal din punct de vedere al funcţionalităţii, adică, mâinile mele nu le mai pot folosi ca acum un an, de exemplu. Sunt anumite limitări. Mobilitatea de exemplu, nu pot să deschid cum trebuie mâna dreaptă." Cristian Matei

Cu mână dreaptă a filmat Cristian Matei stâlpul care a început să ardă aprins de artificiile de la concertul Goodbye to Gravity din Colectiv. A crezut că aceasta o să fie ştirea serii.

 "Am mers la concertul Goodbye to Gravity din mai multe motive. Primul, cel mai important motiv este faptul că eram oarecum implicat în promovarea acestui album "Mantras of War", pentru că, împreună cu colega şi prietena mea Teo, care a murit în clubul Colectiv, am făcut acel ultim interviu cu trupa. Teodora s-a ocupat de fotografii. Ea îi cunoştea foarte bine pe băieţi, era prietenă cu ei. Şi îi promisesem lui Teo că, dacă tot am facut interviul ăsta cu trupa pe care o admiram, nu pot să ratez acest concert. I-am promis lui Teo că voi fi la acest concert. Un al doilea motiv este faptul că îmi plăcea foarte mult cum sună Goodbye to Gravity. Părerea mea era că nu există diferenţă între ei şi orice altă trupa de afară." Cristian Matei

Aşadar, o combinaţie între muzica preferată şi o promisiune făcută colegei fotograf Teodora Maftei, l-a convins pe Mumu să nu lipsească din Colectiv. A trecut un an de atunci.

La câteva luni după Colectiv, am vorbit prin internet cu Cristian Matei. Era departe de ţară internat într-un spital din Israel. Era spitalul în care ajunsese alături de Teodora Maftei, însă ea renunţase să mai lupte. Mi-a povestit atunci pentru prima dată prin ce a trecut. Aveam impresia că fiecare întrebare a mea trece o graniţă, însă Mumu mi-a răspuns cu răbdare. Nu ştiu dacă se datora săptămânilor de inconştienţă sau anilor săi de consumator de muzică rock, dar îl găseam puternic. Cu toate bandajele şi oboseala evidentă, Mumu era optimist. Soţia lui Oana îi stătea aproape. În tot acest timp, ea a luptat pentru drepturile lui. Ea a făcut diferenţa. Norocul lui.

"Aveai de ales între viaţă şi moarte.În momentul în care mi-au spus că este transportabil, am vorbit cu doctorul din Israel care venise. El mi-a spus -sunt 50% şanse să moară pe drum-. Nu aveai nici măcar 49 si 51%, să te poţi agăţa de un 1%. Aveai pe o parte situaţia din România, nişte doctori care făceau imposibilul. Au stat câte 36 de ore în gardă. Picau din picioare continuând să-i monitorizeze. Ei erau conectaţi la aparate şi se dezechilibrau tot timpul şi atunci trebuia să stea şi să monitorizeze aparatele. Nu ştiai de pericolul.. ce înseamnă o infecţie. Te gândeai, ok, o suprainfecţie, dar e totuşi în spital. Exista riscul foarte mare să moară pe drum spre străinatate, dar exista şi posibilitatea, aşa cum mi-au spus, dacă ajungi acolo la spital, şansele lui de supravieţuire să crească. Şi ce faci? Adică, îţi asumi riscul să moară pe drum, sau... Şi am stat în faţa rezervei, despărţiti de un geam, dincolo erau paturile. Am stat şi m-am uitat, 20, 30 de minute. I-am rugat să ma lase, să stau să mă gândesc. Aşa am văzut.. multe. Am văzut asistenta care a scăpat acul pe jos, am văzut cum se perinda femeia de serviciu.. Chiar şi la momentul ăla, cu informaţiile puţine pe care le aveam eu despre ceea ce înseamnă izolarea pentru un mare ars, am zis că îmi asum riscul." Oana Matei

Şi Oana ar fi trebuit să fie la concert alături de prietenii ei şi ai lui Cristian. Munca a ţinut-o însă departe de Colectiv.

"Şocul mare a fost a doua zi. În prima zi mi-au spus, ok, e ars pe mâini dar nu are nici o problemă pe căile respiratorii, acolo era cea mai mare problema la majoritatea. A zis că nu, la el e ok. A doua zi dupa ce era ok, l-au scos din sala de pansamente, intubat, ventilat mecanic, cu suport pentru inimă, cu hemoragie internă şi mi-au spus ca nu are arsuri pe 25% din corp ci pe 50 % din corp, şi era în comă. Atunci am simţit că pică tot pe mine." Oana Matei

Pe cât de impresionat era Cristian Matei de reuşita oamenilor ieşiti pe stradă după Colectiv strigând "Corupţia ucide!", provocând astfel căderea guvernului Ponta, pe atât de nemulţumit mă simţeam eu. Simţeam că o simplă schimbare de guvern nu poate fi suficient pentru un nou început. Cred ca am sperat că durerea va putea fi inlocuită cu misiunea unei schimbări aproape radicale a obiceiurilor şi vieţii în care am acceptat tacit să traim. Am încheiat conversaţia noastră de pe internet cu gândul că îl voi invita la o discuţie radiofonică, iar împlinirea primului an după Colectiv, mi-a părut ocazia potrivită.

"Până la Colectiv, nu am prea auzit vorbindu-se despre corupţie, cu exceptia DNA-ului. Prin reţelele sociale sau la o bere cu băieţii nu vorbea nimeni despre asta. De la Colectiv încoace acest slogan -Corupţia ucide-, blamat de unii politicieni care poate că se simt cu musca pe căciulă, nu ştiu, altfel nu înţeleg de ce sunt deranjaţi de acest slogan, acum la un an de zile, acest slogan s-a cam stins. Nu mai există aceeaşi înflăcărare ca acum un an când lumea ieşea pe străzi. Şi mă uit la recentele alegeri locale unde au fost votaţi persoane care erau în puşcărie. Cum e posibil ca tu să pui ştampila votat pe un om care este la închisoare? Tu nu realizezi despre ce e vorba? Tu nu îţi dai seama în ce pericol îţi pui tu viitorul, al copiilor tăi, al tuturor. Prin faptul că tu alegi pe cineva într-o funcţie, un om care are probleme cu legea. Nu-i normal aşa ceva, şi atunci, trag concluzia că nu s-a învăţat nimic. Din păcate." Cristian Matei

În studioul RFI, am vazut doi supravieţuitori, nu unul. Poate că i-a despărtit o lună de comă, bacterii, directori de spital incapabili să ofere informaţii, dar de fapt, nu a existat obstacol sau distanţă între ei. Atitudinea ei a făcut diferenţa între soarta lui Cristian şi a altor victime din Colectiv. Ea este femeia care preferă acum un marş tăcut comemorativ pentru Colectiv, acum când Cristian este tot mai puţin dispus să tacă.

În urma incendiului din seara de 30 octombrie, 64 de de persoane au murit iar alte peste o sută au fost rănite. Nu există condamnări, încă. Mai multe anchete sunt în desfăşurare. Una în care sunt judecaţi patronii clubului şi cei ai firmei care a distribuit artificiile şi alta care îl vizază pe fostul primar al Sectorului 4, Cristian Popescu Piedone. O a treia anchetă îi vizează pe angajaţii ISU care ar fi acoperit lipsa avizelor privind siguranţa clubului în caz de incendiu. Nici sistemul medical nu a scăpat de atenţia publică. La un an după, mii de oameni şi-au anunţat intenţia de a ieşi în stradă pentru #colectiv. Şi astfel, printr-un marş comemorativ al tăcerii, intram într-un nou an al amintirii tragediei din Colectiv. Un alt an al micilor schimbări?