Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


R.A.P.I: "O carte care te face să realizezi că razboiul e poate câştigat de ţări dar este pierdut de oameni."

Preocupată de înţelegerea şi studiul peisajului, Galeria Posibilă prezintă artisti ale căror lucrări permit deopotrivă discuţii specifice artei contemporane şi ale domeniilor conexe, iar în această lună atenţia galeriei este acordata proiectelor fotografice. Un prim proiect ambiţios aparţine artiştilor Michele Bressan şi Bogdan Gârbovan. Numit R.A.P.I., proiectul reuşeşte să parcurgă accelerat nişte etape neconsumate atât ale arheologiei locale, cât şi ale artei contemporane româneşti.

"Ne întorceam, nu îmi aduc aminte de unde, de prin ţară făcând fotografii pe undeva. Eram cu Bogdan în maşină şi ne-am tot gândit cumva la un proiect care ar trebui să trateze istoria, o istorie recentă, care să ocolească cumva zona aceasta a comunismului şi a lucrurilor industriale sau post-industriale. Ne-a interesat destul de mult şi zona aceasta, treapta premergătoare comunismului, în care să explorăm un pic pe ceea ce s-a construit în această istorie recentă, contemporană. Şi ne-am axat pe zona celor Două Războaie Mondiale şi felul în care s-au desfăşurat pe teriotoriul României, şi de aici s-a născut proiectul R.A.P.I, care înseamnă Romanian Archeological Photography Index, adică un index fotografic de momente arheologice, cu toate că termenul de arheologie este folosit larg aici, dacă nu abuziv, deoarece nu avem studii în acest domeniu şi nu am pretins asta niciodată" Michele Bressan

În practica artiştilor contemporani ai ultimilor cincisprezece ani în România, subiectul istoriei recente a fost tratat când cu visceralitatea omului care a simţit comunismul pe pielea lui, când cu nonşalanţa şi ironia unei generaţii pentru care „istoria” de-abia urmează. Aceste subiecte au fost aproape întotdeauna conectate cu biografia artistului, care, căutându-şi trecutul, îşi caută de fapt propria identitate. Michele Bressan şi Bogdan Gârbovan încearcă o altă abordare istorică prin volumul fotografic R.A.P.I. Etapele „arse” în doar doi ani formează un demers circular, de la opacitatea iniţială a peisajului geografic cercetat (care nu lasă să se vadă în nici un fel ce se ascunde în pământ), la descoperirea şi dislocarea unor obiecte (îngropate acolo poate din Primul sau Al Doilea Război Mondial), iar apoi înapoi la opacitatea obiectului abstract, fotografiat într-un blank space total.

"Noi am încercat să acoperim o zonă cât mai mare cu acest proiect, mă refer aici la zone de acţiune pentru că este un proiect într-o continuă acţiune, într-un performance continuu, ca să descoperi tot ceea ce am descoperit noi, să cauţi, să găseşti, trebuie să călătoreşti foarte mult, să citeşti foarte mult istoria celor două războaie. Totul a plecat de la cartea lui Dumitru Stan "Război blestemat", el nu a fost implicat direct dar a cules foarte multe informaţii fiind pasionat de istoria celui de-al Doilea Război Mondial. A cules date exacte. Nu ştiu dacă a fost printre primii, dar cel puţin unul dintre civilii, oamenii în rezervă, care scriu o lucrare de război cu detalii şi amănunte impresionante." Bogdan Gârbovan

"Important de specificat este faptul că Dumitru Stan a documentat un moment specific din Al Doilea Război Mondial, respectiv ceea ce s-a întâmplat în Neamţ, în Borta Dracului se numeşte. Este o pădure unde au murit în jur de 14.000 de ostaşi, români, nemţi şi ruşi. Un eveniment cenzurat după 1945 fiind considerat o foarte mare înfrângere pentru armata sovietică şi nu s-a aflat niciodată despre acest moment. Un moment în care, putem spune, s-a încălcat şi Convenţia de la Geneva pentru că acolo s-au folosit şi proiectile cu fosfor, proiectile incendiare. Astăzi acolo nu găseşti mai mult decât o vale, la prima vedere nu regăseşti nimic din ce s-a petrecut acolo. Asta e partea performativă a proiectului, adică dezgroparea istoriei. Noi ne-am lipit, dacă pot spune astfel, am devenit prieteni cu un grup care se ocupa de arheologie militară, detecţie de metale pe zona militară şi cumva stând lângă ei am învăţăt şi noi cum să procedăm, cum să ne comportam în asemenea situaţii, ceea ce ne-a ajutat foarte mult pentru realizarea proiectului. Am ajuns acolo şi practic ai în faţa ta padurea. Nu vezi nimic altceva. Nu ies tunurile din pământ, nu găseşti căştile soldaţilor prin copaci. Practic pentru a avea confirmarea a ceea ce s-a petrecut acolo a trebuit să săpam pentru a vedea ce se află în pământ. Un moment din istorie total acoperit pe care noi l-am folosit ca scânteie pentru proiectul nostru, adică să mergem să exploram acele locaţii."

"De specificat că proiectul nostru în primul rând s-a vrut şi cred că se vrea încă un proiect foto de peisaj, oricât de absurd sună asta. Noi am urmărit de fapt peisajele şi faptul că sunt de cele mai multe ori locaţii pe lângă care trecem fără să le acordam nici un fel de atenţie. Am vrut să surprindem niste cadre aproape calendaristice, stas, aproape plictisitoare, asta dacă o fotografie poate fi caracterizată astfel." Michele Bressan.

"E un proiect contrastant cumva. Adică, împărţindu-l în două, zona locativă, sa-i zic aşă, acolo totul e mirific, peisaj, pădure, plimbare. Nu poţi să-ţi închipui că acolo s-a putut întâmpla aşa ceva. E un proiect contrastand ca există aceasta primă parte de fotografie documentara peisagistică care contine intradevar toate locatiile unde au fost noi. Dupa care urmeaza partea a doua de fotografie de studio cumva, a tuturor obiectelor pe care le-am gasit in pamant in urma detectiei. Nu ai puterea sa scoti vreodata cate sunt ascunse in pamant. Le-am fotografiat, dupa cum ii spun eu, cu mintea, am incercat o reproducere a obiectului cumva. O apropiere fata de obiect care duce la abstractizarea obiectului, automat, privitorul, fara a avea alte repere, vede totul abstract. S-a imbunatatit practic proiectul pe parcursul căutărilor. Tot timpul găseşti altceva, tot timpul te surprinde si partea domestica a proiectului pentru ca nu am gasit numai obiecte militare, gaseam si obiecte personale ale oamenilor." Bogdan Gârbovan

La nivel internaţional, proiectul artistic semnat de Bogdan Gîrbovan şi Michele Bressan sunt integrate într-un discurs artistic specific mediului fotografiei cu interes asupra peisajului. Amintim aici de artişti precum Simone Nieweg, Giovanni Zaffagnini ori Awoiska van der Molen, preocupaţi de studiul peisajului din diferite perspective, prin estetici în care lucrările artiştilor îşi găsesc locul.

"Noi am lucrat pe două planuri. Există această fotografie de peisaj, noi o numim fotografie de peisaj "container" adică este un peisaj care conţine atât obiectele, cât şi istoria dar şi interesul nostru de fapt pentru această situatie, şi ulterior, obiectele care rezultă din peisajul respectiv. Ai partea asta foarte naturală a peisajului şi partea, cumva în oglindă, cu aceste obiecte foarte dure fotografiate în mediul real. Noi asta am vrut să oferim cumva, să avem ambele repere. Atat a peisajului dar şi a acestor martori care îţi confirmă sau îţi infirmă o istorie deoarece aşa cum spuneam, s-a întâmplat să mergem în locaţii care cel putin pe hârtie, din cărţi, aveau un istoric de conflict confirmat şi să nu găsim acolo absolut nimic, de parcă nu s-ar fi întâmplat. E un pic de hazard în toata chestia asta. Noi când am pornit această aventură pentru că, pe lânga a fi un proiect artistic, are şi această valoare de aventură. Ne-am asumat posibilitatea de a ajunge în fel de fel de situaţii şi atunci, când cauţi pe câmpuri de luptă, ai toate şansele să gasesti lucruri care se folosesc într-o bătălie. Aşa că am întâlnit tot felul de situaţii cu muniţii active, grenade, bombe de aviaţie, mine antipersonal, mine anti-tanc, dar până la urmă, toată chestia asta e foarte asemănătoare cu momentul în care faci şi fotografiile. Dacă ai un oarecare awarness de situaţia în care te afli, cred că vei lua decizia potrivită. În primul rând, nu am mişcat obiectele respective, am contactat autorităţile şi am procedat aşa cum trebuie procedat în astfel de situaţii. Doar că aflându-ne în faţa obiectului periculos, ne-am dat seama că suntem în situaţia asta pentru a realiza un anumit proiect." Michele Bressan

Michele Bressan si Bogdan Gîrbovan sunt doi din artiştii al carui debut editorial este susţinut în 2016 de Galeria Posibilă. Prin iniţiativa galeriei, acest proiect promovează, prezintă si ajută la diseminarea a două proiecte artistice de interes în mediul cultural naţional, şi astfel la cunoaşterea publică a artei contemporane, cu precădere a mediului fotografiei, aşa cum ne-a explicat Matei Câlţia.

"Galeria Posibila a apărut cam după un an de zile de cand ei au început proiectul, invitându-i în vara lui 2015 să facă o prezentare la noi despre acest lucru. Nu era ceva definit atunci. Prezentarea pe care au făcut-o în prezenţa prietenilor, artiştilor şi oamenilor care ne sunt aproape, interesaţi, a scos la iveală un proiect care vorbeste despre emoţie. Un proiect în care, partea asta de săpat, de mers, de descoperit, e foarte bogată. Ceea ce ei reuşesc cu toată această emoţie acumulată în timp, crează o carte care vorbeşte despre un lucru de care-i foarte greu sa vorbeşti. Despre un lucru care nu ţi-e familiar. Pe o parte, aceste fotografii de calendar, cum le spun ei, sunt fotografii de un lirism temperat, fotografii care îţi prezintă locuri pe care le ştii din imaginarul tău, le îndrăgeşti. Sunt păduri, peisaje foarte plăcute. Apoi, ajungi într-o serie de obiecte, fotografiate foarte rece şi exact, abstract. De fapt tot ce se întâmplă sub imaginea acestui pesaj despre care ştii totul este ceva despre care tu nu cunoşti de fapt mai nimic. Aproape toate obiectele astea sunt obiecte pe care tu, ca un om obişnuit, nepasionat de razboaie şi tehnică militară, nu le poţi înţelege. Formele lor mie îmi amintesc mai mult de reaşezările lui Duchamp, de ready-made-urile la început de secol. Duchamp nu şi-a imaginat niciodată temporalitatea lui, ori ready-made-urile lui sunt foarte temporale. Obiectele pe care el le-a facut, pe care le-a răsturnat aparţin totusi unei epoci si ceea ce mi-a placut la acest proiect este că ei au rasturnat obiecte care aparţin aceleiaşi epoci, vorbim de început secolului, 1915 - 1916, în timpul Primului Război Mondial şi dincolo de forme, chiar şi materialitatea şi felul craft-ului, tehnologia prin care au fost fabricate, multe seamană cu acest ready-made autentic de primă jumatate a secolului trecut.
Este o carte care se adresează publicului consumator de artă. E o carte într-un tiraj mic. E o carte care multumită AFCN-ului poate să existe pentru că ea nu are o viaţă comercială. Ea este o emoţie, o călătorie printr-o experienţă şi până la urmă publicul e cel pe care reuşim noi să-l creăm. Cred însă că această carte nu se adreseaza de fapt publicului direct, celor care pot să o vadă şi să o răsfoiască, ci se adresează de fapt mai departe, celor care îşi vor fi însuşit experienţa asta şi o vor povesti mai încolo. Pentru că este o carte despre o experienţa extrem de tragică, este o carte care cu toate că nu are cuvinte, te face să realizezi că razboiul e poate câştigat de ţări dar este pierdut de oameni."
Matei Câlţia

1999