Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Herr Biedermeier şi arta epocii sale

Noua expoziţie a Muzeului Naţional de Artă al României, “Epoca Biedermeier” în Ţările Române 1815-1859, cuprinde pictură, grafică - desene, acuarele, gravure - miniaturi, bijuterii, dantelărie, argintărie şi câteva piese de mobilier. 

Toate cele 235 de lucrări provin din patrimoniul muzeului, multe dintre ele fiind prezentate publicului în premieră absolută. Organizatoarele expoziţiei sunt Mariana Vida şi Elena Olariu.

În monumentala sa istorie dedicată literaturii germane dintre anii 1815-1848, Friederich Sengle foloseşte termenul de “Biedermeierzeit”, adică epoca Biedermeier. Sengle  consideră că pentru această perioadă de timp nu se poate vorbi doar de un stil, ci de o epocă istorică distinctă, în care predomină un curent artistic dar în care se manifestă şi alte stiluri definitorii, dar care se unifică într-un cadru general al valorilor unei epoci clar definite cultural.

Arta Biedermeier a fost caracterizată în trecut ca fiind plăcută, simplă, comodă, lipsită de pasiune şi idilică. Istoricii contemporani încearcă astăzi să o prezinte într-o nouă lumină, apreciind interesul acesteia pentru intimism şi scenele de familie, pentru modul inedit în care a coexistat alături de curente precum neoclasicismul sau romantismul dar şi pentru faptul că a reuşit să conserve coloratura unei întregi epoci. Obiectivitatea este una dintre caracteristicile majore ale stilului Biedermeier, expresie a unei filosofii implicite, ce transpare dintr-o nouă concepţie despre natură şi viaţă. Investigaţia artistică precisă, cromatica caldă şi bogată ce este nuanţată de o lumină clară, sporeşte senzaţia de reprezentare fidelă a realităţii, „naturalismul” Biedermeier fiind premergător realismului academic .

În faza sa iniţială, în Ţările Române, stilul Biedermeier a preluat, într-o manieră originală, influenţe din arta bizantină locală, tratând şi fermecătoare teme orientale, într-un spaţiu situat la Porţile spre Levant ale Europei, Muntenia şi Moldova fiind, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, ţări dependente de Imperiului Otoman. 

Într-o scenografie esenţializată, organizatoarele expoziţiei propun un parcurs prin istoria unui stil dar şi a unei epoci istorice româneşti. În prima sală a expoziţiei este sugerat modul în care s-a îmbinat modelul cultural occidental cu cel tradiţional (bizantin şi oriental). În sala a doua se continuă această prezentare, la care se adaugă tema etnografică. Sala a treia este dedicată subiectelor predilecte ale stilului Biedermeier: cultul familiei şi intimismul. Ultima sală aduce în prim plan interesul epocii Biedermeier pentru istorie şi pentru viaţa politică, interes ilustrat de tablouri cu teme de gen dar şi cu portrete de domnitori sau ale unor personalităţi ale perioadei. Tot aici este evocată călătoria ca formă de cunoaştere. Copiile realizate după tablouri ale unor maeştrii vest-europeni demonstrează interesul elitei româneşti pentru arta în stil occidental. Portrete de un realism pregnant încheie discursul expoziţional şi marchează perioada disipării stilului Biedermeier.

Lucrările alese pentru a ilustra epoca Biedermeier sunt semnate de artişti precum: Ion Balomir, Barbu Iscovescu, Constantin Lecca, Theodor Aman, Petre Mateescu, Ioan Negulici, Mişu Popp, C. D. Rosenthal, Gheorghe Tattarescu, Carol Pop de Szathmári, Franz Maschek, Josef Kriehuber, Michel Bouquet, Barabás Miklós, Charles Doussault Josef-August Schoefft, Auguste Raffet, Anton Chladek, Niccolò Livaditti, Mauriciu Löffler, Henric Trenk, Georg Venrich Walbaum, Carol Wallenstein etc.

Elena Olariu, şefa secţiei Arte Grafice a MNAR, în dialog cu Mihaela Dedeoglu