Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Paris pieds nus - Pierduți în Paris, din 15 septembrie, în cinematografe

Fiona, o bibliotecară dintr-un orăşel canadian, primeşte o scrisoare neliniştitoare de la bătrâna ei mătuşă din Paris. Fiona ia primul avion şi descoperă că aceasta a dispărut. Într-o avalanşă de dezastre spectaculoase, Fiona îl întâlneşte pe Dom, un bărbat fără adăpost, cuceritor şi egocentric, care refuză să o lase în pace. O distractivă şi haotică poveste a trei oameni pierduţi în Paris.

NOTA REGIZORALĂ

În nota filmelor noastre anterioare, PIERDUŢI ÎN PARIS este o comedie burlescă. E o poveste simplă, ce permite jocului actoricesc să preia rolul principal; de data aceasta, însă, intriga seamănă cu o investigaţie de amatori, ceea ce-i dă filmului un ton diferit de cele anterioare.

Jocul actorilor este în centrul poveştii, filmăm corpuri ce luptă cu dificultăţi de tot felul, corpuri ce luptă pentru a trăi, pentru a obţine sau a menţine o anumită demnitate şi pentru a se depăşi pe ei înşişi.

Aproape toate evenimentele se desfăşoară în două zile şi două nopţi. Personajele sunt într-o permanentă stare de urgenţă, fug de colo-colo, se lovesc unul de altul tot timpul.

ÎN ESENȚĂ

Singuri, lipsiţi de orice confort sau familiaritate, trei indivizi pierduţi se luptă unul cu altul sau vin unul în ajutorul celuilalt. Filmul foloseşte umorul pentru a vorbi despre lucruri esenţiale precum moartea, libertatea de a alege, singurătatea şi solidaritatea.

MATERIALUL BRUT: ACTORII

Fiona Gordon este cunoscută pentru limbajul său corporal unic. În acest film, scoate în evidenţă latura ei de Olive Oyl. Faţă de personajele interpretate de ea în filmele anterioare, aici personajul diferă prin: mai multă fragilitate, vulnerabilitate şi emoţie.

Dominique Abel îl interpretează pe Dom, un bărbat fără adăpost, egoist şi descurcăreţ, cu un simţ al proprietăţii redus, dar mereu dispus să încerce orice. Faţă de personajele interpretate de el în filmele anterioare, aici personajul este: mai maliţios, seducător şi autonom.

Emmanuelle Riva o interpretează pe Martha. Ne bucurăm că ne-am pus creativitatea la lucru alături de această actriţă incredibilă şi că am fost părtaşi la cariera sa uimitoare. Ne-am imaginat latura jucăuşă a personajului, o dimensiune pe care actriţa a explorat-o rar în activitatea sa, şi i-am oferit rolul, pe care l-a îmbogăţit. I-a plăcut pe loc latura tragicomică a Marthei. Din primele întâlniri, ne-am dat seama că interpretează tăria de caracter, curajul şi poezia personajului cu simplitate, vioiciune şi – ca în cazul fiecărui rol pe care acceptă să-l joace – dedicându-se din tot sufletul rolului. Este prima sa apariţie pe marele ecran după rolul din AMOUR de Michael Haneke.

Pierre Richard îl interpretează pe Norman. Aveam nevoie de cineva care să dea viaţa unui artist în vârstă, independent şi carismatic, un iubit ce revine de trei ori de-a lungul poveştii. Pierre Richard are o personalitate puternică, ce îmbină şarmul, umorul şi prezenţa fizică.

PARISUL

Dincolo de latura mitică a oraşului, un simbol al viselor şi al grandorii, Parisul este şi un personaj activ în film. Îl descoperim prin ochii inocenţi ai Fionei, odată cu sosirea ei haotică. Apoi îl cunoaştem pe Dom în mediul său zilnic: Île aux Cygnes, unde centrul istoric se transformă într-un oraş modern. Pe de o parte, podurile de piatră şi Turnul Eiffel, pe de alta, pistele de autobuze moderne, zidurile de beton şi zgârie-norii. Dom e un om al străzii, stă într-un cort la picioarele Statuii Libertăţii (în miniatură). Personajele se deplasează într-o geografie reală. Deşi uneori sunt surprinse monumente celebre din Paris, acestea nu apar în lumina unor imagini de carte poştală (deşi pe Fiona o atrage în mod deosebit Turnul Eiffel), ci a puterii lor simbolice. Să urci Turnul Eiffel ca să mori este o imagine poetică. La fel cum e şi cortul unui om al străzii la poalele Statuii Libertăţii, nimic mai sugestiv pentru un vagabond…

STILUL

PIERDUŢI ÎN PARIS e un film ancorat în lumea contemporană. Dar, prin lentila noastră burlescă, nu comentăm cruzimea timpului pe care-l trăim prin cinism sau parodie. O facem prin intermediul corpului, prin senzaţii fizice uşor recognoscibile, ce reflectă obstacolele şi capriciile vieţii. Corpul devine textul amuzant, poetic, lamentabil sau eroic al fiinţei umane, lovite din plin de viaţă, dar zbătându-se continuu să existe.

LICENȚE POETICE

Ne place excesul, dar suntem atenţi la modul în care-l obţinem. Pentru noi, provocarea este aceea de  aduce spectatorul într-o lume în care fantezia nu e doar posibilă, e de-a dreptul minunată.

SCRIEREA SCENARIULUI

Personajele noastre burleşti, exagerate nu se poartă ca nişte actori ce interpretează roluri într-o comedie. Noi punem în cuvinte viziunea unui bufon asupra lumii, iar căutarea unei forme a râsului şi a poeziei sunt specifice scriiturii autorului-clovn.

Noi căutăm modalităţi de a stimula jocul actoricesc şi de a ghida actorii fără a le impune limite, pentru că prin limbajul fizic stilul nostru capătă sens. Locurile în care se filmează şi decorurile sunt alese în stadiul incipient al scenariului. Formele, geometria spaţiilor şi obstacolele fizice hrănesc povestea, iar obiectele şi arhitectura urbană devin adevăraţi parteneri de interpretare actoricească.

PERSONAJELE

Martha este încăpăţânată, independentă, fericită şi curajoasă. La 88 de ani, uneori uită unde (şi cine) este, dar libertatea ei nu este negociabilă.

Ea reprezintă libertatea, lipsa grijilor, acea autentică „joie de vivre”.

Fiona e fată bătrână, e bibliotecară şi stă în zona Canada rurală. E turistul uimit de tot şi de toate, fără experienţă de viaţă, care se împiedică la tot pasul în călătoria ei începută pe pregătite.

Fiona îşi admiră mătuşa încă din copilărie, dar, spre deosebire de Martha, ea nu a avut curajul să întreprindă nimic aventuros sau romantic, până în ziua în care, mulţumită Marthei, se va arunca cu capul înainte, până să-şi dea seama ce face. Fiona e Martha în devenire. Îi seamănă şi o înţelege.

Dom e un vagabond egoist, impulsiv şi îngâmfat. La prima vedere, e un ghimpe în spatele Fionei şi al Marthei, dar compania sa insuportabilă devine până la urmă o prezenţă utilă şi chiar eliberatoare.

Dom e descris în scenariu ca un bărbat elegant, în ciuda hainelor rupte şi murdare. Ne dorim să spunem o poveste amuzantă şi contemporană, lipsită de latura tristă şi sordidă. Personajele noastre, fie ele oameni fără adăpost, turişti sau poliţişti, sunt toate de o frumuseţe nonconformistă, au doze bune de rezistenţă, speranţă, umor şi inocenţă.

CRONICI:

„Farse şi gafe bine ritmate, şi comic de gesturi ce depinde în întregime de sincronizare şi de coincidenţe exagerate care nu au mai fost exploatate intens din epoca lui Tati, acum mai bine de jumătate de secol, şi în benzile desenate fără dialoguri.”

– Todd McCarthy, The Hollywood Reporter

 

„O comedie de fizic unică, ce nu seamănă cu nicio altă creaţie recentă.”

– Todd McCarthy, The Hollywood Reporter

 

„O minunată odă adusă lui Tati şi lui Chaplin.”

– Eroc Kohn, Indiewire

 

„Cei doi îmbină elemente vizuale de poveste cu o avalanşă de gaguri şi un patetism exploziv, pentru a crea o aventură romantică molipsitoare.”

– Eroc Kohn, Indiewire

Festivaluri: Telluride 2016, Rio de Janeiro 2016, Londra 2016, Chicago 2016, Les Arcs 2016, Vilnius 2017