Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Spectacolul "Regele moare" de Eugen Ionesco, în premiera la TNB

afis_regele_moare_tnb_2017_.jpg

Afiș Regele moare, TNB 2017
Afiș Regele moare, TNB 2017
Image source: 
tnb.ro

Teatrul Naţional I. L. Caragiale din Bucureşti anunţă premiera cu piesa Regele moare de Eugène Ionesco, în 28 noiembrie 2017, ora 19.00 la Sala Mare a TNB.

Regele moare este un spectacol cu mari actori, o piesă de referinţă a literaturii contemporane, adusă în scenă de un tandem regizoral îndrăgit, tinerii Andrei şi Andreea Grosu, fondatorii Unteatru, cel devenit un teatru dintre cele mai apreciate.

Spectacolul "Regele moare" este o montare care nu vrea să epateze prin decor sau costume, ci, în primul rând, o reîntâlnire cu un cuplu actoricesc care ne oferă un regal artistic cu fiecare apariţie scenică, Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc, alături de care, Ana Ciontea, Florentina Ţilea, Şerban Pavlu şi Richard Bovnoczki ne spun o poveste în care timpul se dilată şi distanţele se micşorează ca prin magie.

Piesa Regele moare, Repetiții TNB 2017

Foto : Regele moare - repetiții TNB 2017, sursa : tnb.ro

Scenografia este realizată de Vladimir Turturică, iar Chris Jaeger semnează Light design-ul spectacolului.
În ciuda titlului, spectacolul este consolidat de pofta de viață și de incapacitatea omului de a face pace cu moartea.

Trăim dezordonat - cu o constantă nevoie de mâine, iubim cu disperare, amânăm cât putem, rănim fără să simțim, transformăm greșelile în experiențe și continuăm să experimentăm. Spectacolul este un elogiu al acestei inconștiențe numită viață.

”Regele moare” , o montare scenică ce tulbură conștiința amorțită a ființei și pune la încercare tăria sufletului în relație cu singura certitudine a omului, moartea, în față căreia putem alege să credem că suntem regi, deși suntem doar niște supuși. La întrebarea Ce este mai absurd între viață și moarte?, probabil că Ionesco ar răspunde: omul!
 
Pe Eugène Ionesco această temă a sfârşitului l-a urmărit toată viaţa, începând din copilărie. "De la vârsta de patru ani, de când am știut că voi muri, angoasa nu m-a mai părăsit. E ca și cum aș fi înțeles, dintr-odată, că nu era nimic de făcut ca să scapi de ea și că nu mai era nimic de făcut în viață (…). Scriu, de asemenea, pentru a-mi exprima teama de a muri, umilința de a muri”, mărturisea celebrul scriitor român. Mi-am spus că poți să înveți să mori, că poți să-i înveți pe alții să moară. Acesta îmi pare lucrul esențial pe care-l putem face, fiindcă suntem niște muribunzi care nu acceptăm să murim ‒ motivează dramaturgul Eugène Ionesco nașterea piesei Regele moare.

"Regele domnului Ionesco a îngăduit una dintre cele mai frumoase întâlniri pentru noi, spun Andrei și Andreea Grosu, regizorii spectacolului. Cu oameni de care ne-am îndrăgostit, cu oameni de care eram îndrăgostiți și pe care o să-i păstrăm așa cum ni s-au dat, cu zâmbete, cu frici, bucuroși, emoționați, netrucați. Regina care ne conduce, altă regină tremurândă, doctorul copleșit, guardul neputincios, menajera fragilă și un rege care moare. Învățăm de la ei cum se moare. E o poveste cu regi si regine, cu nori și copaci care cresc din podele, mari inventatori, frici, familie, dar mai ales cu și despre dragoste".

Premiera oficială este programată pentru data de 28 noiembrie, ora 19.30, Sala Mare.

Următoarea reprezentaţie va avea loc pe data de 17 decembrie 2017.

Biletele se pot achiziţiona de la Casa de bilete TNB, din foaierul Sălii Mari, precum şi online, pe mystage.ro.

Distribuția:

Bérenger întâiul, regele - Victor Rebengiuc                   

Regina Marguerite, prima soţie a regelui Bérenger întâiul - Mariana Mihuț

Regina Marie, a doua soţie a regelui Bérenger întâiul - Ana Ciontea                    

Doctorul, care e şi chirurg, călău, bacteriolog și astrolog  -Șerban Pavlu

Juliette, servitoare, infirmieră - Florentina Ţilea                    

Guardul - Richard Bovnoczki
    
Eugène Ionesco nu va înceta să se întrebe pe sine. „Am fost mereu obsedat de moarte. De la vârsta de patru ani, de când am știut că voi muri, angoasa nu m-a mai părăsit. E ca și cum aș fi înțeles, dintr-odată, că nu era nimic de făcut ca să scapi de ea și că nu mai era nimic de făcut în viață (…). Scriu, de asemenea, pentru a-mi exprima teama de a muri, umilința de a muri” (în „Notes și Contre-Notes”, Gallimard Idées 1966, p.309). Iar în „Journal en Miettes/ Jurnal în fărâme” (Gallimard Idées, 1967, p. 38), face remarca: „Mai ales morții îi adresez întrebarea „de ce” „cu groază”.

Exemplele se numără cu zecile, cu sutele în opera lui. Angoasa lui crescând cu anii, E. Ionesco îi va scrie însuși Papei Ioan-Paul al II-lea:„ Prea Sfânt Părinte, De ce există Răul? De ce Suferința? De ce Moartea?”

Ioan-Paul al II-lea, cu care mai schimbase alte două scrisori, îi va răspunde: „Papa nu are răspuns la toate”. Răspuns admirabil prin mărturisirea slăbiciunii sale iar nu răspuns de catehism sau de partid (oricare ar fi acela).

Credința lui Eugène Ionesco era când Lumină, când destul de apropiată de aceea pe care o descrie Georges Bernanos: „A crede înseamnă a se îndoi 23 de ore, 59 de minute, 59 de secunde, și a crede o singură secundă”. Marie-France Ionesco

Sursa : TNB