Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


 

Dacă aş adormi şi m-aş trezi apoi brusc în Salina Turda, aş crede că mă aflu pe o staţie spaţială. Totul în jur pare rupt dintr-un film SF: mii de luminiţe, instalaţii futuriste, care privite de la înălţime seamănă cu nişte OZN-uri gigantice sau, în funcţie de imaginaţia fiecăruia, cu nişte creaturi ciudate, venite de pe altă planetă.

Salina Turda nu impresionează prin lungime, ci mai degrabă prin adâncime. Mai întâi cobori 13 etaje, până ajungi într-o zonă unde sute de oameni mişună cu aparatele foto pregătite să nu rateze nici un colţ al minei de sare.

După care, dacă te apropii de o balustradă şi te uiţi în jos, te ia cu ameţeală: alte 13 etaje mai jos te aşteaptă câteva spaţii de recreere, cu bănci şi un lac unde se pot face plimbări cu barca.

Există lifturi ultra-moderne, la care se stă la coadă cam 15-20 de minute. Mult mai rapid ar fi s-o iei pe trepte. Problema e că scările sunt foarte abrupte şi înguste, iar dacă un turist se întâlneşte pe aceeaşi scară cu altul, unul trebuie să aştepte într-un picior, îmbrăţişând strâns balustrada, ca să facă loc.

Jos ai de toate: un magazin de suveniruri, o terasă, spaţii de joacă, săli de tratament, toaletă şi chiar o roată panoramică.

La urcare, e recomandabil să iei liftul, chiar dacă aştepţi mult. Aşteptarea merită însă, întrucât priveliştea din ascensorul modern, cu pereţi de sticlă e unică.

Dovezi arheologice ale exploatării sării la Durgău-Turda există din perioada preromană. Exploatarea sării din Salina Turda a fost sistată definitiv în anul 1932. Salina Turda a fost renovată în 2010, după doi ani de lucrări.