Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Adrian Cioroianu: Nu ar trebui ca statul să aibă rolul principal în cumpărarea ”Cumințeniei pământului”

Statul nu ar trebui să joace rolul determinant în achiziționarea statuii lui Constantin Brâncuși ”Cumințenia pământului” , acest rol trebuind să revină în principal sectorului privat. O spune la RFI ambasadorul român la UNESCO, Adrian Cioroianu. El afirmă că și în cazul în care nu se va strânge suma necesară prin donații, campania a fost un câștig pentru că a făcut să se vorbească în țară despre valorile culturii române.

”Sunt pentru achiziționarea de către statul român a Cumințeniei Pământului. Am și apărut într-un videoclip al Televiziunii Române pentru această campanie. Sunt tentat să văd partea bună a acestei povești, a acestei dezbateri animate. Foarte mulți dintre concetățenii noștri poate că au aflat doar cu această ocazie de această lucrare a lui Brâncuși, și spun asta cu un oarecare regret. Pentru că nu se poate spune că auzim în fiecare zi în spațiul public dezbateri despre marii noștri artiști, sau mă rog despre marii artiști născuți în România, așa cum e cazul lui Brâncuși, un artist româno-francez care iată ne-a făcut celebri din punct de vedere al artei europene a secolului XX. Eu mă bucur că se discută atât de mult în această perioadă pe această temă. E normal să fie și opinii pro și opinii contra. Poate că nu a fost nici cea mai bună perioadă pentru o astfel de dezbatere. Gândiți-vă că într-o vară dominată de Brexit, de foarte actuala problemă a migrației, a relațiilor cu Turcia.. așadar atenția omului obișnuit este atrasă în zeci de direcții diferite.  A discuta, în acest context, despre o operă de artă, poate că pe unii i-a confuzat. Totuși e bine că s-a discutat. Haideți să rămânem la această concluzie pozitivă: e bine că se discută. Era normal ca anumite companii românești să participe, dar mult mai îmbucurător este că sunt foarte mulți români care au dat, după posibilități, sume de bani, implicându-se astfel în această campanie care, trebuie să recunoaștem, a fost relativ scurtă, de doar câteva luni. Și nu s-a discutat cu aceeași intensitate pe tot parcursul acestei perioade. Acum că se apropie termenul, discuțiile se intensifică, s-au inflamat puțin spiritele. Mai sunt câteva săptămâni și campania se încheie.

Eu m-am interesat inclusiv în Franța, am discutat cu parteneri și cu prieteni francezi: nicăieri în lumea occidentală statul nu își asumă întreaga responsabilitate în astfel de situații. Sigur că sectorul privat acolo e mult mai activ sau poate este cointeresat în a participa. Aici este un aspect la care trebuie să reflectăm noi înșine: cum putem cointeresa actorii economici din România să investească în artă, să investească în cultură, sigur, cu deducerea anumitor taxe. Din acest punct de vedere aș spune că suntem pe o cale a normalității. Nu trebuie să așteptăm totul de la stat. Nu e totul foarte limpede, am văzut acum o dezbatere la nivel de avocați, cred că unul din avocații familiei care deține statueta a spus că oricum statul și-ar fi luat angajamentul să o cumpere, chiar și fără suma de la cetățeni. Sunt detalii avocățești pe care vă mărturisesc că nu le stăpânesc în momentul de față și mă întreb dacă le stăpânește cineva în întregime. Oricum, niciunde în lume statul nu participă în mod determinant. Sigur că poate participa, dar nu își asumă responsabilitatea total.

Eu nu aș spune că această campanie a fost un eșec, chiar dacă banii nu se vor strânge. Pentru mine, care sunt interesat ca un astfel de brand național precum Brâncuși să fie cunoscut în primul rând în România, aș spune că măcar din acest punct de vedere s-au făcut câțiva pași suplimentari. Măcar din acest punct de vedere unii oameni au conștientizat faptul că în țară putem avea valori de a căror existență practic nu știam până acum câteva luni. Dacă nu se vor strânge banii, asta nu va modifica ceea ce se cheamă cota internațională a lui Brâncuși. Brâncuși rămâne același mare artist, o mare marcă în arta europeană și mondială, indiferent de ce se va întâmpla în aceste săptămâni în România. Sigur că este vorba aici și de orgoliul nostru, dacă vom vedea această statuie într-un muzeu sau dacă ea va intra pe alte canale pe care nimeni nu le poate intui acum. Oricum, faptul că românii au aflat despre această operă și că s-a discutat atât de mult despre artă într-o vară destul de agitată, așa cum spuneam, cred că este un câștig”.