Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Eurodeputatul Victor Boștinaru la RFI: România trebuie să susțină înființarea unei armate comune europene

bostinaru_bun.jpg

Image source: 
Facebook / Victor Bostinaru

Uniunea Europeană ar putea deveni și o Uniune militară și tocmai Brexitul pare să fi oferit spațiul politic necesar pentru un asemenea proiect. A spus-o recent chiar șefa diplomației europene, Federica Mogherini. Un asemenea proiect pare să aibă și girul Berlinului, dacă ținem cont de declarațiile autorităților germane din ultima perioadă.

L-am întrebat pe eurodeptatul PSD Victor Boștinaru, dacă acest proiect ar fi unul binevenit pentru România:

- Semnalul nu este nou, ideea a fost lansată încă după celebra întâlnire dintre Jaques Chirac și Tony Blair în anii '90. Ideea în sine răspunde unei nevoi dramatice a Uniunii Europene care se vede confruntată cu teribile crize de securitate la Est și la Sud. Niciunul dintre state, luate individual, nu poate face față provocărilor de securitate, inclusiv în lupta contra terorismului. Un proiect de apărare europeană trebuie să ia în calcul nevoile reale de securitate ale tuturor statelor membre, trebuie să aibă, într-un orizont de timp rezonabil, toate capabilitățile necesare pentru a produce sau a suplimenta resursele de securitate și nu în ultimul rând trebuie să fie interoperabilă și compatibilă cu forțele NATO.

- În UE există atitudini foarte diferite față de Rusia. Există garanții că acest proiect va răspunde și nevoilor noastre?

- România este stat membru al UE și trebuie nu doar să ia parte fizic la aceste discuții, ci trebuie să fie și contributor. Dacă nu ne depășim condiția asta de ascultător, de participant tăcut, România riscă să vadă că un proiect care ar putea să o ajute semnificativ, devine un lucru care slujește altor scopuri. Dar se pune întrebarea: oare aceste capabilități de apărare construite la nivel european, cu sistem de comandă, vectori de proiectare a forțelor etc, vor fi relocate în teatre de operațiuni unde există cu adevărat deficit de securitate? Apoi: vor fi gata să-și asume rolul de a apăra efectiv unul din membrele state atacate, vor fi cetățeni europeni care să-și dea viața pentru alți cetățeni europeni? La aceste întrebări e nevoie nu doar declarații frumoase ci de răspunsuri extrem extrem de concrete. Și mai este un aspect: Într-un context cu crize majore care pot degenera inclusiv într-un război deschis pe continentul european, România în mod cert ar trebui să fie interesată de această dezbatere și trebuie să se asigure că proiectarea în spațiul UE a unor structuri și forțe vizează inclusiv propriul său teritoriu. Altfel, dacă facem din capacitatea de securitate europeană doar un mecanism prin care, prin licitații publice, să achiziționăm tehnică de luptă europeană, asta nu este de ajuns.

- Ne apropiem cu pași repezi de un summit informal foarte important la Bratislava, unde se conturează două mari curente: unul care vizează o Europă cât mai strânsă, inclusiv cu revitalizarea acestui proiect de apărare comună, și altul care tinde către o renaționalizare a statelor membre, un curent susținut în special de Ungaria și Polonia. Unde ar trebui să se poziționeze România?

- România trebuie să abordeze o linie cât mai pragmatică, pentru că ce este foarteimportant, începând de acum și până la alegerile europene din 2019 este stabilizarea Europei, reducerea riscurilor, a tensiunilor și prevenirea tentațiilor de a părăsi UE, de angajare a unor referendumuri mai mult sau mai puțin asemănătoare cu Brexit-ul. România nu ar trebui în niciun caz să joace în aceeași ligă cu Viktor Orban, ideologul, ca să îl onorez cu acest termen, al acestei așa zise gândiri antieuropene. Pe de altă parte România ar trebui să militeze cu toată energia pentru salvarea proiectului european, pentru o solidaritate reală între statele membre, pentru un tratament corect . O schimbare a politicii de coeziune ar fi o ultimă lovitură pentru UE, pentru că în 2019 populiștii și naționaliștii s-ar folosi de acest argument pentru a submina orice șansă de succes a forțelor pro-europene .

România ar trebui să ceară imperativ ca unul dintre marile proiecte de justiție socială care sunt acum în discuție în UE să fie lupta împotriva paradisurilor fiscale, introducerea impozitului pe profit în statul în care se realizează acel profit și nu în țara unde este repatriat, pentru salariu egal la muncă egală; toate acestea sunt proiecte pe masa Comisiei Europene de care România ar trebui să fie foarte interesată. Pentru a arăta că UE nu e doar o construcție pentru multinaționale și industria financiar-bancară. Trebuie să recâștigăm încrederea cetățenilor europeni. Dacă nu, alegerile din 2019 vor schimba în mod sever  nu doar aspectul ci și opțiunile Parlamentului european, cu consecințe asupra componenței Comisiei, cu guverne naționaliste care ar putea apărea inclusiv în state mari ca Franța, Germania, Spania și chiar Italia. Dacă nu facem nimic probabil că după 2019 nu vom putea decât să privim la agonia proiectului european.