Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cazul Mehedinți: Când vor răspunde magistrații care nu-și fac treaba?

Ministrul Justiției a demis conducerea Penitenciarului Drobeta și a sesizat Inspecția Judiciară în scandalul criminalului eliberat condiționat care a violat și apoi a incendiat o tânără de 17 ani pentru că fata depusese o reclamație împotriva lui. Atât timp cât magistrații nu plătesc pentru deciziile lor eronate nimic nu se va schimba, spune la RFI Monica Boseff, directoarea Fundaţiei „Uşa Deschisă”, fundație care se ocupă de victimele traficului de persoane.

 

Monica Boseff: Ce s-a întâmplat acum este, de fapt, o practică des întâlnită în rândul magistraților. De aici provine și supărarea noastră, din lipsa de profesionalism. Nu se fac pregătiri intensive și nu mă refer la nivelul statului. Sunt convinsă că dacă e să ne uităm în fișa de post sunt trecute acolo cursuri de pregătire.

Cine a făcut aceste cursuri de pregătire în a-l pregăti pentru a înțelege psihologia victimei, fie că vorbim despre victima violenței domestice sau a oricărei forme de abuz, fie că vorbim despre victima traficului de persoane? Cine îi trage la răspundere când în urma acestor pregătiri făcute ei nu își duc la îndepliniri misiunea așa cum trebuie, misiune pentru care sunt plătiți? Asta este drama. Au fost pregătiți. Foarte bine, dar dacă nu îi trage nimeni la răspundere, normal că nu îi doare de ce fac.

Cum s-a ajuns la eliberarea acestor criminali? Avem cazuri în care suntem sunați noi de către instituțiile statului și suntem întrebați ce le sugerăm să facă. Eu să îți sugerez ție ce să faci? Eu o să le spun ce să facă. Am legea în mână și eu știu exact ce ar trebui să facă conform fișei lor de post, fie că e de la poliția locală din Cluj, fie că e de la un DGASPC. Eu știu ce să le spun să facă. Dar ei, între timp, sunt plătiți pentru munca asta și nici măcar nu își dau interesul.

Vă dau exemplul unui caz de-al nostru. Nu este normal ca la cinci luni după ce facem noi sesizare să fie luat cazul în serios, timp în care, pe lângă faptul că agresorul era în libertate, se proliferaseră niște amenințări noi, pe lângă injurii. Când ne-am dus la judecător pentru obținerea ordinului de protecție aveam 32 de pagini doar de amenințări cu moartea. Nu trebuie să ajung eu să te trag pe tine de mânecă, când rolul tău este să te asiguri că ei, (agresorii,) sunt ținuți acolo. În al doilea rând, ni s-a prezentat varianta în care acest individ ar fi participat la niște programe de pregătire, de reintegrare socială. Ce fel de programe sunt acelea? Vrem și noi să le știm.

Noi avem dreptul să cerem ca lucrurile astea să fie cunoscute. Vrem și noi să știm cine au fost acei oameni care au predat aceste cursuri, ce proiect de reintegrare socială a fost făcut în penitenciar și la final, cine i-a făcut o evaluare acestui individ. Problema este că nu doar iese din închisoare, dar iese chiar mai bine instruit. Eu asta am impresia că s-a întâmplat. Dacă după cinci omoruri și condamnări obținute, el iese de acolo și face același lucru de o toxicitate maximă, îmi spune că acolo ai beneficiat de o instruire și mai bună.

Reporter: Iar în momentul în care tu, ca victimă, depui plângere și spui că ai fost violată de o persoană care a ucis alte cinci persoane, nu se iau măsuri.
M.B: Dar nu contează. Ai fost violată și punct. Nu mai spun de faptul că ai fost violată de cineva care are în antecedente cinci omoruri. Vorbim despre faptul că tu ai fost victima unui viol. Aici se pune problema la noi. Uitați-vă în jurul nostru. A ajuns să îți fie scârbă să spui cuiva de lucrul acesta că auzi numai „Lasă, dragă, nu a vrut și ea?”, „Cum mergea îmbrăcată?”. Tuturor le spun că în 2018 în Bruxelles s-a deschis muzeul articolelor vestimentare pe care le purtau victimele violurilor. Le spun tuturor să caute online și că se poate vizita. Poți să vezi că apar haine de la rochița neagră de cocktail până la uniforma de muncitor salahor.

Dacă mergem pe acest principiu, de aici până la Piața Romană, eu găsesc trei bărbați care sunt descheiați la cămașă, cărora le văd sfârcurile prin tricourile foarte mulate. Fiind foarte răscolită, să înțeleg că pot să îmi sun prietenele și să îl violăm în noaptea aia? Și el „a cerut-o”, „Nu ai văzut cum era îmbrăcat?”. Noi despre asta vorbim, despre o mentalitate bolnavă. Suntem o societate putredă și nu spun doar despre cel care vorbește, ci și despre cel care aude și nu ia atitudine. Când ești într-un anturaj cu prietenii, cu rudele și se vorbește de lucrul ăsta, nu te deranjează deloc? Aici e drama.
 

Rep: Atunci, victimelor ce le rămâne? Ce opțiuni au?
M.B: Victimele au opțiunea de a spune „Asta este, dacă sunt femeie...”. Nouă ni s-a întâmplat așa. Sunt cazuri de fete din programul nostru, care vin violate de colegi de liceu. Se duce la mamă și îi spune ce s-a întâmplat, iar maică-sa îi răspunde „Așa și?”. Iar când află directoare de liceu despre ce s-a întâmplat (învinovățește tot victima). Vorbesc de elevi de liceu care au violat în grup, care au filmat violul și care l-au postat pe net. Cum se simte victima, elevă a acelui liceu, când vine directoarea la ea și îi spune „Nu ți-ar fi rușine de curviștină ce ești! Te apuci să dai din gură! Să facă săracul băiat pușcărie din cauza ta?”. Asta în condițiile în care directoarea a vizionat acel filmuleț, a văzut șocul fetei, a auzit urletele ei. Despre asta vorbim.
 

Rep: Cum se explică faptul că nu de puține ori femeile sunt cele mai dure în a judeca?
M.B: Asta chiar nu pot să-mi explic. Să știți că nu putem să ne explicăm. Vorbeam cu colegii mei și în special cu avocata noastră. Nu putem să ne explicăm de ce o judecătoare dă o sentință mai bună pentru traficanți, pentru interlopi, decât un bărbat.

Nu pot să îmi explic. A fost o judecătoare în vârstă, care, neaprobându-ne cererea ca fata să fie audiată într-o încăpere separată, în timpul audierii în instanță s-a întors către fata noastră și i-a zis „Spune-mi, dragă, uită-te tu la ăștia. De ăștia ți-e ție frică? Nu te uiți, mă, la ei că sunt niște puștani amărâți?”. „Puștanii ăia amărâți” au fost cei care nu doar că au violat-o, dar au și vândut-o la rândul lor.

Eu doresc să îl invit pe domnul ministru al justiției la noi la adăpost. Să stea de vorbă personal cu supraviețuitoarele din programul nostru, ca să audă direct din gurile lor cum te simți când nimeni dintre cei care sunt plătiți să te apere nu este dispus (să te protejeze, să te ajute). Într-adevăr, avem o mână de polițiști de la Brigada de Combatere a Criminalității Organizate cu care lucrăm fenomenal. Dar asta înseamnă că toată munca lor să fie corect instrumentată de către procurori.

Înseamnă ca judecătorii să știe cum să privească victima acestor abuzuri și victima traficului de persoane. Să spunem că tu, ca judecător, vrei să fii obiectiv, că tu nu crezi că ei au făcut acele rele. Dar, noi de aceea suntem acolo, ca totul să se dovedească. Tu, ca judecător, prin ceea ce faci, le dai lor crezare, atât timp cât tu soliciți ca aceste foste victime, pentru că nu le mai numim victime din momentul în care intră în programul nostru, să vină în sala de judecată în fața acestor interlopi și să declare că, într-adevăr, sunt în asistența noastră, că beneficiază de programul nostru.

Este inadmisibil așa ceva. În ziua de astăzi, traficul de persoane nu trebuie să fie o prioritate. În ziua de astăzi traficul de persoane trebuie să fie vital pentru existența societății noastre. Și nu numai traficul de persoane, dar și situația asta de abuzuri la care oamenii închid ochii. Ce este atât de greu de înțeles că în urma acestor abuzuri există consecințe? Ai comis-o, asta te așteaptă. Dacă acel judecător sau acel procuror nu a fost capabil să își îndeplineaacă sarcinile așa cum trebuie sau așa cum cere legea, acel judecător sau acel procuror, acel polițist corupt, ca și acel interlop, vor suporta aceleași consecințe.

Nu e acceptabil ca să fie plătiți în continuare cu pensii speciale, să batjocorească și victimele și pe cei care încearcă din răsputeri să facă din rahat bici, să le ajute ca să ajungă, săracele, să mai înțeleagă ceva din viața asta. Nu să se uite în oglindă și să se taie pe față. E cazul unei fete din programul nostru. A ajuns să se taie pe față pentru că nu mai suportă să se vadă în oglindă pentru că toată lumea i-a spus „Din cauza ta ai fost violată. Din cauza ta ai fost traficată!”.

 

Monica Boseff, directoarea Fundaţiei „Uşa Deschisă”