Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Primul verdict pentru negarea Holocaustului, un moment important – dar deficitul de educație persistă

copii_holocaust.jpg

Copii supraviețuitori ai Holocaustului
Negarea Holocaustului constituie incitare la ură, potrivit CEDO
Image source: 
Wikimedia

Judecătoria Sectorului 3 București a pronunțat joi prima condamnare din România pentru negarea Holocaustului. Este un eveniment asupra căruia merită să zăbovim pentru câteva momente.

Și nu neapărat pentru că este o premieră, ci pentru că vine, totuși, foarte târziu. Și mai ales, vine pe un deficit de educație vizibil pentru oricine își face timp să urmărească dezbaterile de pe rețelele sociale pe această temă. Multe dintre mesajele ce pot fi citite acolo sunt de-a dreptul îngrozitoare.

România a recunoscut oficial participarea la Holocaust odată cu adoptarea, în noiembrie 2004, a Raportului Comisiei Wiesel, numită de președintele de atunci, Ion Iliescu, și formată din istorici și personalități din România, Israel, Statele Unite și Germania.

Aceasta a stabilit responsabilitatea statului român în moartea a  280.000  până la 380.000 de evrei și 11.000 de romi, în persecuțiile din perioada 1940 - 1944. 

Raportul Comisiei Wiesel a făcut și o serie de recomandări, printre care cinstirea memoriei victimelor și includerea Holocaustului în curricula școlară, la materia istorie.

Puține s-au făcut însă, cu adevărat. Actele de negare publică au continuat, la fel și cazurile de profanare a unor cimitire și monumente evreiești.

Casa memorială Ellie Wiesel din orașul Sighet a fost profanată în vara anului 2018. Busturile părinților fondatori ai Uniunii Europene, din parcul bucureștean Herăstrău, au fost vandalizate în  martie 2020, inclusiv prin marcarea cu simboluri și inscripții anti-semite. Niciodată făptașii nu au fost prinși și pedepsiți.

Cazul care a făcut obiectul condamnării pronunțate joi merită la rândul lui o discuție aparte. Vorbim despre un fost locotenent-colonel din Serviciul Român de Informații – ceea ce este simptomatic.

Pentru că e greu de crezut că aceste convingeri afișate de Vasile Zărnescu au venit din senin și anume după ieșirea domniei sale din structurile de informații.

Subiectul condamnării îl constituie două articole publicate de fostul ofițer SRI, dar nu putem uita că acum cinci ani, în aprilie 2016, o carte cu caracter negaționist a aceluiași autor, era gata-gata să fie lansată la o librărie din centrul Bucureștiului.

Ceea ce înseamnă că o editură a fost de acord să publice textul. Iar o importantă librărie din București a fost, inițial, de acord să găzduiască lansarea, înainte ca aceasta să fie anulată, la sesizările mediei, inclusiv ale postului nostru.

Problema este, așadar, mai complicată decât poate părea la prima vedere, iar cazul Zărnescu poate fi doar vârful aisbergului.

Uni vor spune că negarea Holocaustului ține de libertatea de exprimare. Fals. În 2019, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a spus clar că negarea Holocaustului nu este protejată de libertatea de exprimare.

Instanța de la Strasbourg fusese sesizată de un partid neofascist german, după ce unul dintre liderii săi fusese condamnat în țara sa pentru ”întinarea memoriei morților și defăimarea internațională a poporului evreu”.

Decizia pronunțată ieri, care nu este definitivă, poate fi un subiect de reflecție asupra pericolului reprezentat de ascensiunea extremei drepte și a ultranaționalismului.

Pentru că , într-o Europă marcată de restricțiile  cauzate de pandemie, începe să se facă simțită o alianță periculoasă între negaționiștii coronavirusului și neofasciști, negaționiști ai Holocaustului.  Inclusiv în România.

 

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Toate Eurocronicile lui Ovidiu Nahoi: http://www.rfi.ro/tag/eurocronica

 
Eurocronica din 5 februarie