Laura Ștefan: Trebuie să discutăm deschis despre cum funcționează Poliția Română

Pe de altă parte, ministrul aruncă răspunderea în curtea Parchetului, arătând că în ambele cazuri "Poliția Română a sesizat unitatea de parchet competentă", fără a preciza însă ce măsuri s-au luat la nivel intern. Laura Ștefan spune însă că Poliția are nevoie să-și facă îmn primul rând propria curățenie.

Laura Ștefan: Întrebarea este cum de am ajuns în 2021 ca în secții de poliție să se întâmple astfel de grozăvii. Dincolo de problema penală, care este cel mai grav mijloc de a gestiona o astfel de chestiune, rămâne problema administrativă și de management. 

Cum e posibil să fim în situația de a descoperi astfel de abuzuri inimaginabile ale poliției într-un stat membru al Uniunii Europene în anul de grație 2021? 

Aici mi se pare că este problema esențială la care trebuie să răspundă domnul ministru și șefii din Poliția Română și că aici ar trebui să ne explice ce fel de măsuri se vor lua pentru a evita pe viitor astfel de situații absolut inacceptabile. Soluția nu poate să fie una exclusiv penală. 
Pe noi ne interesează ce măsuri de management vor fi implementate la nivelul fiecărei secții de poliție pentru a se evita astfel de situații pe viitor. Nu mi se pare că suntem într-o situație de excepție. 

Dacă vă uitați la felul în care s-a desfășurat acțiunea despre care discutăm la nivelul Secției 16, acolo nu vorbim despre un polițist carea făcut lucruri reprobabile, ci despre un grup de polițiști care cu toții au participat, mai mult sau mai puțin, la aceste acțiuni. Mi se pare că aici vorbim despre probleme care țin de cultura organizațională în cadrul poliției. Nu putem să ascundem sub preș la infinit acest dinozaur din cameră. 

Trebuie să discutăm despre cum funcționează Poliția Română, despre ce fel de checks and balances există în sistemul ăsta și despre care este acea analiză publică și raportare public, oversight, așa cum se numește în engleză. Cine face această supraveghere civilă asupra felului în care se comportă Poliția Română. 

Cu siguranță răspunsul nu poate să fie parchetul și instanțele de judecată. Aici e nevoie să avem niște praguri de verificare înainte de a ajunge într-o situație atât de gravă care să pună în discuție politica penală și ancheta penală. Asta nu înseamnă că nu ne interesează de ce Parchetul doarme pe dosarele astea.  Dar s-ar putea să existe o legătură intrinsecă între cele două probleme. S-ar putea să vorbim despre complicității între instituții care nu ies la iveală decât dacă informațiile astea ajung în spațiul public.

Informațiile astea ajung foarte rar în spațiul public, atunci când una din victime ajunge să reclame sau există certuri între ofițerii de poliție implicați în aceste acțiuni. Ne interesează măsurile de management. Cum se curăță Poliția Română de astfel de metehne care ne aduc aminte de anii trecuți? Asta se face prin măsuri interne de management și disciplină. Cum ne asigurăm că oamenii ăștia nu rămân în funcții? Că sunt măcar suspendați pe perioada verificărilor cu privire la niște acuzații extrem de grave?

Rep: În ceea ce privește mesajul ministrului, exact ca precedentul trimite niște promisiuni, parcă mai mult adresate opiniei publice și mai puțin rezovând și explicând concret ce și cum se întâmplă. Pare că în interiorul instituției nimeni nu este tras la răspundere pornind de la un caz punctual. Cine, cum știa? Noi acum aflăm despre treaba asta. 

LȘ: Eu cred că în sistemele astea astea de forță, de ordine și siguranță publică astfel de mesaje nu sperie pe prea multă lume, „uitați-vă la mine și nu ratați acțiunile pe care o să le întreprind”. Curățenia se face și după aceea se vorbește despre ea. Dacă vrei să faci ceva faci. Și după ce ai făcut ieși și explici ce ai făcut. Până una alta eu nu aud decât niște lozinci, pe care cred că puteam să nu le avem în spațiul public. Cred că cu toții am fi fost mai mulțumiți să vedem niște măsuri concrete care se iau împotriva acestor nereguli și a multor altora despre care nu aflăm niciodată. 
 
Rep: Dincolo de această secție și de ce s-a întâmplat acolo, apare întrebarea dacă fenomenul e unul extins. Putem discuta despre speculații atât timp cât nimeni nu pare să încerce să facă curățenie sau măcar lumină.

Laura Ștefan: Cred că asta e prima întrebare pe care ar trebui să și-o pună Poliția Română. Este un fenomen izolat sau este mai degrabă o practică. Eu nu aud prima dată de astfel de întâmplări nefericite. Și mă cam îndoiesc că dacă se întâmplă astfel de lucruri în buricul țării, în capitală, în alte părți astfel de practici sunt nevăzute și neauzite. Tocmai despre asta este vorba. Astea sunt exact genul de evaluări pe care Poliția ar trebui să și le facă, pe care Ministerul de Interne ar trebui să le ceară de la poliție. Repet. Nu cred că se întâmplă în București și nu se întâmplă nicăieri altundeva așa ceva.

Reporter: Am tot vorbit cu lideri de sindicat din poliție. În general, toată lumea aduce în discuție faptul că poliția este politizată. În ce măsură este poliția politizată și în ce măsură vorbim despre un cerc vicios? 

LȘ: Noi vorbim de ani de zile despre politizare. Vă dau doar două exemple. Primul e numirea unor șefi interimari, numiri care se prelungesc atunci când expiră perioada, dar nu se organizează concursuri de ocupare ale acestor funcții pe bune. Și atunci când depinzi de semnătura cuiva ajungem în situația faimosului procuror Panait și a filmului De ce eu?. Îți dorești întotdeauna să ți se prelungească această numire și atunci ești mult mai susceptibil să fii obedient.

Al doilea exemplu e că bunăvoința polițiștilor a fost cumpărată cu scheme foarte generoase de pensionare la vârstă fragedă și chiar de pensionare anticipată, mai devreme decât vârstele fragede prevăzute de lege, cu niște pensii semnificative. 

În aceste condiții vorbim despre o subminare a structurii Poliției Române care durează de ani de zile și care, până la urmă, generează obediență și comportament discreționar, pe care îl vedem lăsat nesancționat de atâta timp.