Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Nonagenară acuzată de complicitate la crime în timpul nazismului

irmgard_furchner_twitter-.jpg

Irmgard Furchner (Twitter)

Un proces, intentat lui Irmgard Furchner, în vîrstă de 96 de ani, pentru complicitate la Holocaust, a fost amînat în această dimineaţă. Nonagenara a fugit înaintea începerii procesului. S-a emis mandat de arestare.

Pentru a scăpa de o eventuală condamnare, Irmgard Furchner, în vîrstă de 96 de ani, nu s-a prezentat în această dimineaţă în faţa unei instanţe din oraşul Itzehoe. Potrivit presei germane, fosta secretară a lui Paul Werner Hoppe, comandant al lagărului de concentrare din Stutthof, a luat un taxi, îndreptîndu-se spre o destinaţie necunoscută. Se ştie că fugara a coborît în apropierea unei staţii de metrou din Hamburg. Furchner locuia într-un cămin din Quickborn, în land-ul Schleswig-Holstein, situat în apropiere de Hamburg. Între timp, autorităţile au emis un mandat de arestare.

Furchner este învinuită de complicitate la uciderea sistematică a 11.412 de persoane, internete în lagărul Stutthof, din apropierea oraşului polonez Gdansk (atunci: Danzig). În perioada iunie 1943 şi aprilie 1945, ea a redactat corespondenţa oficială şi rapoartele comandantului în care acesta transmitea la Berlin numărul actualizat al deţinuţilor şi cel al persoanelor ucise. Totodată, a redactat listele cu cei care urmau să fie transferaţi în lagărul de exterminare din Auschwitz.

În calitate de martoră, Furchner a declarat, în alte două procese, din 1954 şi 1962, că s-a ocupat de întreaga corespondenţă cu Oficiul central al administraţiei economice a SS-ului (SS-Wirtschaftsverwaltungshauptamt). Comandantul i-a dictat şi radio-telegramele, a mai mărturisit ea. Tot atunci, Furchner a susţinut că nu ştia nimic despre uciderea a zeci de mii de oameni.

Fuga inculpatei a stîrnit în această dimineaţă reacţia indignată a Comitetului Internaţional Auschwitz. Vicepreşedintele executiv al Comitetului Auschwitz, Christoph Heubner, a spus că întîmplarea demonstrează că inculpata a dat dovadă de un „incredibil dispreţ faţă de statul de drept şi faţă de victime”. Mai multe publicaţii (de exemplu, Tagesspiegel din Berlin) citează o scrisoare a inculpatei, adresată instanţei în urmă cu cîteva zile, în care susţine că ea consideră procesul programat drept o acţiune „dezonorantă”.


Memorialul Holocaustului din Berlin (Foto: William Totok)

 

Alte procese, alţi inculpaţi pentru complicitate la Holocaust

 

Tot din personalul lagărului Stutthof a mai fost condamnat, în iulie 2020, şi gardianul Bruno D[ey]. Inculpatul, atunci în vîrstă de 93 de ani, a fost condamnat la doi ani de închisoare cu suspendarea pedepsei.

Lagărul din Stutthof nu a fost un lagăr de exterminare ca cel din Auschwitz sau Sobibór. Din declaraţiile unor supravieţuitori rezultă, însă, că personalul a dat dovadă de un comportament extrem de violent.

În februarie, Televiziunea publică din Germania (ARD) a anunţat că procuratura din oraşul Neuruppin l-a pus sub acuzare pe un fost gardian al lagărului de concentrare Sachsenhausen. Bărbatul, în vîrstă de 100 de ani, trăieşte în land-ul răsăritean Brandenburg, unde s-a aflat şi lagărul Sachsenhausen, astăzi transformat într-un muzeu memorial.

Între anii 1942 şi 1945, bărbatul ar fi participat activ la „uciderea crudă” a peste 3.000 de deţinuţi. Procuratura susţine că, în pofida vîrstei sale înaintate, bărbatul este sănătos, ceea ce permite să i se facă procesul

Procesul începe săptămîna viitoare la Neuruppin.

În lagărul Sachsenhausen, care se află la marginea oraşului Oranienburg, situat în imediata apropiere a Berlinului, au murit peste 100.000 de deţinuţi. Lagărul a fost înfiinţat în 1936 şi a fost folosit, în primul rînd, pentru internarea unor opozanţi politici ai regimului nazist.

În lagărul Sachsenhausen, a fost internat, în 1943, pentru scurtă vreme, şi Horia Sima, liderul legionarilor români, refugiaţi în Germania, după „rebeliunea” din 1941. (Cf. Gerhard Köpernik, Faschisten im KZ. Rumäniens Eiserne Garde und das Dritte Reich / Fascişti internaţi în lagăre de concentrare. Garda de Fier din România şi cel de-al Treilea Reich), Editura Frank & Timme, Berlin, 2014, p. 199 ş.u.).

Pînă în 2011 legislaţia germană prevedea pedepse numai pentru persoane implicate direct în crime. Legea a fost modificată şi permite tragerea la răspundere a tuturor persoanelor care au activat în diversele lagăre de concentrare, inclusiv personalul auxiliar şi cel din echipele de pază.  

Aşa se explică faptul că Procuratura din Stuttgart a anunţat în urmă cu trei ani că un gardian de la Auschwitz, şvab din Banatul sîrbesc, este acuzat de complicitate la uciderea a 13.335 de oameni.

Tot în 2018, s-a intentat la Münster un proces unui alt gardian implicat în Holocaust. Este vorba despre Dr. Johann R[ehbogen] care, între anii 1942 şi 1944, a fost gardian SS, în deja amintitul lagăr din Stutthof. Ex-gardianul s-a născut în noiembrie 1923 la Sfântu Gheorghe, în România. Potrivit ziarului „Süddeutsche Zeitung”, fostul gardian a activat în cadrul Asociaţiei Saşilor din Transilvania, stabiliţi după război în Germania. Din cauza sănătăţii precare a inculpatului, procesul s-a suspendat.

În 2015, a fost condamnat la 4 ani de închisoare şi„contabilul de la Ausschwitz”, Oskar Gröning (cf. RFI, 15 iulie 2015).

 

Persoane din România implicate în Holocaust

 Din diversele studii se ştie că marea majoritate a gardienilor de la Auschwitz era recrutată din rîndurile voluntarilor SS din ţările răsăritene.

În anul 2018, Institutul Memoriei Naţionale din Polonia (pol. Instytut Pamięci Narodowej, IPN) a dat publicităţii o listă a gardienilor care au activat la Auschwitz. Pe această listă se află şi aşa numitul „bibliotecar de la Auschwitz”, scriitorul timişorean Hans Mokka (1912-1999), Fritz Klein (născut, în 1888 la Codlea, medic la Auschwitz, condamnat la moarte şi executat în 1945) şi Victor Capesius (1907-1985), din Sighişoara, „farmacistul de la Auschwitz”. (cf. „Cetăţenii români din echipele de pază de la Auschwitz“, RFI, 3.2. 2017).

Statele Unite ale Americii au expulzat în anul 2003 mai multe persoane originare din România, după ce s-a aflat c-au activat în detaşamentele SS.

După război, SS-ul a fost declarat drept o organizaţie criminală, fiind implicată activ în asasinatele în masă.

Unul dintre cei expulzaţi a fost, de exemplu, Nikolaus Schiffer, fost gardian SS în lagărul de concentrare din Majdanek, care s-a stabilit la Timişoara, altul a fost Johann Leprich, fost gardian la Sachsenhausen. Un alt şvab bănăţean, căruia autorităţile americane i-au retras cetăţenia şi care trebuia să părăsească teritoriul SUA a fost bănăţeanul Joseph Wittje. Acesta s-a înrolat, în 1943, voluntar în Waffen-SS, după ce a intrat în vigoare acordul româno-german care reglementa intrarea etnicilor germani în structurile militare ale celui de-al Treilea Reich. Numărul total al etnicilor germani din România, înrolaţi în unităţile SS, se estimează la circa 70.000 de persoane.

În formaţiunile SS s-au înrolat şi români. Unul dintre ei a fost maiorul Ion Tobă zis „Hatmanul” (1903-1979), elogiat, anul trecut, într-un ziar central din Bucureşti (EvZ, 20.6. 2020) drept „erou german şi român”.

În urma proceselor care au avut loc în ultimii ani contra unor membri ai Waffen-SS, parlamentari germani au dorit să afle cîţi dintre aceştia, domiciliaţi în străinătate, primesc pensii din partea Republicii Federale. Din răspunsul guvernului, dat publicităţii în 2019, rezultă că 1.934 de persoane care trăiesc, în afara Germaniei, au primit pensii (contestate de Belgia şi de Franţa). În medie, suma alocată lunar este de 300 de euro. În Polonia, de exemplu, se bucură de aceste facilităţi 538 de oameni, în Slovenia 178, în Austria 97, în Croaţia 68, în România 20, în Franţa 52, în Ungaria 44, în Letonia 15 şi în Bosnia-Herţegovina 50.

Din documente păstrate în arhiva CNSAS rezultă că între autorităţile române şi germane au avut loc negocieri privind acordarea unor ajutoare destinate familiilor unor veterani din România.

Asta se desprinde şi dintr-un amplu raport al colaboratorului Securităţii, conspirat aici: „N. Dima”, din 1957 curator al Bisericii Evanghelice din Braşov, trimis ca agent într-o vizită în R. F. Germania. Pe data de 12 noiembrie 1965, acesta informează Securitatea că liderul din Germania al organizaţiei repatriaţilor saşi din Transilvania a anunţat că „se va discuta cu guvernul RSR plata ajutoarelor pentru văduve şi orfani de bărbaţi saşi sau şvabi căzuţi în unităţile germane în timpul celui de-al doilea război mondial” (cf. dosarul personal al lui Otmar Richter, ACNSAS, R 137794, vol. 1, ff. 161).

Cercetări viitoare ar putea aduce mai multă lumină şi în acest capitol, prea puţin cunoscut, al istoriei relaţiilor româno-germane.  


Monument al victimelor Holocaustului, podul Putlitz din Berlin (Foto: William Totok)