Cum a pierdut România încă un proces la CEDO, intentat de o familie agresată de Poliție

Un caz de violență domestică petrecut în 2016, care a degenerat în violență a polițiștilor la adresa celor care au sunat la 112, a fost soluționat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) în favoarea celor bătuți de poliție și în defavoarea statului român. Cazul S. și alții împotriva României, susținut la CEDO de APADOR-CH, prin avocata Nicoleta Popescu, se adaugă seriei de condamnări ale statului român la CEDO pentru brutalitatea poliției și lipsa unor anchete efective în legătură cu aceste comportamente, se afirmă într-un comunicat al APADOR-CH.

Conform instituției citate, la 31 iulie 2016, reclamanții, membri ai aceleiași familii, au apelat 112 temându-se de violența fostului soț asupra uneia dintre membrele familiei. La domiciliul reclamanţilor au venit mai multe echipaje de poliție, în total nouă agenți de la mai multe secții din București.

În loc să protejeze victima, polițiștii au folosit o forță disproporționată pentru a imobiliza, încătușa și duce la secție pe toți membrii familiei, sub pretextul identificării, deși aceștia le-au arătat polițiștilor buletinele de identitate.

Am chemat poliția și am fost întrebat cine sunt, le-am spus că sunt fratele lui R. și mi-au cerut buletinul de identitate. Mi-am scos portofelul și când am vrut să-mi scot buletinul am fost împins în capota mașinii, cu mâinile încătușate la spate, fără să mi se spună de ce.

Am fost băgat cu forța în mașina de poliție și dus la secția de poliție nr. 15 … înainte de asta am stat încă 10 minute și am asistat cum mama și surorile mele au fost amenințate cu o armă de către polițiștii care m-au încătușat…” – a declarat S. la anchetă.

În cursul imobilizării, dar și ulterior, la Secția de poliție nr.15, reclamanții au fost loviți, agresați și supuși unor tratamente umilitoare de către polițiști, după cum reiese din declarațiile persoanelor care ulterior s-au adresat CEDO.

Citiți mai multe aici.

Avocat APADOR-CH: Statul român nu prea învață nimic din astfel de cauze

Nicoleta Popescu: În acest caz Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că România a încălcat din nou Convenția Europeană, mai precis articolul 3, dreptul de a nu fi supus unui tratament inuman sau degradant. Curtea a constatat că toată abordarea instituțiilor statului a fost în mod clar contrară garanțiilor prevăzute de Convenția Europeană. Să împărțim cauza în două părți, ce a spus Curtea Europeană și ce au făcut autoritățile naționale. Aș începe prima dată cu autoritățile naționale din momentul în care reclamanții s-au adresat parchetului printr-o plângere penală împotriva polițiștilor, considerând că au fost abuzați, loviți, legitimați și conduși la secția de poliție, iar această conducere administrativă nu era necesară, atât timp cât au arătat actele de identitate la fața locului. Polițiștii au decis să îi conducă la secția de poliție. Iar în aceste momente ale încătușării și ulterior  ale conducerii și apoi în secția de poliție au existat violențe asupra acestor părți. Violențele au fost constatate prin certificate medico-legale. Acestea au fost faptele. Ei s-au adresat parchetului cu o plângere. Mai e un mic detaliu interesant. Orice plângere pe care o formulează o parte împotriva unor polițiști în activitate este de competența departamentului control intern din cadrul Poliției. Practic alți colegi polițiști anchetează aceste fapte, care nu sunt de natură deontologică sau disciplinară. Sunt de natură penală. Colegi de-ai lor i-au audiat. Aici, Curtea Europeană vine și spune că avem o problemă sistemică atât timp cât nu procurorul realizează această anchetă împotriva unui polițist, ci doar o supraveghează, iar ancheta efectivă este realizată de către un alt polițist. Revin la soluția procurorului, care a considerat că nu a fost o forță excesivă, că reclamanții au fost recalcitranți. Și procurorul ierarhic superior procurorului de caz a confirmat soluția. Inclusiv judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că soluția pronunțată de către parchet este una corectă, legală și temeinică.

Reporter: Toate instituțiile implicate, Poliția, parchetul și ulterior instanța, au luat o decizie care a fost ulterior infirmată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului? E corect?

NP: Ce vreau eu să subliniez este că instanța europeană a arătat prin această hotărâre, din păcate, una din multe alte hotărâri, că statul român are o problemă în toate instituțiile sale. Sigur că nu vreau să generalizez. Poate este o excepție. Dar în acest caz Curtea a constatat că nici Poliția, nici parchetul și nici instanța de judecată nu au acordat acea atenție necesară unui astfel de caz.

Rep: Doamnă Popescu, mai sunt și alte cazuri asemănătoare, de persoane agresate chiar de oamenii legii, de cei care trebuie să îi protejeze? Mai sunt cazuri câștigate la CEDO sau cazuri de care să știți dumneavoastră că ar putea face subiectul unui astfel de caz la CEDO?

NP: Da, sunt foarte multe cazuri câștigate la Curtea Europeană. APADOR-CH a susținut extraordinar de multe victime care au ajuns la Curtea Europeană. Și acesta este un caz susținut tot de APADOR-CH. Eu personal am avut alte cauze. Putem spune cu siguranță că din astfel de cauze statul român nu prea învață nimic. Dacă am fi avut două, trei, cinci cauze, iar situația sistemului juridic ar fi fost, într-un fel sau altul, influențată de această jurisprudență a Curții Europene, nu ar mai trebui să avem astfel de cauze. Trist este că ele se repetă. Sistemul nu găsește acele resurse prin care să nu mai ajungem în situația de a avea condamnări în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. 

Ascultă: