Conform procurorului general al Ucrainei, Irina Venediktova, instituția pe care o conduce are pe rol peste 12.000 de cazuri de crime de război comise de Rusia începând cu 24 februarie. Procesul soldatului rus Vadim Șișimarin, încheiat astăzi cu o sentință pe viață, pune începutul unui amplu proces juridic de condamnare formală a crimelor de război. Va fi un proces juridic și moral-politic care va trena cel mai probabil multe decenii de acum în colo, deoarece intenția statului ucrainean este de a aborda în mod exhaustiv acest număr deja imens de crime. Conform unor declarații ale mai multor oficiali ucraineni, inclusiv președintele Zelenski, nicio crimă nu va fi lăsată neinvestigată și nepedepsită indiferent de cât de mult timp va necesita investigația ei.
Banalitatea tragică a situației care a dus la condamnarea pe viața a lui Șișimarin și a curmat viața victimei sale poate fi și trebuie descrisă în câteva propoziții. Pe 28 februarie coloana militară din care făcea parte sergentul Vadim Șișimarin a fost distrusă, iar acesta împreună cu un superior și alți trei soldați au decis să se retragă. Aflați într-un automobil sechestrat în drum spre granița cu Rusia aceștia au văzut un civil vorbind la telefon. Superiorul lui Șișimarin a decis că acel civil, în vârstă de 62 de ani, ar fi putut să înștiințeze armata ucraineană despre retragerea lor și i-a ordonat lui Șișimarin să tragă în el. Așadar, o aparentă situație ”banală” despre răul războiului purtat de Rusia în Ucraina. Cu o zi mai târziu Șișimarin avea să se predea armatei ucrainene devenind evident prizonier de război. Însă, după investigațiile autorităților ucrainene, din cauza celor relevate de investigația juridică, statutul lui Șișimarin a fost schimbat de la prizonier de război la suspect într-un caz penal.
Crimele din sute de localități ucrainene comise până acum de soldații ruși poartă amprente similare. Problema constă în identificarea și reținerea soldaților ruși care au comis mii de crime de agest gen în Ucraina. Iar prin cazul Șișimarin Ucraina încearcă să dezvolte un corp juridic informat cazuistic pentru responsabilizarea individuală, adică a fiecărui soldat rus participant la acest război injust, nu doar responsabilizarea vagă a statului rus per ansamblu și a celor ce conduc acest stat.
Cazul Șișimarin este doar primul caz dintr-un război juridic care va dura încă multe decenii de acum în colo. Este cazul care tratează statul rus ca stat propagator al crimelor de război. Nu există nicio îndoială că Rusia va încerca să răspundă pe măsură inventând cazuri ”în oglindă”. Ținta cea mai la îndemână în acest moment o reprezintă prizonierii din rândul regimentului ”Azov”, care s-au predat cu doar câteva zile în urmă. În duma de stat de la Moscova au fost deja făcute propuneri de a adopta o lege specială ce ar plasa juridic acest regiment în afara legilor războiului de care se ghidează Ucraina și Rusia în procesul de schimb al prizonierilor de război.
Totodată, cazul Șișimarin este o premieră și un precedent pentru tot spațiul post-imperial sau post-sovietic, acolo unde Rusia a purtat războaie în ultimele trei decenii. Asemenea cazuri reprezintă rutina războaielor injuste și de invazie purtate de Rusia de zeci și sute de ani, însă memoria vie a războaielor din ultimele decenii ne obligă să includem pe același raft juridic victimele civile din războaiele din Transnistria, Abhazia, Oseția de Sud, Tadjikistan, Siria și, desigur, prima fază de opt ani a războiului din Ucraina manifestat prin anexarea Crimeii și a conflictului din regiunile Donețk și Luhansk. Asemenea situații ”banale” de război, cum este cea a lui Șișimarin și victima sa Aleksandr Șelipov, pot fi multiplicate la zeci de mii în deceniile ce au trecut. Însă odată ce Ucraina va standardiza și multiplica procesele juridice de tipul cazului Șișimarin, putem spera că banalitatea răului ce rezultă din invaziile Rusiei va avea mai puține șanse să rămână nepedepsită.
Revista Presei
Top articole
