Statele cheltuie tot mai puţin pentru educaţie

Raportul “O privire de ansamblu asupra educaţiei 2013” analizează sistemele de educaţie din 34 de ţări membre ale OCDE, inclusiv 21 de state din Uniunea Europeană, precum şi Argentina, Brazilia, China, India, Indonezia, Rusia, Arabia Saudită şi Africa de Sud. Cea mai importantă concluzie e că în ciuda declaraţiilor politice, statele dau din ce în ce mai puţini bani pentru educaţie. Astfel, datele arată că cinci ţări europene (Bulgaria, Grecia, Italia, România şi Slovacia) combină un nivel scăzut de investiţii în domeniu cu o tendinţă de scădere a cheltuielilor începând cu anul 2008/2009.

Cheltuielile privind educaţia pentru fiecare student tind să se reducă în majoritatea ţărilor uniunii, deşi încă se află uşor peste media din OCDE. În 2010, cheltuielile per student la toate nivelurile de învăţământ din cele 21 de state comunitare care fac parte din OCDE au fost de 7.200 de euro, în comparaţie cu 6.900 de euro în ansamblul Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică. Trebuie menţionat că şase state membre ale uniunii nu fac parte din OCDE, fiind vorba de Bulgaria, Cipru, Letonia, Lituania, Malta şi România.

Cît priveşte raportul organizaţiei, acesta arată că în medie, 15% din tinerii cu vârste cuprinse între 15 şi 29 de ani nu erau încadraţi profesional şi nu urmează niciun program educaţional sau de formare, situaţie ceva mai bună decât în 2011. Cu toate acestea, în Grecia, Irlanda, Italia şi Spania, peste 20 % din tineri erau în această situaţie, iar ultimele cifre ale Uniunii Europene arată că lucrurile s-au înrăutăţit pentru cele trei ţări din sud.

Unde se situează Uniunea Europeană?

În paralel cu datele din raportul OCDE, cele de la Uniunea Europeană demonstrează că statele comunitare au o rată mare de studenţi implicaţi în programe profesionale la nivel de învăţământ secundar superior, care este semnificativ mai mare decât media OCDE. Cu toate acestea, situaţia variază în mod semnificativ între statele membre. În 2011, acest procent a fost de peste 70% în Austria, Belgia, Republica Cehă, Finlanda şi Republica Slovacă. Dar Estonia, Irlanda, Grecia, Ungaria, Portugalia şi Regatul Unit nu au avut mai mult de 40 de procente dintre studenţi în programe de acest fel. Situaţia a fost, de asemenea, valabilă pentru ţările din afara Uniunii Europene, cu excepţia Australiei.

În medie, profesorii din ţările UE obţin între 77% şi 89% din salariile lucrătorilor cu normă întreagă cu acelaşi nivel de educaţie. Salariile lor au scăzut cu aproximativ 4% între 2009 şi 2011 în termeni reali. Dacă această tendinţă continuă, ea ar putea constitui o ameninţare pentru recrutarea unui noi generaţii de profesori motivaţi care să înlocuiască forţa de muncă îmbătrânită care se va pensiona în viitorul apropiat.

Repartiţia femei-bărbaţi în învăţământul superior din statele Uniunii Europene se îmbunătăţeşte, deşi nu în mod uniform în toate domeniile. După cum arată raportul OCDE, de ceva timp în Europa există mai multe femei decât bărbaţi cu diplomă de licenţă/masterat şi cota lor este în creștere (60% din toţi absolvenţii în cele 21 de state membre ale uniunii din OCDE în 2011, faţă de 55% în 2000). Cu toate acestea, în disciplinele - cheie ale matematicii, ştiinţelor şi tehnologiei, proporţia acestora a crescut nesemnificativ de la 40% la 42% (cu excepţia Republicii Cehe, Germaniei şi Slovaciei, unde aceasta a crescut cu peste 10 puncte procentuale), în timp ce în domeniul ingineriei ponderea este de 28% (faţă de 23%).

Oportunităţile de ocupare a forţei de muncă au rămas mult mai bune pentru bărbaţii şi femeile cu studii superioare comparativ cu orice alt nivel de studii; totuşi, decalajul în ceea ce priveşte ratele de ocupare a forţei de muncă între bărbaţi şi femei pentru absolvenţii de studii superioare cu vârste cuprinse între 25 şi 64 de ani a crescut cu 7 puncte procentuale, în medie, pentru UE 21 (9 puncte procentuale pentru OCDE în general).