Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Povestea Katyei din Mariupol: ”Nu mai cred în Dumnezeul vostru. Dacă ar exista, nu am suferi atât de mult”

2022-04-03t200903z_927200539_rc2pft9l72fm_rtrmadp_3_ukraine-crisis-mariupol.jpg

Persoane ucise în timpul conflictului dintre Ucraina și Rusia într-o zonă rezidențială din sudul orașului portuar Mariupol (3 aprilie 2022)
Sursa imaginii: 
REUTERS / Stringer

Katya are 16 ani și a supraviețuit bombardamentelor din Mariupol, după ce a stat mai multe zile izolată într-un subsol. Mama ei a pierit în bombardamente. Mărturia ei este preluată de presa ucraineană.

”Știți acel sentiment când te doare? Odată m-am îndrăgostit de un băiat, dar el nu s-a îndrăgostit de mine și am crezut că m-a durut. Dar s-a dovedit că doare să vezi cum mama moare în fața ta. Iar fratele să apropie de ea și îi spune: „Mămica, nu dormi, vei îngheța”. Și nu vom vizita niciodată mormântul ei. Ea a rămas în subsolul umed și întunecat. Am folosit toaleta, am dormit, am mâncat resturi în același subsol.

Și cumva domnul Kolya a prins un porumbel, probabil că a fost a cincea sau a șasea zi, și l-am prăjit și l-am mâncat. Și apoi noi toți am vomitat.

Mama a rezistat până în ultimul moment, cu 3 zile înainte de evacuarea noastră, a murit.

I-am spus fratelui meu că ea a adormit adânc și nu ar trebui să o trezim. Dar pare că el a înțeles. Înțelesese și când vecina noastră a murit și nu am putut să o scoatem, şi ea a început să miroasă. Și apoi a venit domnul Kolya și a scos-o, iar el însuși a călcat pe o mină care a explodat. Mama a plâns mult.

După moartea tatălui, domnul Kolya a fost cea mai apropiată persoană.

Cadavrele miroseau atât de mult. Erau acolo peste tot. I-am acoperit ochii fratelui meu cu fularul mamei ca să nu vadă asta.

În timp ce fugeam, aproape era să vomit de câteva ori.

Nu mai cred în Dumnezeul vostru. Dacă ar exista, nu am suferi atât de mult. Auziți, mama mea nu a făcut niciodată nimic rău. Nici măcar nu l-a lăsat pe domnul Kolya peste noapte în aceeași casă până nu s-au căsătorit. Ea mergea la biserică și mergea des la spovedanie, la fel și eu. Unchiul Kolya s-a lăsat chiar de fumat, deoarece mama credea că este un păcat. Și Dumnezeul vostru a luat-o. Mi-a spus odată un preot că mama mea va sluji lui Dumnezeu, dar ar fi fost mai bine să slujească aici, educându-ne.

Urăsc Rusia. Unchiul meu e acolo. Știți ce mi-a spus azi la telefon? „Katya? Ce Katya? Fată, nu te cunosc. Ce război, ce Katya?”. Și apoi a scris de pe alt număr: „Katya, nu-mi scrie. Este periculos pentru mine și familia mea. Mama ta deja nu poate fi întoarsă”.

Îi urăsc! Asta spunea despre propria lui soră? Cum poate fi asta posibil?

Să știți, cred că o să mă întorc la Mariupol. Și voi locui în același loc. Și de fiecare dată, în aceeași zi, voi coborî la subsolul casei noastre și voi depune flori.

De asemenea, este groaznic când copiii plâng, dar nu au voie. Nu au voie, pentru că nu trebuie să fie auziți. Acești nemernici au găsit oameni în subsoluri și i-au ucis.

Cei care au supraviețuit au spus că armata rusă a violat copii și bătrâni și chiar cadavre.

Nu vreau să mai trăiesc. Probabil că acum vom fi împărțiți. Și s-ar putea să nu-mi văd fratele. Pentru ce? De ce anume ne salva acest Putin? Trăiam bine, ne-am cumpărat și o mașină. Domnul Kolya mi-a promis că mă va învăța să conduc. Ei au incendiat și mașina. Și nici apartamentul nu mai există.

Vreau să mor, dar nu pot.

Îmbrăţişaţi-vă copiii! Că dacă voi nu veți mai fi, ei nu-și nici vor aminti mirosul vostru."

Dacă supraviețuiesc și apoi o să am copii, îi voi îmbrățișa non-stop...”

 

 Un material realizat cu sprijinul studenților voluntari din Ucraina.