Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Summit internațional la inițiativa Franței: Va putea rămâne Antarctica un ”sanctuar natural”?

antarctica.png

Bază științifică chineză în Antarctica, noiembrie 2019
Image source: 
© Johan Ordonez, AFP via France24

Începând cu 15 iunie, timp de zece zile, sub egida Parisului, delegații din 54 de țări dezbat strategia de guvernare a continentului alb cu ocazia reuniunii Tratatului asupra Antarcticii. Teme centrale: lupta împotriva încălzirii globale, gestionarea turismului și cercetarea științifică.

La câteva săptămâni după ce a avut loc Consiliul Arctic, la sfârșitul lunii mai în Islanda, atenția este acum îndreptată spre cealaltă parte a planetei. În perioada 15-24 iunie, delegații din 54 de țări se reunesc sub egida Parisului cu ocazia reuniunii Tratatului asupra Antarcticii.

Per ansamblu, acest continent cu o suprafață de 14 milioane km² este doar o întindere înghețată imensă, nelocuibilă. Cu toate acestea, în fiecare vară australă, între noiembrie și aprilie, sute de oameni de știință vin aici atrași în special de extraordinara sa bogăție ecologică. Mai presus de toate, acest continent ocupă un loc central în ceea ce privește problema încălzirii globale.

Protecția florei și faunei, situația cercetărilor în curs și gestionarea turismului sunt de asemenea în prim plan.

Militarizare interzisă

Spre deosebire de Arctica, Antarctica nu aparține nimănui și în același timp aparține tuturor. Tratatul privind Antarctica, semnat în 1959, „îngheață” toate revendicările teritoriale în beneficiul cercetării științifice. Cu alte cuvinte, militarizarea continentului este interzisă, iar statele semnatare se angajează să coopereze în numele științei și protecției mediului.

„Provocarea acestei cooperări constă într-o întâlnire anuală a celor 54 de țări semnatare ale tratatului pentru a discuta măsurile care urmează să fie adoptate”, explică pentru Sciences Po, HEC, și France 24 Mikaa Mered, profesor de geopolitică. „Doar 29 dintre țări, adică membrii fondatori au drept de vot. Printre ele se numără multe țări europene, dar și țări asiatice precum Coreea de Sud, Japonia și bineînțeles China", afirmă el.

Pe măsură ce datele privind încălzirea globală devin din ce în ce mai alarmante, această cooperare pare mai necesară ca niciodată. Potrivit unui studiu internațional publicat în februarie 2020, topirea gheții din regiune a cauzat o creștere maximă a nivelului mării, de 58 cm în cursul secolului XXI. Și dacă la nivel planetar temperatura a crescut cu mai mult de 1°C începând cu era preindustrială din cauza creșterii emisiilor de gaze cu efect de seră, Antarctica se încălzește de două ori mai repede.

„Este în interesul întregii omeniri ca Antarctica, pentru care avem responsabilitate colectivă, să rămână pentru totdeauna un sanctuar natural rezervat doar activităților pașnice și să nu devină niciodată terenul disputelor internaționale”, notează în ziarul Le Monde, Isabelle Autissier, navigatoare și președinte de onoare al World Wide Fund for Nature WWF-France și Olivier Poivre d'Arvor, ambasador al Polilor și al Problemelor maritime și președinte al Muzeului Național Maritim.

Bazele științifice ale Chinei

Printre subiectele preconizate să fie tratate în aceste zece zile de dezbateri se numără noile baze științifice pe care Turcia și China intenționează să le construiască. „Teoretic, înainte de a începe o astfel de construcție, este necesar de a avea acordul celorlalte țări pe baza discuțiilor asupra impactului asupra mediului pe care le-ar putea avea aceste proiecte”, explică Mikaa Mered.

Astfel, proiectul Turciei, care dorește să-și deschidă prima bază științifică, a fost respins pentru prima dată de colegii săi. „Acest lucru ar putea fi discutat din nou în vederea unui vot la următoarea ședință, în 2022”, continuă profesorul.

Cazul Chinei este mult mai problematic. "Ignorând orice procedură, Beijingul a început în 2018 construcția celei de-a cincea baze științifice fără a prezenta niciun studiu de mediu altor națiuni", spune specialistul. „Unul din scopurile acestei întâlniri va fi să discute despre stabilirea sau nu a unui regim de sancțiuni”.

„De la începutul anilor 2000, China a continuat să își consolideze prezența la cei doi Poli”, continuă el. Astăzi, de exemplu, țara este a treia cea mai mare națiune din lume care investește în cercetarea științifică din Antarctica. Mai exact, aproximativ 600 de cercetători repartizați în patru și, prin urmare, în curând cinci stații, instalate pe continent. „Afirmându-se în domeniul științific, Beijingul dorește să-și arate puterea la nivel internațional”, analizează în continuare specialistul.

Mai mult, a patra bază chineză, Kunlun, este situată în cel mai înalt punct al Antarcticii, în vârful cupolei Argus. "O zonă în care doar chinezii au reușit să ajungă pentru moment și care domină împrejurimile. Simbolic, obiectivul este foarte clar", potrivit lui Mikaa Mered.

Dar construcția unei noi baze științifice, care este preconizată să se deschidă în 2022, ar putea depăși problemele științifice și geopolitice. Din motive întemeiate, zona în care urmează să fie construită este cunoscută pentru zăcăminte de hidrocarburi și minerale. Dacă pentru moment extracția resurselor minerale este strict interzisă în baza Protocolului de la Madrid din 1991, această regiune ar putea avea pe termen lung o miză comercială majoră.

Turism în creștere

Al doilea subiect important așteptat la masa negocierilor este gestionarea turismului în Antarctica. Dacă facem o excepție de la ultimii doi ani perturbați de Covid-19, turismul a explodat pe continent de la începutul anilor 2000. Astăzi, mulți operatori de turism, cu linia franceză de croazieră Ponant în frunte, străbat apele Antarcticii .

„Americanii sunt principalul contingent de turiști din regiune”, notează Mikaa Mered. „Dar, în ultimii ani, li s-au alăturat tot mai mulți chinezi”, continuă el.

"Acest aspect devine o problemă majoră, mai ales că 98% dintre acești turiști ajung în Antarctica prin America Latină, traversând zone revendicate de Chile și Argentina", analizează el.

Problema ariilor marine protejate

În cele din urmă, pe lângă subiectele prevăzute, se numără și problema complicată a ariilor marine. De opt ani, Franța solicită protejarea a două zone din Marea Weddell și din Antarctica de Est. Dacă majoritatea țărilor sprijină proiectul, Rusia și China, principalele națiuni piscicole, încă îl împiedică.

De asemenea, în aceste ape trăiește krillul, crustaceu care servește ca principal aliment al focilor, unor pinguini și multor alte animale. Dacă în continuare se va insista prea mult pe activitatea de pescuit a acestor creveți mici, prădătorii săi sunt în pericol, aceștia nemaiavând cu ce se hrăni. În acest sens, lanțul alimentar ar fi foarte afectat.

„Oceanul Sudic, care se învecinează cu Antarctica, constituie o bogăție ecologică extraordinară și joacă un rol cheie pentru climă. Acesta contribuie cu aproape 75% la absorbția globală a excesului de căldură și cu 35% la reținerea dioxidului de carbon captat din Oceanul Planetar, având totodată un rol important în producția de oxigen", explică Isabelle Autissier și Olivier Poivre d'Arvor. "Protecția sa se dovedește a fi, prin urmare, o verigă cheie în lupta împotriva impactului schimbărilor climatice și al conservării biodiversității."

"Crearea acestor două arii protejate nu va fi supusă votului în timpul acestui summit", adaugă Mikaa Mered. Va trebui să așteptăm reuniunea Comisiei pentru conservarea faunei și florei marine din Antarctica (CCAMLR), programată pentru luna octombrie. Nu există nicio îndoială că subiectul, simbol al importanței cooperării pentru problema mediului va fi totuși un punct de interes pentru mulți participanți.

 

Traducere de Magda Savițchi după articolul publicat de France24