Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Albirea norilor, aspiratoare de CO2… Oamenii de știință caută noi metode de salvare a planetei

co2.png

Un captator de CO2 instalat pe o uzină din Copenhaga, iunie 2021
Sursa imaginii: 
AFP via France24

Previziunile legate de încălzirea globală sunt din ce în ce mai îngrijorătoare, iar capacitatea noastră, a oamenilor, de a ”salva planeta” pare din ce în ce mai îndoielnică. Cu toate acestea oamenii de știință propun o nouă metodă: geoingineria, o știință care își propune modificarea pe căi artificiale a climei.

Să presupunem că suntem în anul 2100. Pământul este invadat de uragane, furtuni și canicule. Litoralurile sunt inundate, obligând populații întregi să se mute. Specii întregi au fost exterminate.

În ultimul lor raport, publicat la jumătatea lui august, experții ONU în domeniul climei spun în unanimitate: acest scenariu catastrofal este din ce în ce mai aproape de realitate. Unica modalitate de a-l evita ar fi menținerea nivelului încălzirii globale sub pragul fatal de +1,5 °C.

Acum, când statele lumii se pregătesc să se reunescă la COP26 la Glasgow , începând cu 31 octombrie, cercetătorii se gândesc la o nouă soluție pentru “salvarea planetei”. În loc să mizeze pe un efort comun în reducerea emisiilor de CO2, ei vor să recurgă la geoinginerie și să repare, cu ajutorul tehnologiei, ceea ce omul a dereglat.

“Geoingineria reunește diferite tehnici care vizează corectarea, la scară înaltă, a efectelor acțiunii umane asupra mediului înconjurător”, explică pentru France 24, Sofia Kabbej, cercetătoare în cadrul Pȏle Climat, din cadrul Institutului de Relații Internaționale și Strategice (IRIS). Science-fiction sau realitate? “Ne aflăm de azi înainte între cele două”, afirmă Roland Séférian, climatolog la Météo France.

 

Modificarea radiațiilor solare

În realitate, în spatele geoingineriei se ascunde un întreg mozaic de proiecte. Unele par cu adevărat fanteziste, dar și periculoase. Altele, în schimb, sunt deja concretizate.

“Geoingineria se împarte în două mari categorii”, sintetizează Roland Séférian. Prima – cea mai controversată – reunește toate tehnicile care vizează “modificarea radiațiilor solare”.

Una dintre ele constă, spre exemplu, în injectarea de aerosoli în stratosferă. “Ideea este să reproducem ceea ce se întâmplă în timpul erupțiilor vulcanice atunci când norii de praf formează un fel de peliculă între Soare și Pământ, reîmprospătând atmosfera”, detaliază climatologul.

Pentru moment, proiectul n-a trecut de faza experimentală. Dar de mai mulți ani, o echipă de cercetători de la Harvard, condusă de omul de știință David Keith, se ambiționează să testeze în condiții reale. Anul acesta ei sperau să lanseze, din Suedia, două baloane în stratosferă și să arunce acolo câteva kilograme de carbonat de calciu. Dar în fața opoziției populației și a numeroaselor ONG-uri, proiectul a fost întrerupt. 

O altă tehnică constă în „albirea” norilor de deasupra apelor, pulverizând sare în atmosferă. Scopul: încetinirea încălzirii  oceanelor.

Cu cât nori sunt mai albi, cu atât ei reflectă mai mult razele soarelui și trimit înapoi căldura, limitând astfel încălzirea apelor. Cercetarea nu se află decât la nivel de premiză, chiar dacă un prim experiment a fost deja efectuat la scară locală, în 2020, în Australia.

Zeci de alte piste lasă loc imaginației: instalarea unor oglinzi în spațiu, micșorarea genetică a oamenilor, modificarea traiectoriei Pământului….

 

Captarea de CO2

A doua mare categorie reunește proiectele de “captare și stocare de CO2”. “Spre deosebire de modificarea radiațiilor solare, anumite piste au fost deja destul de explorate”, explică Roland Séférian. Dar, din nou, există o multitudine de tehnici: utilizarea rezervelor naturale de carbon, cum ar fi pădurile sau oceanele, instalarea unor aspiratoare de CO2 în mai multe locuri sau chiar instalarea unor filtre în uzine. “Plantarea arborilor pentru a capta CO2 este o metodă deja folosită”, notează climatologul.

Două tehnologii ocupă astăzi un loc remarcabil în comunitatea științifică. Prima este captarea directă din aer (CDA). Principiul este simplu: este vorba de instalarea anumitor tipuri de aspiratoare de CO2. Carbonul captat este apoi îngropat sub pământ. În total, conform Agenției Internaționale pentru Energie, douăzeci de proiecte sunt puse deja în aplicare în lume. Compania elvețiană Climeworks, spre exemplu, a instalat astfel de captatoare pe acoperișul unei uzine de incinerare a deșeurilor din zona orașului Zurich.

A doua tehnologie este “bioenergia cu captare și stocare a dioxidului de carbon” (BECSC). În practică, este vorba despre producția de energie prin arderea biomasei (lemn, deșeuri agricole etc.) pentru a atrage ”în cursă” CO2-ul emis, pentru ca mai apoi să fie îngropat, la fel, în pământ.

Cu alte cuvinte, niciuna dintre tehnologii nu a fost demonstrată suficient. Metoda CDA nu pare prea eficientă și are nevoie de multă energie pentru a funcționa. De asemenea, împădurirea sau recurgerea la BECSC pune problema pământurilor arabile disponibile.

 

Mitul soluției minune

Marea majoritate a asociațiilor de apărare a mediului este împotriva geoingineriei, mai cu seamă a modificării radiațiilor solare. Conform acestora, ideea de a manevra în mod artificial clima este împotriva naturii.

“A recurge la aceste tehnici aduce efectiv în discuție o problemă filosofică majoră. Până unde are omul dreptul să meargă?” se întreabă Sofia Kabbej. “Modificarea radiaților solare ar presupune ridicarea omului la un statut de divinitate. Ceea ce, desigur, problematic.”

Conservatorii sunt și mai suspicioși, unii dintre ei crezând că aceste proiecte sunt finanțate de antreprenorii miliardari, cum ar fi Bill Gates sau Elon Musk, iar alții bănuiesc companii precum Total.

“În spatele captării de CO2, se află o imensă oportunitate pentru companiile petroliere”, reamintește Sofia Kabbej. “Din anumite considerente, aceata nu se poate întămpla decât prin transportarea carbonului. Un transport care necesită conducte, spații e stocare… Pe scurt, infrastructuri disponibile”

 

 

Consecințe greu de prevăzut

De asemenea, dacă aceste soluții pot să aducă vreo urmă de speranță într-o lume în care previziunile climatice sunt din ce în ce mai îngrijorătoare, ele rămân toate nesigure, imperfecte, având consecințe dificil de înțeles. “În cee ace privește modificarea radiațiilor solare, tehnicile sunt foarte invazive. La fel ca în cazul celor mai bune modelări, este extrem de dificil să știm cu precizie ce se poate întâmpla”, notează Roland Séférian.

“Însă proiectele de captare și stocare a CO2-ului încă ridică probleme”, continuă el. “Ce se întâmplă în cazul scurgerii de carbon în timpul transportului? Cât timp poate el să stea sub pământ?”

În plus, recurgerea la geoinginerie ar ridica încă o problemă majoră, aceea a guvernării. “Experimentele, în ansamblul lor, sunt astăzi efectuate de către țările din Nord.”, notează Sofia Kabbej. “Utilizarea geoingineriei întărește inevitabil inegalitățile dintre Nord și Sud. Țările nordice vor fi singurele care vor putea dezvolta aceste tehnologii, în timp ce țările sudice vor fi primele afectate de consecințele încălzirii globale.”

Așadar, trebuie sau nu să urmăm cercetăriile în geoinginerie? “În ceea ce mă privește, n-ar trebui să ne lipsim de ele”, susține Olivier Boucher, director de cercetare din cadrul CNRS  și specialist în domeniu, conctactat de către France 24. “Nu putem fi siguri 100% că nu vom avea niciodată nevoie de asta. În schimb, vom putea demonstra probabil  că aceste tehnici nu sunt viabile. În orice caz, ar fi păcat să privăm generațiile viitoare de munca noastră.”

„Ne aflăm în dezbateri similare cu cele despre bomba atomică. Suntem în fața unor tehnologii care, dacă ar funcționa, ar fi de o putere nemiapomenită”, analizează la rândul său Sofia Kabbej.

În ceea ce-l privește, Olivier Boucher consideră că împărțirea în două categorii a geoingineriei este primordială. “Tot ce afectează modificarea radiațiilor solare trebuie înțeles ca soluție de ultimă instanță. Însă tehnicile de captare și stocare de CO2 ar putea, după părerea mea, să devină cu adevărat instrumente suplimentare în lupta cu încălzirea globală.”

La rândul lui, Roland Séférian spune că pentru atingerea neutralității carbonului instrumentele de captare de CO2 sunt necesare.

 

Necesitatea unei dezbateri publice internaționale

Orice s-ar întâmpla astăzi, cercetările continuă. “Și din păcate, nu există un cadru international pentru dezbaterea metodelor legate de geoinginerie”, spune cu regret Sofia Kabbej.

O convenție asupra interzicerii utilizării tehnicilor de modificare a mediului în scopuri militare a fost adoptată în 1976, însă rămâne destul de limitată. Statele – care deblochează din ce în ce mai multe fonduri – și actorii privați pot așadar să-și dezvolte proiectele în voie.

“Astăzi suntem încă la nivel de premiză în geoinginerie. Dar este sigur că problema va deveni centrală în câțiva ani”, insistă Sofia Kabbej. “Este important ca statele să se așeze la masă pentru discuții serioase.”

“Subiectul trebuie să ajungă în dezbaterile publice”, întărește Roland Séférian. “Întrucât geoingineria ridică o problemă socială majoră, în raport cu planeta. Trebuie luată de acum în discuție pentru a face împărțirea între ce acceptăm și ce refuzăm.”

La COP26, subiectul nu va intra în discuțiile oficiale. “Mai mult ca sigur se va discuta despre captarea și eliminarea de CO2, însă subiectul nu va fi evocat pe larg”, conchide climatologul. “Pentru moment, prioritatea rămâne în limitarea emisiilor noastre de CO2. Geoingineria  va veni poate mai târziu”.

 

Traducere de Elena Olaru, după articolul publicat de France24