Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Schimbări climatice: Plajele Europei amenințate cu dispariția

Eroziunea regiunilor de coastă, unul dintre subiectele discutate la COP26, a devenit o problemă majoră în Europa. Infrastructura și siturile de patrimoniu situate pe țărmurile bătrânului continent ar putea fi amenințate dacă nivelul mării va crește cu 37 cm până în 2080, așa cum estimează specialiștii.

Pe măsură ce schimbările climatice determină creșterea nivelului mării în întreaga lume, micile națiuni insulare trag un semnal de alarmă la summitul COP26 de la Glasgow (31 octombrie - 12 noiembrie).

În timpul primei săptămâni de conferință, prim-ministrul statului Barbados, Mia Mottley, le-a transmis participanților că o creștere cu 2° C a temperaturilor ar determina și o creștere a nivelului mării echivalentă cu o „condamnare la moarte” pentru insula din Caraibe. Simon Kofe, ministrul afacerilor externe al Tuvalu, un arhipelag din Pacificul de Sud, a înregistrat între timp o declarație video pentru summitul de la Glasgow, în apa mării, cu apa venindu-i până la genunchi, pentru a ilustra amploarea problemei.

Și în Europa, schimbările climatice au un impact dramatic asupra zonelor de coastă: creșterea nivelului mării înseamnă că valurile lovesc țărmurile la niveluri mai înalte, în timp ce mai multe furtuni și schimbări în direcția vântului se combină pentru a eroda solul.

Pe deasupra, populațiile de coastă și infrastructura umană cresc în întreaga lume, chiar dacă linia de coastă fluctuează în mod natural. „Problema este că avem active imobiliare pe litoraluri: în Europa sunt construite hoteluri, drumuri, case, căi ferate, toate de-a lungul unei granițe acvatice”, explică Larissa Naylor, profesoară de geomorfologie și geografia mediului la Universitatea din Glasgow.

Creșterea nivelului mării, conform spuselor ei, adaugă un „strat suplimentar” factorilor care sunt deja în joc. Dacă o maree de primăvară coincide cu o furtună, de exemplu, complicația suplimentară a creșterii nivelului mării va amplifica impactul general. "Pe măsură ce schimbările climatice devin tot mai accelerate", spune Larissa Naylor, "vor fi mult mai multe pierderi și daune pe țărmuri. Societatea va fi din ce în ce mai afectată".

Mijloacele de trai și infrastructura în pericol

Fenomenul este mai rapid în unele regiuni decât în ​​altele. Pe coasta Yorkshire din nord-estul Angliei, în medie patru metri de coastă dispar în fiecare an. Dar în 2020, zece metri au dispărut pe o porțiune de aproximativ trei kilometri în doar nouă luni, potrivit cifrelor consiliului local. Aproximativ douăzeci de case riscă acum să dispară în mare.

În Irlanda, operatorul feroviar Irish Rail a anunțat în octombrie că plănuiește să investească 16,7 milioane de euro pentru a contracara ratele „alarmante” de eroziune din apropierea liniilor feroviare de coastă.

În sudul Europei este în joc modul de viață al mai multor state. Potrivit unui studiu realizat în Grecia, publicat în 2017, până la 88% din toate plajele din țară - esențiale pentru economia turistică națională - ar putea fi complet erodate până la finalul acestui secol. Pierderi de teren pe scară largă sunt așteptate și în stațiunile de pe litoral din Franța, Spania, Portugalia și Italia.

În ciuda acestui fapt, există o lipsă de date cu privire la eroziunea litorală pe bătrânul continent. Ultimul studiu al UE pe acest subiect datează din 2004 și a dezvăluit că toate țările cu acces la mare au suferit o anumită formă de eroziune de coastă iar 20.000 de kilometri de plajă au fost grav afectați.

Deși creșterea nivelului mării și eroziunea litoralului sunt o problemă globală, ele reprezintă un risc unic în Europa, din cauza lungimii mari a zonelor de coastă. Cu toate acestea, nu există o strategie europeană de combatere a acestui fenomen: multe țări nu au planuri coerente și este la latitudinea guvernelor regionale să dezvolte și să-și finanțeze propriile soluții.

Acest lucru este cauzat parțial de faptul că publicul este mai puțin conștient de această problemă decât de probleme precum inundațiile, dar și pentru că abordarea situației implică o schimbare de abordare în ceea ce privește lupta împotriva pierderii de terenuri. Pentru Larissa Naylor, „nu suntem neapărat pregătiți să realizăm acest lucru ca societate”.

Acceptarea inevitabilului

Orașul francez  Quiberville-sur-Mer, (de pe Sena maritimă, Normandia), a optat pentru o nouă abordare: lăsarea mării să pătrundă pe uscat, mai degrabă decât creșterea numărului de amenajări de protecție, chiar dacă acest lucru presupune relocarea unor case. Primarul Jean-François Bloc a ajuns să recunoască faptele: ”trebuie să acceptăm realitatea creșterii nivelului mării și să ne adaptăm”.

Un alt oraș de coastă francez, Saint-Jean-de-Luz (Pyrénées-Atlantiques), experimentează un plan similar: confruntat cu eroziunea litorală de 25 cm pe an, aleșii locali au cheltuit 6,4 milioane de euro pentru a reloca infrastructura supusă la risc - campinguri, restaurante, baruri și o stație de epurare a apei - spre zone mai sigure.

Această abordare are propriile provocări, potrivit Larissei Naylor: „Cum să finanțăm strămutarea comunităților? În ce măsură comunitățile din interior acceptă sosirea acestor oameni în zona lor?”

Pe măsură ce amploarea eroziunii litorale crește, dificultățile asociate cu deplasarea populațiilor vor avea un impact mai mare asupra infrastructurii și bugetelor țărilor europene. „Raportul Comisiei pentru Schimbările Climatice din Anglia spunea că în 2018 existau 8.000 de proprietăți cu risc de eroziune în Anglia și până în 2100 vor exista 100.000. La fel va fi și în alte părți ale Europei. Cum gestionăm asta ca societate?", se întreabă profesoara de geomorfologie.

Protecția împotriva eroziunii de coastă

O altă opțiune se referă la utilizarea de soluții bazate pe natură, pentru a proteja terenurile existente, potrivit Larissei Taylor.

Orașul Marsaxlokk din Malta a anunțat în octombrie un efort de 2 milioane de euro pentru combaterea eroziunii de coastă prin instalarea unor structuri înalte de 70 de metri, folosind blocuri de calcar. Bariera se va extinde de la doc până la mare, formând un zid de protecție pentru a reține nisipul și alte sedimente care altfel ar fi luate de vânt.

Această tehnică este similară cu cea din Țările de Jos, unde s-au folosit 12 milioane de metri cubi de nisip pentru a-l înlocui pe cel transportat în largul coastei de către vânt. Deoarece nisipul trebuie înlocuit în fiecare an, pe măsură ce problema se agravează, vor fi implicate costuri din ce în ce mai mari.

Aceste sisteme pot fi, de asemenea, construite în mod ecologic, pentru a facilita habitatul speciillor locale. Orașul Portsmouth, din Marea Britanie, de exemplu, și-a anunțat la începutul anului 2021 intenția de a construi un zid de apărare maritim lung de doi kilometri pentru protecția vietăților specifice țărmului stâncos.

Toate aceste opțiuni ridică și întrebarea legată de investiții. "Nu se ia în calcul doar costul construcției, ci și costul reparațiilor și întreținerii. Este o sumă fenomenală", spune Larissa Naylor. Potrivit specialistei, „nu se evaluează beneficiile economice pe o perioadă suficient de lungă”. În primul rând,continuă ea, „avem nevoie de anumite cerințe pentru a începe să analizăm riscurile climatice pe termen lung”.

Întrebări ridicate la COP26

Profesoara de geomorfologie speră că aceste întrebări vor fi ridicate la COP26 în cadrul discuțiilor despre adaptare, pierderi și daune cauzate de schimbările climatice.

Un exemplu pe care ea îl prezintă ca fiind de succes se referă la un proiect recent din Edinburgh pentru a construi blocuri pe malul apei. În schimb, antreprenorii au convenit să amenajeze un parc drept zonă-tampon între mare și clădirile nou construite. Ceea ce a presupus să se facă loc naturii și să se accepte că, „ținând cont de eroziune, se pierde puțin teren”, precizează Larissa Taylor.

Introducerea acestei schimbări de atitudine pe agenda de lucru și introducerea unor cadre guvernamentale care promovează astfel de măsuri este crucială, adaugă Taylor. „Adaptarea trebuie să fie pe ordinea de zi și să fie în egală măsură legată de atenuare. Dacă s-ar întâmpla acest lucru, ar ajuta nevoia de adaptare la fenomenul eroziunii de coastă, să devină mai cunoscută.”

Întrucât un studiu recent al Organizației Meteorologice Mondiale a constatat că rata de creștere a mării s-a dublat la 4,4 din 1993, este cert că vor fi necesare soluții mai atent dezvoltate pe termen lung.

În esență, spune Taylor, totul se rezumă la „a lua decizii în prezent care să nu implice pierderi și daune pentru generațiile din viitor”.

 

Traducere de Irina Șerban după articolul publicat de France 24.