Schimbări climatice: Fermierii din Anzi rezistă datorită practicilor ancestrale

Ne aflăm în San Francisco de Raymini, un cătun situat în provincia Vilcashuaman, la 4000 m deasupra nivelului mării, în Munții Anzi. Cele 50 de familii ale acestei comunități izolate practică agricultura de subzistență, care le este afectată de ceva vreme de schimbările climatice. „În ultimii ani, grindina și gerul s-au intensificat și plouă mult mai rar. Toate aceste schimbări ne-au afectat culturile”, explică în limba Quechua, Marlene Ramirez, fermieră și mamă în vârstă de 40 de ani.

Pentru a putea să-și hrănească familiile și fără niciun ajutor de stat, oamenii din San Francisco de Raymini au repus în practică tehnici de agricultură ancestrale. „Pentru a face față înghețului, de exemplu, strămoșii noștri făceau focuri de paie la marginile câmpurilor și răspândeau cenușă în jurul semințelor pentru a preveni înghețul apei de ploaie și pentru a le proteja.” Marlene Ramirez și ceilalți oameni din comunitate aplică în ziua de astăzi din nou aceste metode.

Agricultură la comun

Fermierii își pun în comun terenurile cultivate. Orlando, unul dintre vecinii Marlenei, în timp ce ară pământul, ne explică rostul acestei practici: „Cultivăm diferite parcele împreună. În felul acesta, dacă vreodată îngheață o zonă și distruge recolta, vom avea întotdeauna rezervele de pe celelalte parcele”.

Semințele plantate pe aceste parcele provin dintr-o bancă de semințe la care contribuie toată comunitatea. Mai mult, ca și strămoșii lor, acești fermieri care cultivă în principal cartofi, au abandonat soiurile moderne de tuberculi pentru a reveni la soiurile autohtone. Acestea din urmă cresc cu siguranță mai greu, dar sunt mai rezistente la fenomenele climatice extreme.

În fața noastră, Marlene Ramirez înșiră un număr mare de cartofi pe un covor de paie. ,,Sunt de toate formele şi toate culorile”, spune ea. „Aici aveți toate soiurile autohtone de cartofi pe care le cultivăm. Există aproximativ 65 de soiuri diferite care au fost cultivate de mii de ani în regiune. Strămoșii noștri aveau un nume pentru fiecare dintre ei. Acesta, de exemplu, se numește „balegă de porc” datorită formei sale alungite. Acesta este supranumit „cornul mic” pentru că arată precum un coarn de taur. În general, soiurile mai închise la culoare sunt cele mai rezistente la îngheț și grindină. Acestea sunt cele care ne permit să supraviețuim în prezent. "

Traducere de Irina Șerban după articolul publicat de Radio France Internationale.